$$$

 CEAUȘESCU

   Postarea anterioară a devenit subiect de dezbatere, aici și în redistribuire. Dacă știam, aș fi lucrat mai mult la ea. La fel cum scriu și acum, am scris-o direct, a fost ne-elaborată și necorectată, indignat de faptul că două treimi din populația țării este nostalgică (regretă căderea regimului socialist). Am tăcut mai mult de 4 zile pentru că tema îmi repugnă, dar mă simt dator să revin. 

    Fenomenul Ceaușescu ne-a arătat ce poate face un dictator paranoic având la dispoziție un sistem represiv. 

   Patriot? Nici vorbă! Cum poate fi un dictator patriot când și-a înfometat poporul, l-a ținut în frig închis în țara ce o transformase în lagăre. Da, în lagăre de muncă silnică sau, când ne scotea cu forța la treburile agricole, în lagăre de „muncă patriotică”. Așa se explică de ce performanțele lui Ceaușescu, făcute sub teroare, frizează, după cum am spus, imposibilul. Nu a mutat munții din loc, deși i-a încununat cu o cale rutieră magistrală, dar a mutat din loc blocuri de locuințe și biserici, după bunul lui plac. Nu mai vreau să amintesc „mărețele realizări” care vor dăinui nu întru veșnica lui pomenire, cum și-a dorit, ci ca niște edificii făcute de popor cu sacrificii la comanda unui dictator. 

    Mă deranjează însă argumentele sugerate de unii oficiali privind disprețul față de vechiul regim. La sfârșitul primului deceniu al acestui mileniu, circula prin școli o circulară în care ne sugera să le spunem elevilor că vechiul regim a fost rău pentru că elevii nu aveau internet și telefoane mobile. Deunăzi am auzit de la un politician că nostalgicilor în număr îngrijorător de mare ar trebui să li se explice, printre altele, că acum circulăm pe autostrăzi (A1 și parțial A2 au fost făcute și concepute în vremea dictatorului).  

   Eu cred că teroarea comunistă trebuie demascată prin prezentarea ei așa cum a fost, fără argumente false. Frigul din locuințe, oprirea curentului electric, programul TV de câteva ore, alimentele date pe cartelă, criza de alimente, iată câteva repere caracteristice vechiului regim. Nu pot să uit nici acele ore de învățământ politic în care trebuia să slăvim „iubitul conducător”, ore la care eram obligați să participăm. Îmi amintesc cum odată, când la finalul acestui învățământ politic s-au anunțat locurile pentru concediile de odihnă acordate prin sindicat, tovarășul de la partid, care participase ca invitat, a intervenit și ne-a spus să nu ne repezim la locurile de la mare, să le lăsăm pentru turnătorii care lucrează în condiții grele. Cuvântul „turnătorii” a stârnit ilaritate…

   Și totuși au fost destui beneficiari ai regimului socialist, din toate păturile sociale, beneficiari care au crezut și mai cred în cauza partidului comunist. În socialism (nu a fost comunism, ci socialism) se muncea mult (chiar peste program), se producea mult și se fura mult. Se fura de la nivel de muncitor până la director de întreprindere. Două treimi din populație se obișnuise și se complăcea cu această situație.

   Pe de altă parte, se consumau în cantitate mare băuturi alcoolice de către demnii constructori ai socialismului și comunismului: meseriași, ingineri, tehnicieni și, mai ales, propagandiști PCR. Partidul a școlit populația și propagandiștii, dar nu a introdus lecții de moralitate, pentru că însăși elita socialistă era imorală și necizelată…

    Am zis, sper să nu mai revin.