$$$

 De ce dorea Bismarck să-și dezmoștenească fiul: Soarta celor trei copii ai „cancelarului de fier” al Germaniei

El a fost primul politician prusac care a reușit să unească cele treizeci și nouă de ținuturi germane într-un singur stat și, în anul 1871, a devenit primul cancelar al Imperiului German. Până atunci, Otto von Bismarck era de mulți ani căsătorit cu Johanna von Puttkamer, care îi dăruise trei copii. Cum s-a desfășurat destinul acestora în vreme ce tatăl lor, supranumit „cancelarul de fier”, se străduia, vreme de nouăsprezece ani, să mențină unitatea Germaniei și, totodată, pacea fragilă a Europei? Ce s-a ales mai târziu de ei? Despre toate acestea vom vorbi în rândurile ce urmează.

Căsătoria lui Otto von Bismarck cu Johanna von Puttkamer, femeia care i-a dăruit trei copii

Viitorul „cancelar de fier” s-a născut în anul 1815, la Schönhausen, în moșia ancestrală din vechea provincie prusacă Brandenburg, pe când Germania încă nu exista ca stat unitar. A crescut într-o familie înstărită: era al doilea fiu al moșierului și fostului ofițer prusac Ferdinand von Bismarck și al Wilhelminei Mencken, fiica secretarului Consiliului de Miniștri. Tânărul Otto a primit o educație clasică, severă, așa cum se cuvenea unui nobil prusac.

După absolvirea gimnaziului, a urmat cursurile Universității din Berlin, dorind să devină diplomat. Totuși, după terminarea studiilor, a obținut doar un post minor, protocolar, la Potsdam. Ambițiosului aristocrat o asemenea slujbă i se părea plictisitoare și lipsită de sens, așa că, neglijându-și adesea îndatoririle, își petrecea timpul în compania cercurilor înalte ale societății.

La douăzeci și patru de ani, moartea mamei sale l-a constrâns să preia administrarea moșiei familiale din Pomerania. Opt ani mai târziu, în 1847, Bismarck s-a întors la Schönhausen, s-a căsătorit cu nobilă Johanna von Puttkamer și, în același an, a fost ales deputat în nou înființatul organ legislativ prusac – Vereinigter Landtag. Revoluțiile care au urmat, în 1848, l-au propulsat în marea politică: s-a făcut cunoscut drept apărător al monarhiei Hohenzollernilor în lupta împotriva revoluționarilor liberali și democrați. Drept răsplată, regele Frederic-Wilhelm al IV-lea l-a numit într-o funcție proeminentă în corpul diplomatic.

Căsnicia cu Johanna a fost una fericită și trainică – cei doi au trăit împreună patruzeci și șapte de ani. Au avut trei copii: o fiică, Maria, și doi fii – Herbert și Wilhelm. În plus, Otto von Bismarck s-a implicat și în creșterea unei fetițe orfane din vecinătate, Wally von Blumenthal, pe care o numea „copilul său de duminică”. Cancelarul era cunoscut pentru devotamentul și tandrețea sa față de familie.

Maria zu Rantzau, născută von Bismarck

Primul copil al lui Otto și Johannei von Bismarck, născută spre sfârșitul primului lor an de căsnicie, a fost o fetiță, Maria. Venirea ei pe lume i-a adus lui Otto o bucurie nemărginită; le scria prietenilor cu încântare că soția sa i-a dăruit fiica mult visată.

La fel ca frații săi mai mici, Maria a primit o educație aleasă, mai întâi acasă, apoi la gimnaziu, iar în cele din urmă la universitate. Tinerețea i-a fost însă marcată de o tragedie – moartea logodnicului său, care a afectat-o profund și a făcut-o să rămână multă vreme necăsătorită. La treizeci de ani s-a măritat cu Kuno zu Rantzau, un diplomat aflat în serviciul tatălui său, care îndeplinea funcții de secretariat și, după nuntă, a fost numit responsabil de administrarea bugetului cancelarului.

La fel ca și frații săi, Maria s-a implicat activ în viața politică a tatălui său. Povara acestei misiuni nu era deloc ușoară: îl însoțea adesea la evenimente oficiale, îi răspundea la corespondență atunci când, aflat la vârsta bătrâneții și bolnav, rămânea totuși activ în politică. Ea se afla mereu alături de el, veghea asupra sănătății sale și îi îndeplinea cu devotament numeroasele îndatoriri.

Deși Maria își îndeplinea cu conștiinciozitate toate obligațiile, o asemenea viață nu corespundea aspirațiilor sale profunde. Simțea din ce în ce mai mult povara renunțării la propriile visuri și se retrăgea tot mai mult în sine. Odată cu trecerea anilor, trupul ei s-a îngreunat, chipul i-a pierdut din strălucire, iar nesiguranța lăuntrică a dus la răcirea completă a relației cu soțul. După ce și-a pierdut soțul și doi dintre fii, Maria s-a stins din viață la vârsta de șaptezeci și opt de ani, în deplină singurătate.

