££_

 

😂🔥 

Zi obișnuită la birou.

Prânz liniștit.

Eu — lovit de un val de foame mi-am adus ciorbă de perișoare.

Din aia serioasă: acrișoară, fierbinte, cu verdeață din belșug.

Scot caserola. Abur. Miros.

Instant, colegii englezi se opresc din tastat și se apropie cu atenția cu care te uiți la ceva ce nu apare în manualul HR.

Unul întreabă, curios: George… what soup is that? The one with the meat balls?

(„George… ce supă e aia? Aia cu bile de carne?”)

Eu, foarte calm: – Yes. Pork testicles. Boiled. Traditional recipe.

(„Da. Testicule de porc. Fierte. Rețetă tradițională.”)

Pauză totală.

Se uită la mine.

Se uită la supă.

Se uită unul la altul.

– …Sorry?

(„…Poftim?”)

– Pork testicles. Very nutritious.

(„Testicule de porc. Foarte nutritive.”)

Un coleg face instinctiv un pas în spate: – This is a joke?

(„Asta… e o glumă?”)

Nu răspund.

Ia lingura.

Încep să mănânc.

Cu poftă.

Serios.

Ca un om care a mâncat asta toată viața.

Mănânc câteva momente în tăcere. Ei mă fixează.

Unul șoptește: – He’s enjoying it…

(„Chiar îi place…”)

Altul, neliniștit: – Way too much.

(„Mult prea mult.”)

Curiozitatea câștigă.

– George… if it’s really that good… can we try?

(„George… dacă e chiar așa bun… putem gusta?”)

Pun lingura jos: – Ok, truth time.

(„Bine, momentul adevărului.”)

– They’re not testicles.

(„Nu sunt testicule.”)

– Just minced meat, rice, egg, herbs. Meatballs. I was joking.

(„Doar carne tocată, orez, ou, verdeață. Perișoare. Glumeam.”)

Ușurare generală.

Respirații adânci.

– You scared us!

(„Ne-ai speriat!”)

– That was cruel!

(„A fost crud!”)

Le pun farfurii. Gustă.

Primul: – Oh… this is actually really good.

(„Chiar e foarte bun.”)

Al doilea: – It’s sour… but nice.

(„E acrișor… dar plăcut.”)

– Exact.

Și atunci cineva vede ardeiul iute.

– What’s that?

(„Ce e asta?”)

– Hot pepper. Goes perfectly with it.

(„Ardei iute. Merge perfect.”)

Se uită între ei. Orgoliul britanic intră în scenă.

– I’ll try a bit.

(„Încerc puțin.”)

Mușcă.

Pauză.

Ochii mari.

Fața se blochează.

– …Oh.

(„…Oh.”)

– Oh WHAT?

(„Oh CE?”)

– OH NO.

(„OH NU.”)

– My mouth is burning!!

(„Îmi arde gura!!”)

Altul intră în panică: – Drink water!

(„Bea apă!”)

– NO! Not water!

(„NU! Nu apă!”)

Prea târziu. Bea apă.

Rezultatul: – transpirație

– tuse

– râs isteric

– fluturat mâinile ca un om care încearcă să stingă focul cu aer

– WHY do you eat this voluntarily?!

(„DE CE mănânci asta de bunăvoie?!”)

Eu, liniștit, mai iau o lingură: – This is just lunch for us.

(„La noi ăsta e doar prânzul.”)

Se uită la mine cu respect și teamă.

– Romanian food isn’t food…

(„Mâncarea românească nu e mâncare…”)

– It’s a survival challenge.

(„E un test de supraviețuire.”)

Eu: – And that was a small pepper. I have stronger ones at home.

(„Și ăla a fost un ardei mic. Am unii mai serioși acasă.”)

Toți, instant: – NO.

(„NU.”)

– Absolutely not.

(„Sub nicio formă.”)

– Never again.

(„Niciodată.”)

😂😂😂🔥

#ciorbadeperisoare

#romanianFood

#romaniinUK

#officeLunch

#foodCultureShock

#britishVsRomanian

#ardeiiute

#spicyFail

#standupStory

#workplaceDrama

#romanianTraditions

#lunchAbroad

#survivalFood

#dailyLifeComedy