$$$

 Jurământ în limba română 

     Adrian Păunescu

Ce binecuvântare şi blestem

Cea mai frumoasă veşnic să rămână,

Chiar şi-n situaţia când o tăcem,

Ea, limba română.

Tuşesc şi plâng străini destui în ea,

Frânturi din alte graiuri o îngână,

Dar, fiecare se va vindeca,

Prin limba română.

Când singur eşti la margine de timp

Şi moartea-ţi iese-n drum, ca o bătrână,

Nu dispera, că te salvezi în schimb

În limba română.

Între maternitate şi muzeu

Un ambitus din cer până-n ţărână,

Vorbeşte uneori şi Dumnezeu

În limba română.

Nu-i pentru delincvenţi şi detergenti,

S-a construit în temple şi la stână,

Se tem şi-n somn eurocraţi recenti

De limba română.

Ca vinul vechi de mii si mii de ani,

Când îşi ridică vocea din ţărână,

Oximoron de daci şi de romani

E limba română.

N-o pot răni aşa cum n-o traduc

Toti ce-i pun otravă la tâtână,

În răsărit, ca într-un cuib de cuc,

Stă limba română.

Acum, într-un tablou sacerdotal,

Trei tragice surori se ţin de mână,

Muntenie, Moldovă si Ardeal,

In limba romană.

Biserica ne dă acest pridvor

În plin vacarm de epocă păgână,

Spre Invierea noastră-a tuturor,

În limba română.

În zi de mântuire şi eroi,

Hristos al nostru pleacă să rămână,

Se-naltă adâncindu-se în noi,

În limba română.

Ne naştem şi murim şi înviem,

Şi truda noastră nu sfârşeşte, până

Nu vom învinge tot acest blestem,

Ca să atingem binele suprem,

În limba română.

( din volumul "Nemuritor la zidul morţii" )