££3

 O oglindă incomodă a spațiului public

La sfârșitul anilor ’90, au apărut o serie de fotografii care au provocat neliniște, tăcere stânjenitoare și respingere instinctivă, iar acest disconfort nu era un efect secundar, ci chiar esența demersului artistic, pentru că fotografa britanică Sophy Rickett a ales să documenteze femei urinând în spații urbane publice, surprinzând exact acele momente pe care societatea preferă să le nege, să le ascundă sau să le sancționeze atunci când aparțin unui anumit corp.

Imaginile nu au fost concepute pentru a șoca gratuit și nici pentru a scandaliza din dorința de atenție, ci pentru a pune o întrebare simplă și profund incomodă, o întrebare pe care majoritatea oamenilor nu se opresc niciodată să o analizeze cu adevărat: de ce același gest este adesea ignorat, trecut cu vederea sau chiar acceptat atunci când este făcut de bărbați, dar devine indecent, imoral sau pasibil de pedeapsă atunci când este făcut de femei?

Prin aceste fotografii, un act biologic elementar este scos din zona rușinii tăcute și adus în spațiul reflecției sociale și politice, nu ca formă de exhibiționism și nici ca provocare vulgară, ci ca o discuție despre control, despre cine are dreptul să fie vizibil și cine este obligat să rămână invizibil, despre cine poate ocupa spațiul public fără consecințe și cine este constant supravegheat, judecat și corectat.

Privite printr-o lentilă feministă, imaginile evidențiază modul în care corpul feminin este mult mai strict reglementat, moralizat și disciplinat, chiar și în momentele în care nevoia biologică nu lasă loc de alegere, iar exact același gest capătă semnificații opuse în funcție de gen, devenind „normal” pentru unii și „rușinos” pentru alții.

Fotografiile nu oferă răspunsuri comode și nici nu încearcă să liniștească privitorul, ci funcționează ca o oglindă care ne obligă să ne vedem propriile reguli nescrise și propriile prejudecăți, punând o întrebare esențială: de ce ceva natural devine controversat doar atunci când anumite corpuri sunt cele care îl fac vizibil?

Arta nu există întotdeauna pentru a fi plăcută sau reconfortantă, pentru că uneori rolul ei este să expună mecanismele de putere, normele și interdicțiile pe care le-am acceptat atât de mult timp încât nici nu le mai punem sub semnul întrebării.

Ceea ce ni se pare „indecent” nu este întotdeauna legat de gestul în sine, ci de regulile invizibile pe care societatea le impune anumitor corpuri, iar arta adevărată începe exact acolo unde aceste reguli sunt scoase la lumină.

#arta #cultura #umanitate #gen #societate #corp #spatiuPublic