$$$

 Lasă-i în pace pe cei pentru care NU ESTE NEVOIE…

Nu din dorința de răzbunare, ci din respect pentru bunul-simț.

Dacă cineva nu are nevoie să te vadă, să te audă, să poarte un dialog cu tine, să-și împărtășească opinia, să participe la proiecte comune, să se manifeste într-un fel, să-ți arate interes și, în general, să contribuie la tot ceea ce alcătuiește o relație umană deplină, atunci acesta este, de fapt, răspunsul.

Mai mult, acel NU ESTE NEVOIE nici măcar nu trebuie rostit – absența persoanei îl face evident.

Te poți apuca de o dramaturgie amatoare, co-dependentă, și îți poți compune spre alinare o mulțime de explicații frumoase despre cum, de fapt, ARE NEVOIE, doar că nu poate, doar că are anumite împrejurări, doar că trebuie găsit un alt mod de abordare, doar că încă nu e pregătit, doar că trebuie să aștepți, doar că trebuie salvat, doar că trebuie să schimbi ceva în tine, doar că trebuie să-i propui altfel… dar la ce bun toată această dramaturgie, dacă numai unul saltă ca o vrabie, iar celălalt trăiește între timp o cu totul altă viață?

Poți face o propunere și poți lăsa ușa deschisă pentru o vreme. Dacă VA FI NEVOIE – va răspunde, iar tu vei hotărî dacă mai ai și tu un răspuns.

Tot restul e o ocupație nedreaptă, în care chiar și cel mai bun rezultat nu e decât cucerirea unui trofeu sau o jalnică vegetare la marginea vieții altuia.

Nu e interacțiune.

Înțelegeți, doar o fisură adâncă în interior te face să crezi altfel și să te amăgești că reciprocitatea poate fi așteptată sau cerșită.

Și mai e și durerea lăuntrică insuportabilă, care nu vrea să accepte că pentru cineva poate să NU FIE NEVOIE nici măcar de mamă… nici măcar de propriul copil adult… nici măcar de cel căruia ești gata să-i dai totul.

Dar se întâmplă.

Lasă-i în pace pe cei pentru care NU ESTE NEVOIE. Și fii sincer acolo unde NU ESTE NEVOIE pentru tine…

(c) Lilia Grad.