$$$

 POPORUL MEU, MINŢIT CU BUNĂ ŞTIINŢĂ!

    Adrian Păunescu

Mi-e milă, mi-e ruşine şi mi-e greu,

să te privesc în ochi, poporul meu,

poporul meu, de trudă şi credinţă,

poporul meu, minţit cu bună ştiinţă!

Că te-a găsit acest sfârşit de veac,

şi păcălit, şi singur, şi sărac,

victimizat de notele de plată,

eşti, şi orfan, şi văduv, totodată.

Mi-e silă de tiranii tăi pitici,

că te-au legat să nu te mai ridici,

că te-au îndatorat la lumea-ntreagă,

din tine numai praful să se-aleagă.

Borfaşii ţi-au zidit în curte bâlci,

ca să te-mbolnăveşti, râzând, de gâlci

şi când îţi e distracţia mai mare

să-ţi umble liniştit în buzunare.

Şi a venit o şleahtă de golani

ca să îţi fure cei din urmă bani,

ca să te simţi din ce în ce mai bine,

când ăştia iau şi pielea de pe tine.

Ca la incendiu, toţi pornesc spre prag

şi nici copiii nu se mai retrag

şi rândurile-n uşă se îngroaşă,

în toată panica sinucigaşă.

Eşti parcă blestemat, poporul meu,

probabil, te-a uitat şi Dumnezeu,

aleşii tăi te mint, te vând, te fură,

silabe moarte ţi-au pătruns în gură.

Ţi-au pus impozit şi pe umbra ta,

ţi-au dat pământ, să nu îl poţi lucra,

cu droguri mincinoase te prepară,

să-ţi pierzi, şi cap, şi buzunar, şi ţară.

Iar legile, cu care te alegi,

sunt cele mai de râs fărădelegi,

şi fiecare dintre ele spune

că tot ce faci e o infracţiune.

Mi-e milă, mi-e ruşine şi mi-e greu,

de tot calvarul tău, poporul meu,

de toate înscenările enorme

de toate ticăloasele reforme.

Cu umilinta, zilnic te însori,

la semafoare numai cerşetori,

şi, peste toate, cu o hârcă-n mână,

minciuna peste ţară, e stăpână.

Sudoarea ta, ce-i ieftină , oricum,

ţi-o fac neomenoşii lideri scrum,

în false bănci şi fonduri păcălite,

te calcă derbedeii în copite.

 ( din volumul "Meserie mizerabilă, sufletul" - publicat in anul 2000)