$$$

 Mulțumesc, tata,

pentru că m-ai crescut cu tăcerea demnă a unui om care face mai mult decât spune.

Pentru că mi-ai arătat că iubirea nu are nevoie mereu de cuvinte, uneori stă în faptele simple, în privirea blândă, în mâinile care muncesc fără odihnă pentru binele celor dragi.

Mi-ai arătat că un om adevărat nu fuge de greutăți,

le privește drept în ochi și merge mai departe.

Că puterea nu înseamnă duritate, ci echilibru.

Că onoarea nu se spune, se trăiește.

Te-am văzut plecând dis-de-dimineață, obosit și totuși vertical,

te-am văzut gânditor, uneori tăcut, dar mereu prezent.

Și atunci am înțeles că sacrificiul nu are aplauze,

dar lasă urme adânci în cei care l-au privit cu recunoștință.

Astăzi, în felul în care înfrunt viața, te port cu mine:

în tăria de a nu mă plânge,

în liniștea cu care învăț să aștept,

în demnitatea cu care aleg să merg mai departe, oricât de greu ar fi.

Mulțumesc, tată, că mi-ai arătat că protecția nu înseamnă îngrădire,

ci libertatea de a mă ridica singură atunci când cad.

Că iubirea nu strigă, ci se dovedește în fiecare zi, prin fapte.

Dacă am coloana dreaptă și inima loială,

este pentru că am crescut privind cum ții lumea noastră în căușul palmelor, fără să te plângi niciodată.

©️ABCDar