VOCEA MEA NU SE PREDĂ
Eliana Popa
Vocea mea nu se predă, chiar de-n beznă urlă legi
Chiar de-n lanțuri mă vor trage cei ce astăzi se cred regi
Chiar de-n dreptul meu vor scrie retrograd sau extremist
Eu voi spune Adevărul, fiindcă-n suflet l-am pe Hrist.
N-am să tac când țara geme sub bocancii de străin!
Nu-mi plec capul cu rușine, nici la ei n-am să mă-nchin,
Pentru blidul de mâncare nu-mi voi vinde demnitatea
Nu-mi pot smulge ce-am în suflet, îmi pot lua doar libertatea.
Nici de cei ce ni-s străbuni, chiar de mor, nu mă dezic
Nu îmi pasă de vreo lege, nu îmi pasă de nimic
Am să scriu chiar și cu sânge, voi grăi la cei ce tac,
Chiar de-ar fi să-mi taie versul, din tăcere slovă fac .
Chiar când moartea-mi bate-n ușă, n-am să fug, am să rămân
Fiindcă strigă-n al meu piept întreg neamul meu străbun
Și de-or face și cu mine ce-au făcut cu ei cândva
Voi să știți că am murit...dar trăiesc prin slova mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu