miercuri, 3 noiembrie 2021

Nostalgii pentru viitor

 Uneori îmi este dor de viaţa frumoasă din timpul studenţiei. Acea viață în care nu aveam altă grijă decât să studiez. Desigur a fost o viață cu destul de multe restricții, dar asta a făcut să apreciez cu mult mai mult părțile bune ale vieții. Și parcă aș vrea cândva să recreez atmosfera acelor vremuri.

Uneori aș vrea să mai „omor” puțin timp în mica locație unde era o combinație între o unitate de alimentație publică cu autoservire cu profil lactovegetarian și nu numai și ceva între cofetărie și cafenea.

Partea nevăzută ar cuprinde tot ce este necesar pentru depozitarea materiei prime (un frigider de 700 de litri și un congelator de 700 de litri) și pentru gătit: mașina de gătit, un grill și o hotă de perete, un malaxor de aluat, masa de pizza și cuptorul pentru pizza. Nu lipsește mașina de spălat vase și un sistem de purificat aer pentru menținerea curățeniei.

La vedere este tot ceea ce este necesar pentru servirea clienților:

  • vitrina frigorifică pentru prăjituri plină cu toate sortimentele dulci și colorate ce vor încânta papilele gustative
  • frigiderul pentru bar plin cu băuturi răcoritoare diverse
  • vitrina panoramică și vitrina pentru felurile principale de mâncare
  • și desigur multe automate de cafea destinate servirii unei băuturi calde, tari și aromate care să stimuleze simțurile și să dea energia necesară pentru a continua activitatea de zi cu zi

 De ce mi-aș dori o astfel de mică afacere? Ipotetic vorbind.... Din mai multe motive...

  • În primul rând cred că se simte nevoia, în preajma unor instituții publice, cu mulți angajați, a unei astfel de locații unde potențialii clienți să-și petreacă puținul timp liber, de pildă din pauza de masă, într-un mod relaxant și plăcut, încărcându-se cu energie și socializând altfel decât în atmosfera adesea tensionată de la locul de muncă
  • se simte nevoia unui loc unde te poți întâlni cu prietenii, ocazional sau premeditat, uneori pentru scurt timp pentru a depăna amintiri, pentru a reînnoda relații întrerupte cândva
  • se simte nevoia petrecerii solitare a unui timp scurt de repaus, în timpul pauzei de muncă, la sfârșitul programului sau în asteptarea intrării într-un spațiu comercial încă nedeschis pentru cumpărători
  • se simte nevoia unei unități de alimentație publică, distinctă de specificul unei cantine, unde să se poată servi o masă ușoară de către cei care stau mai mult la locul de muncă

 O spun din propria experiență: o astfel de afacere, plasată într-o zonă cu vad comercial bun, ar putea avea clienți destul de mulți și constanți. Totul depinde de flerul comerciantului...

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...