$$$

 MEMORIE CULTURALA - PAUL VALÉRY

S-a nascut la data de 30 octombrie 1871, Sète, Franța. Data morții: 20 iulie 1945, Paris, Franța

PAUL VALÉRY este unul dintre cei mai 

mari poeți francezi din toate timpurile, reprezentant al simbolismului tardiv din Franța, s-a născut pe țărmurile Mediteranei, la Sète, dintr-un tată corsican și o mamă cu origini genoveze și istriote. 

A crescut la Monpellier, unde își ia și licența în drept. 

În 1892 se stabilește la Paris și începe să scrie versuri, avându-l ca mentor pe Stéphane Mallarmé, și cunoaște mulți mari artiști ai secolului XX, dintre care unii îi devin prieteni de-o viață: pictori, scriitori, critici. 

Lucrează o vreme ca redactor cultural la Ministerul de Război. Apoi devine conferențiar și este primit în Academia Franceză. 

Una dintre marile sale moșteniri culturale este suita de 261 de caiete de jurnal, din care în limba română au apărut până acum doar o mică parte. La fel ca în poezia sa, regăsim în ele o gândire extrem de originală, fertilă, sursă neprețuită de inspirație pentru multe generații de creatori."

Feerie - Paul Valéry

“Luna subţire varsă un fraged licăr sacru,

O-ntreagă fustă dintr-un ţesut de-arginturi fin,

Pe fundament de marmuri unde apare lin

Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.

Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac

Carena lor de pană aproape luminoasă,

Ea desfrunzeşte-o roză de nea funinginoasă

Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...

E vie?... Ce deşerturi de stinsă voluptate

În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,

Uzând secretul prag din ecouri de cristal...

Carnaţia confuză de roze moi deodată

Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal

Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.”

Torcătoarea

“Stând dreaptă, torcătoarea-n fereastra azurată

Unde grădina melodioasă-adoarme lină;

Vârtelniţa cea veche tot sforăind o-mbată.

Sătulă, bând azurul, să pieptene-o calină

Şuviţă, care-n mâna sfioasă i se-mbie,

Ea stă visând şi micul ei cap treptat se-nclină.

Un pom şi purul aer urzesc o sursă vie

Ce, suspendată zilei, stropeşte din plăcere

Cu pierderi de petale grădina-n trândăvie.

O tijă,-n care vântul fugar odihnă cere,

Îşi pleacă-n van salutul de graţie-nstelată,

Cedându-şi roza vechei vârtelniţi în tăcere.

Dar adormita toarce o lână izolată;

Misterioasă, umbra gingaşă i se ţese

Prin degetele fine, şi care-adorm, filată.

Alene vis angelic se deapănă prin dese

Rotiri, şi-ntruna-n fusul cel blând încrezătoare,

Cosiţa ondulează sub mângâieri alese...

Azurul se maschează sub mari grămezi de floare,

O torcătoare-n frunze şi-n străluciri încinsă;

Tot cerul verde piere. Ultimul pom dispare.

Sora ta, marea roză-n surâs de sfântă-aprinsă,

Îţi parfumează fruntea incertă cu virgina

Ei respirare, pe când tu lâncezeşti... Eşti stinsă-n

Fereastra azurată unde torceai blând lâna.”

 Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ştefan Augustin Doinaş

Citate Paul Valery:

“Există oare inimă atât de puternică încât 

să nu stea de vorbă cu visele ei?”

“Cea mai bună cale pentru a-ţi îndeplini visele este să te trezeşti.” 

"Fiecare început este o consecinţă - fiecare început încheie ceva." 

Sursa:

https://www.patreon.com/danielcristeaenache