marți, 17 octombrie 2017

Momentul adevărului! Sa ne cunoastem ca pe propriul buzunar!!!

De multi ani, nu neaparat de cand eram mic copil, eram obsedata sa am imbracamintea "asortata" cu cat mai multe buzunare. Oricat se straduia mama sa ma convinga ca o domnisoara/posibil viitoare doamna trebuie sa poarte o geanta micuta si neaparat cocheta (si am dulapurile destul de pline cu astfel de genti, din perioade diferite, de stiluri si modele si dimensiuni diverse, din tot felul de materiale si tot felul de culori), nu reusea sa ma dezbare de ideea de a avea buzunare. Fara buzunare la haine aproape ca nu stiam ce sa fac cu mainile. Adevarat! Mi s-a parut intotdeauna extrem de la indemana sa am un buzunar la haina in care sa imi indes o sumedenie de batiste si tot felul de nimicuri, caci, de ce sa nu recunoastem, e mai usor sa scoti batistele din buzunar atunci cand ai nevoie imperioasa sa iti stergi nasul decat sa cotrobai prin geanta pana in fundul ei pentru a gasi o batista, atunci cand nasul iti curge mai ceva decat un robinet stricat.
Cand am inceput sa lucrez ca medic, am simtit in plus nevoia sa port cu mine pe langa o geanta extrem de spatioasa, in care sa indes, pe langa "ustensilele" de medic, un portofel incapator si zeci de unelte de scris (stilouri, pixuri, creioane) plus ascutitoare si radiere, precum si tot felul de nimicuri absolut utile un caz de nevoie (pieptene, unghiera, plasturi si multe asemenea nimicuri), si o sacosa sau geanta in care sa inghesui carti, foi de hartie/caiete sau carnetele, reviste si alte surse de lectura, in cazul in care as fi avut una sau mai multe pauze de odihna in timpul orelor de program. Daca ar fi fost dupa mine, in loc de sacosa as fi luat un ditamai rucsacul, in care sa inghesui o biblioteca de carti si/sau ditamai colectia de reviste, in cazul in care ar fi trebuit sa stau mai mult timp la program.
In unii ani, eram nevoita sa stau sa asigur asistenta medicala la diverse examene (de pilda la bacalaureat), iar in zilele in care se dadeau probe orale/practice stateam cate 8-10-11 si chiar spre 12 ore intr-o zi, in cazuri exceptionale. Atunci imi era extrem de mult de folos sa am asupra mea carti sau reviste de rebus. Ma strecuram intr-un colt, imi era suficient un scaun si o masuta, si ma apucam de citit sau de completat careuri, fireste cu urechile ciulite la tot ceea ce se intampla prin preajma. Astfel timpul trecea mai repede, fara pic de plictiseala, iar daca cititul sau completarea careurilor rebusistice, daca deveneau adevarate automatisme, chiar ma ajuta sa imi mentin activa atentia asupra oricarui zgomot ce putea insemna o solicitare.
Acum nu mai stau atatea ore la serviciu intr-un singur loc; sunt nevoita sa ma deplasez de colo pana colo intre diverse locatii. Va imaginati cumva ca port mai putine sacose/genti cu mine? Sau mai putin incarcate? Deloc. Am acelasi "bagaj" in mana: o geanta plina de ustensile de scris, stampilele necesare serviciului, eventual si tus, pieptene, chei, unghiera, acte, bani carnetele, agende si diverse foi si carti de vizita, plus o sacosa plina cu carti, hartie, reviste rebusistice... Nu stiu cum de reusesc sa le car dupa mine. Nu stiu cum de ma abtin sa nu iau mai multe lucruri in ele. Nu stiu daca chiar ma folosesc de tot acest continut in timpul unei zile. Dar simt ca un astfel de om am inceput sa devin: un om care cara dupa el o multime de lucruri mai mult sau mai putin utile. Caci nu se stie cand voi avea nevoie de ele...
 Tommy Hilfiger - PosetaPepe Jeans - PosetaTommy Hilfiger - PosetaCalvin Klein Jeans - Poseta
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Masina... sau partenerul de viata? Care are parte de mai multa atentie si ingrijire?

Intrebarea din titlu pare o gluma, nu-i asa? Cam pare, si totusi credeti-ma cu tarie ca vorbesc serios pana la un punct... si dincolo de el....