&&&

 „Viețile lor erau atât de diferite, încât nu puteau să se topească într-o singură poveste cu final fericit”, spuneau prietenii cei mai apropiați. Și, într-adevăr — aristocrata rafinată și fiul măcelarului aparțineau unor lumi ireconciliabile.

Romy era întruchiparea „domnișoarei dintr-o familie bună”. Mama ei, Magda Schneider — stea a cinematografiei germane, tatăl, Wolf Albach — descendent al unei dinastii de actori celebri. Romy a pășit în fața camerei de filmat la doar cincisprezece ani. Frumoasă, inteligentă, cu o viață așezată, cărți pe noptieră, o mamă iubitoare mereu alături și o carieră strălucitoare în față — așa arăta în clipa când l-a întâlnit pe Delon.

Părinții lui Alain s-au despărțit când avea trei ani. A urmat un tată vitreg măcelar, apoi părinți adoptivi, internate, singurătate și rare întâlniri cu cei dragi. La șaptesprezece ani s-a înrolat în trupele de pușcași marini și a luptat în Indochina. Mai târziu a lucrat ca chelner, cucerind cu ușurință clientele localurilor, până când și-a găsit șansa: actrița Michèle Cordoue, fermecată de chipul tânărului ospătar, l-a convins pe fostul ei soț, regizorul Yves Allégret, să-l invite la probele filmului Quand la femme s’en mêle. Astfel a început cariera lui de actor.

Alain Delon și Romy Schneider s-au cunoscut pe platoul filmului Christine în 1958. Romy, deja vedetă consacrată, cobora scara avionului pe aeroportul din Paris. La capătul treptelor o aștepta un actor necunoscut, Alain Delon, cu un buchet de trandafiri. O privire ironică, un zâmbet abia schițat și apoi s-a pierdut în mulțimea de admiratori. Romy, surprinsă și ușor stingherită, a primit florile. Cât de puțin le-a plăcut întâlnirea aceea!

– „Un mojic”, a gândit Romy.

– „O gâscă înfumurată”, și-a spus Delon.

Mai târziu, actorul avea să mărturisească: „Romy făcea parte din acea clasă socială pe care o detestam cel mai mult pe lume. Cum aș fi putut, într-un timp atât de scurt, să o eliberez de obiceiurile și convingerile sădite în ea timp de douăzeci de ani?”

În film jucau doi îndrăgostiți și se ciondăneau atât de aprins, încât scânteile săreau la propriu. Și totuși, odată cu încheierea filmărilor, amândoi au înțeles că dragostea se înfiripase, iar Romy, în pofida opoziției mamei sale, Magda Schneider, a zburat la Paris pentru a fi alături de Delon. Sentimentul lui Alain pentru ea era profund și autentic.

În capitala Franței, cei doi s-au mutat într-un apartament spațios de pe strada Messine. Sfârșiturile de săptămână le petreceau la țară. În 1959, logodna lor a fost sărbătorită.

Apoi, filmările au reînceput, iar îndrăgostiții au fost nevoiți să plece fiecare în alt colț de lume. Se vedeau rar, dar găseau timp să se certe. Nici Romy, nici Alain nu reușeau să astupe crăpăturile care se lărgeau în carena fragilă a corăbiei lor.

Ziarele abia țineau pasul cu veștile despre aventurile lui Delon.

Romy suporta totul în tăcere — iar această răbdare oarbă nu făcea decât să-l irite și mai mult pe actor. Putea să o ridiculizeze în public, să o numească filistină, gospodină virtuoasă. Despre ea spunea: „În Romy trăiau două ființe: o păpușă fragilă și tandră, pe care o adoram, și o Frau nemțească, până la greață de respectabilă, pe care o uram.”

O adora, o ura, dar nu se putea desprinde. Romy plângea, se îmbolnăvea, dar nici ea nu putea să plece. Așa au trecut cinci ani.

La începutul lui 1963, Schneider filma la Hollywood. Alain nu a venit la ea — fie nu a putut, fie pur și simplu nu a dorit.

Și atunci, i-au adus un ziar: pe prima pagină, logodnicul ei apărea cu o tânără blondă așezată pe genunchii lui. „Flirt sau iubire?” — legenda fotografiei a fost lovitura de grație. În aceeași zi, Delon a sunat, bâlbâind ceva despre paparazzi blestemați și promisiunea că „îi va explica totul”.