joi, 26 octombrie 2017

„Oare ce-ar fi dacă…?”.... “Dincolo de orizont”, dincolo de temeri

Am povestit asta de nenumarate ori. Dar nu ma pot abtine sa va mai povestesc din nou, iar si iar, mereu acest lucru: am invatat sa citesc extrem de timpuriu. Nu aveam inca cinci ani cand deja citeam cursiv aproape orice text; la acea varsta, lecturile mele se rezumau (inca!!!) la povesti, la basme, dar curand temele lecturilor mele s-au diversificat enorm. Pot spune ca citesc (aproape!) orice imi cade sub priviri. Si ani de-a randul am exersat patrunderea tainelor si savurarea farmecului cartilor; si cand, dupa cativa ani, am descoperit farmecul filmelor, pe de o parte, si a rebusului/enigmisticii, pe de alta parte. De atunci, in mintea mea s-au amestecat toate de-a valma: citesc cartile ca si cum as vedea un film desfasurandu-si actiunea in jurul meu, adesea vazandu-ma pe mine jucand rolul unuia sau altuiaa din personaje, pe rand, in functie de starea mea de spirit din acel moment.
In adolescenta si tinerete am descoperit un gen de literatura/filme ce mi-au aprins enorm imaginatia: literatura si filmele SF. Acest gen de carti/filme mi-au infiripat imaginatia intr-atat incat mi-as fi dorit sa aflu ce se afla „Dincolo de orizont” / „Beyond Skyline”... Ma vedeam un fel de supererou dintr-un thriller SF dornic mereu sa exploreze si sa caute mereu noi lumi si noi civilizatii cu care sa interactioneze si sa acumuleze cat de mult posibil din modul lor de viata, din experienta si cultura fiecarei populatii intalnite...
 Filmul de acțiune SF “Dincolo de orizont”/(“Beyond Skyline”) se va lansa în cinematografele din Romania vineri, 3 noiembrie 2017. Poate voi reusi sa il vad candva; nu neaparat acum, la lansare, ci poate candva la o data ulterioara. Pana atunci as vrea sa fac un exercitiu de imaginatie. Nu e nevoie sa fiu personajul principal din film, detectivul Mark Corley (interpretat de Frank Grillo), dar as putea sa imi imaginez ca pot veni in contact cu fiinte venite din alte lumi inca necunoscute mie. Ar putea aparea oricand si de oriunde si este greu de presupus ca as putea sa stiu care le sunt gandurile. Pot fi prietenosi, rezervati,d istanti sau chiar ostili. Nu le cunosc semnificatia gesturilor sau limbajul trupului, dupa cum este greu de presupus ca le pot cunoaste limba sau mimica fetei. Nu pot comunica cu ei, dupa cum mi-ar fi greu de presupus ca as putea intelege daca au intentia de a comunica cu mine sau le-as intelege limbajul. Nu pot sa prevad ca vor veni cu ganduri bune sau, dimpotriva, din fel de fel de motive, vor ataca oricand sau pe oricine. Mai mult ca sigur ma voi gandi ca teama nu este o solutie; teama ma va transforma fie intr-o fiinta slaba, usor de ucis, sau dimpotriva voi parea un potential atacator ce incearca sa isi apere viata sa si a semenilor, atacand la randul sau pe oricine ii sta in fata. M-as gandi ca singura solutie ar fi sa incerc sa parez un eventual atac, fara a rani macar pe adversar, sau macar sa incerc sa trec fara sa ma poata observa potentialul atacator. La fel as incerca sa imi protejez prietenii si pe toti cei apropiati mie, formand cu ei o adevarata echipa capabila sa se protejeze de orice atac.
Nu stiu daca as reusi sa fac fata in totalitate atacului. Asa ca prefer sa cred ca nu voi intalni niciodata in viata mea persoane ostile, care sa ma puna in pericol.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Clasament final SuperBlog 2018

Salut, superbloggeri! Iată-ne la sfârșitul ediței aniversare de 10 ani a competiției noastre! Cum s-a încheiat jurizarea tuturor probelo...