£££

 Ajung la muncă.

Cafea.

Cafea care nu te trezește, doar te anunță că urmează ceva rău.

La birou, liniște.

Prea liniște.

Genul ăla de liniște în care știi că cineva o să spună ceva inutil.

Și apare el.

Altul.

Nu managerul.

Ăsta e team leader.

Omul care zâmbește ca să pară că are control.

N-are.

– George, quick question… (George, o întrebare rapidă…)

Niciodată nu e rapidă.

– Shoot. (Trage.)

– We’re doing a “culture day”. (Facem o zi culturală.)

Înghit cafeaua greșit.

– Lovely. (Minunat.)

– Everyone brings food from their country. (Fiecare aduce mâncare din țara lui.)

Aici deja știu că o să fie scump sau ilegal.

– What do Romanians eat? (Ce mănâncă românii?)

Mă uit la el. Îl văd. Om bun. Nepregătit.

– Depinde. – On what? (De ce?)

– De câți dinți ai. (How many teeth you still have.)

Râde. Greșeala lui.

– Something traditional but… simple. (Tradițional, dar simplu.)

– Notează. (Write this down.)

Scoate telefonul. Toți greșesc la fel.

– Aperitiv: salată de boeuf fără boeuf. – Without beef? (Fără vită?)

– Fără logică. (Without logic.)

– Main? (Fel principal?)

– Sarmale.

Se relaxează. – Oh, cabbage rolls! (Aaa, rulouri de varză!)

– Nu. – Then? (Atunci?)

– Ambuscade alimentare. – You bite… and? (Muști… și?)

– Dumnezeu decide. (God decides.)

Notează. Nu mai pune întrebări. Semn clar.

– Desert? – Cozonac.

Zâmbește larg. – Cake! (Prăjitură!)

– Nu. – Bread? (Pâine?)

– Traumă copilărie. (Childhood trauma.)

Telefonul îi vibrează. Se uită. – Allergies? (Alergii?)

– Doar emoționale.

Pauză.

– Can you make it? (Poți să le faci?)

– Nu. – Then who? (Atunci cine?)

– O mătușă. – Where? (Unde?)

– Nu știu exact. – But? (Și?)

– Nici ea nu știe.

Se uită la mine ca la un documentar prost.

– How long does it take? (Cât durează?)

– Dacă iese bine: 3 ore. – If not? (Dacă nu?)

– O viață.

Ziua culturală vine. Masa românească… goală.

Apare el, transpirat, cu o pungă.

– George… – Spune. – I googled. (Am căutat pe Google.)

– Condoleanțe. – I bought this. (Am cumpărat asta.)

Scoate… coleslaw.

– Romanian salad. (Salată românească.)

Mă uit. Respir. – Ai pus smântână? – No… (Nu…)

– Atunci e doar varză tristă. (Then it’s just sad cabbage.)

Mă bate pe umăr. – Next year, you cook. (La anul gătești tu.)

– Nu. – Why? (De ce?)

– Nu vrei responsabilitatea asta. (You don’t want that responsibility.)

Pleacă. Lăsând coleslaw-ul. Singur. Neînțeles.

Ca noi, românii. În diaspora. Cu stomacul gol și glume proaste.

#merrychristmas #fyp #dailylife