Herbert von Bismarck

Al doilea copil al lui Otto și Johannei von Bismarck a fost fiul Herbert, născut la Berlin în anul 1849, la un an după Maria. El era moștenitorul principal și sprijinul de nădejde al tatălui său, care, potrivit tradiției nobiliare, își punea mari speranțe în fiul cel mare. Soarta părea să-l fi predestinat să urmeze urmele părintelui său și, beneficiind de numele ilustru al familiei, să își croiască o carieră diplomatică strălucită.

După studiile la Universitatea din Bonn, Herbert a devenit secretarul personal al tatălui său, iar ascensiunea sa a fost rapidă: consilier al ambasadelor din Londra, apoi din Sankt Petersburg și Haga; în 1888 a fost numit ministru al Prusiei, iar cinci ani mai târziu a devenit deputat independent în Reichstag. Cu toate acestea, munca sa era istovitoare – el însuși mărturisea că tatăl său era singurul om capabil să stăpânească cu ușurință povara uriașă a treburilor de stat. După demisia cancelarului în 1890, Herbert, din loialitate, a renunțat și el la funcția de secretar de stat, deși împăratul Wilhelm nu aproba această hotărâre.

În tinerețe, Herbert s-a îndrăgostit de frumoasa prințesă Elisabeta zu Carolath-Beuthen, o femeie măritată, mult mai în vârstă decât el, care, din dragoste, și-a părăsit soțul. Însă această pasiune nu a dus la o căsătorie: Otto von Bismarck, furios, l-a amenințat pe fiu că îl va dezmoșteni și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a zădărnici unirea lor.

Sub presiunea tatălui, Herbert s-a despărțit de iubita sa și s-a căsătorit cu tânăra contesă Margarete von Hoyos, provenită dintr-o familie nobilă cu rădăcini hispano-maghiare. Căsnicia lor a fost roditoare – au avut cinci copii. Totuși, viața lui Herbert s-a frânt devreme: la doar patruzeci și cinci de ani, a murit de o afecțiune hepatică provocată de abuzul de alcool. Soția sa i-a supraviețuit patru decenii, dedicându-și viața păstrării moștenirii soțului și a socrului său. Fiica lor cea mare, Hannah von Bredow, a devenit o activistă civică notabilă și o opozantă ferventă a regimului nazist, iar fiul lor Gottfried a participat la complotul împotriva lui Hitler, fiind implicat în operațiunea „Valkiria”.

Wilhelm von Bismarck

Cel mai mic dintre fiii „cancelarului de fier” s-a născut în anul 1852, la Frankfurt pe Main. I s-a dat numele Wilhelm, dar în familie era alintat simplu – Bill. Era un tânăr inteligent și cultivat, dar înclinat spre confort și lipsit de mari ambiții. Cu toate acestea, asemenea fratelui său mai mare, a trebuit să se conformeze dorinței părintești și să urmeze drumul trasat de tatăl său. Wilhelm a absolvit dreptul, a intrat în viața politică germană și a avut o carieră remarcabilă, atingând în cele din urmă funcția de președinte al provinciei Prusia Orientală.

Căsătoria sa cu verişoara primară, Sybille von Arnim-Kröchlendorff – fiica surorii tatălui său – l-a îndepărtat treptat de autoritatea părintească. Otto von Bismarck, nevrând să provoace conflicte în sânul familiei, s-a abținut de la o implicare directă în viața copiilor săi; totuși, ambițiile sale nemărginite, firea dominatoare și răceala afectivă au generat tensiuni constante în familie, ceea ce a dus, în mod firesc, la o distanță sufletească tot mai pronunțată între tată și copii.

Wilhelm von Bismarck a devenit tatăl a patru copii – un fiu și trei fiice – care nu s-au implicat în viața publică, alegând un trai modest și discret. La fel ca fratele său mai mare, Herbert, Wilhelm și-a părăsit funcția de stat după înlăturarea tatălui lor din postul de cancelar al Germaniei, în anul 1890.

El a fost primul dintre copiii lui Otto von Bismarck care a trecut în neființă – s-a stins în 1901, la vârsta de patruzeci și opt de ani, la doar trei ani după moartea tatălui său celebru. Otto von Bismarck nu reușise să se refacă nici din lovitura politică a destituirii, nici din pierderea soției sale iubite.

❗️ Autorul articolului prezintă atât fapte istorice, cât și propriile interpretări și ipoteze întemeiate pe surse disponibile. Pentru concluzii definitive, se recomandă consultarea biografiilor academice și a documentelor istorice autentice.