Ne-am nascut din apa cu privirea atintita spre lumina spre care vroiam sa ne indreptam. Am tras suflet din sufletul cu care eram inconjurati si ne-am indreptat cu trupul, fiinta si spiritul spre o noua viata. Si totusi aceeasi...
Ne-am desprins din apa in care ne-am format pana la nasterea spre lumina si totusi traim in acelasi ocean de apa; caci ne scaldam intr-o mare de lichide, seruri si umori din care ne tragem hrana si suflarea de zi cu zi si clipa de clipa. Prin aceasta mare de lichide preluam informatii si transmitem informatii; insasi apa care ne inconjoara si care face parte din noi si din propria noastra structura este informatie pura.
Ne reintoarcem mereu la apa din care am iesit, intrand in ea ca in propria casa. Invatam sa o (re)descoperim treptat-treptat, uimiti de frumusetile pe care nu credeam sa le fi descoperit vreodata.
Oare suntem constienti ca apa de izvor, la fel de pura ca si viata insasi, ne este indispensabila in viata de zi cu zi? Cati dintre noi suntem constienti ca nu putem trai fara un aport corespunzator de apa, tocmai acea apa care ne structureaza, ne hidrateaza si ne purifica organismul?
Copii fiind, avem organismul imbibat cu o cantitate foarte mare de apa. E ca si cum organismul pruncului nu ar fi iesit inca din marea usor sarata in care a trait pana atunci in pantecele mamei. Treptat-treptat, organismul se deprinde sa functioneze si cu o cantitate sensibil mai redusa de apa; insa chiar si la cele mai inaintate varste, proportia de apa din corp nu scade sub 2/3 din greutatea sa totala.
Apa ajuta in mod esential la hranirea organismului si face ca organismul sa respire pana in cele mai profunde "cotloane" ale sale, caci nutrientii si oxigenul adusi din exterior prin sange trec prin lichidele ce inconjura fiecare celula pana in interiorul celular. Tot apa ne si purifica organismul; caci fiecare molecula de reziduuri face drumul invers din celule spre exterior, strabatand lichidele si fiind purtata de aceste lichide afara din celule si din organism.
Apa ne racoreste organismul supraincalzit de efort sau atmosfera torida din jurul nostru; caci tot binefacatoarea apa ne iese prin toti porii pielii, inundandu-ne de sudoare, dar si prin aerul expirat din plamani, iar prin transformarea siroaielor de apa curgand de peste tot din corp in aburi absoarbe si inlatura caldura in exces ce ne-ar fi incins corpul.
In momentul cand organismul are nevoie de mai multa apa, constientizeaza acest fapt prin senzatia de sete mai mult sau mai putin imperioasa; in acel moment, se pare, intreg echilibrul mentinut de apa din organism este deteriorat, iar creierul percepe asta pana in cele mai inalte niveluri ale constientului.
Numai ca nu trebuie sa se ajunga pana in acest stadiu. Ne este foarte la indemana sa purtam la noi un recipient cat de mic plin cu apa de izvor sau cu ceaiuri naturale din plante, bogate in apa si minerale,tocmai pentru a ne rehidrata organismul in orice moment ce ne poate stresa corpul, fortandu-l sa se deshidrateze: temperatura mare, atat la exterior cat si in interiorul corpului, acumularea in interior, in cantitate mare, de toxine ce trebuie rapid evacuate in exterior, tocmai pentru a nu ne otravi corpul. Caci nu trebuie sa ne spalam corpul doar in exterior, doar la nivelul pielii si parului, ci si in interiorul organismului, tocmai prin consumul de apa care sa ne rehidrateze si sa ne curete intreg organismul, celula cu celula. Si ce placere mai mare poti avea in momentul in care, rehidratandu-te, te simti mai curat in interior si mai plin de energie.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
***
Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...
-
Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖 Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă ...
-
Ca oameni suntem înzestrați cu dorința de întrajutorare și cu sentimentul de compasiune pentru semenii noștri aflați în nevoie. Ajutăm necon...
-
Dintotdeauna românul a vrut să aibă ceva a lui și numai a lui: pământul pe care să-l lucreze și din care să-și procure hrana, casă, animal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu