vineri, 6 octombrie 2017

O viata plina (si dependenta) de muzica

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNUC8sKqZtLJVpPsrA6-E5LKInEIQrFyTZj_s_XGNbq956eUJ56NTM6vaHaAqU5f9p17GBm1JNFpVY_7zApFXaVuwoP0mALt9zh88taqm8QecwVpjsTSOEn74Eyrdmzw8ZhkUuz5wN0wdT/w617-h611-no/ Eram copil si, ca orice copil normal, ma mai imbolnaveam din cand in cand. Nu grav, erau doar bolile copilariei. Dar pana imi trecea mica si banala suferinta, tocmai pentru a nu aparea complicatii si a nu-i imbolnavi si pe alti copii de varste apropiate, trebuia sa stau izolata acasa. In pat...
Cine nu-si aduce aminte de perioada copilariei sau nu a avut copii, fie si numai in supraveghere, nu poate intelege usor ce inseamna pentru un copil sa stea linistit la pat sau macar linistit in casa, doar cu parintii si cei foarte apropiati. Un copil nu are rabdare... Un copil se plictiseste repede daca nu are mai nimic de facut. Soarta asta urma sa o am si eu daca nu ma avea sub obladuirea sa o doctorita pediatra cu un suflet mare intr-un trup micut cat un pumn de copil. Cat de mare putea fi sufletul acestei femei (inca o mai vad si acum pe strada, din ce in ce mai rar, cu trupul micsorat si usor garbovit de varsta!) incat nu a ezitat sa imi imprumute, prin intermediul parintilor, un pick-up si cateva discuri de vinil, avand imprimate povesti. Un fel de teatru radiofonic in miniatura special pentru copii. Asa au scapat bietii mei parinti de grija statului nonstop in preajma mea; avantajul  era de ambele parti: eu aveam la dispozitie o lume de vis plina de povesti, iar parintii se puteau ocupa in tihna (vorba vine!) si de treburile gospodaresti.
De insanatosit m-am insanatosit destul de repede, asa ca a trebuit sa accept sa returnez, nu fara strangere de inima, sursa mea de povesti de pana atunci. "Strangerea de inima" nu a durat prea mult timp, caci curand, pe langa difuzorul simplu din bucatarie a aparut nu dupa mult timp, un pick-up nou (la vremea aceea!), tot pentru discuri de vinil, cu aparat de radio incorporat sub el, in aceeasi cutie de lemn. De data asta aparatul de productie romaneasca, fabricat la Iasi, era al nostru si numai al nostru. Langa el a inceput sa creasca teancuri--teancuri de discuri de vinil, mici si mari, pline cu de toate: muzica de diverse genuri, piese de teatru, scenete... Discurile de vinil s-au inmultit si dupa ce vechiul pick-up, uzat de atata folosire, a fost inlocuit prin anii '80-'90 de o combina muzicala cu radio, dublu casetofon si pick-up. Normal ca, pentru a folosi combina la maximum de capacitate, au inceput sa fie cumparate casete. Asa ca pe langa cele peste 100 de discuri de vinil, s-au adunat peste 100-150 de casete audio.
Acum "batrana" combina troneaza pe balcon, impreuna cu "batranele" si romanticele discuri de vinil. Asa ca toata vara (si nu numai!) am placerea sa ascult muzica copilariei mele de pe discurile de vinil. Asta pentru ca in sufragerie a aparut o combina mai moderna, tot cu radio si dublu casetofon; insa pick-up-ul a fost inlocuit de un triplu CD-player. Sub ea au ramas cuibarite teancurile de casete audio mai vechi si mai noi, langa care au inceput sa se insiruie pe rand CD-uri dupa CD-uri. Nu prea multe, doar... cateva zeci. Si sa nu uit... In fiecare incapere a casei (cele doua dormitoare si bucataria) am cate un aparat de radio. Ce mai veste-poveste!!!... Muzica e la ea acasa... Ca sa nu mai vorbim ca, de cand a aparut calculatorul si internetul, calculatorul odata pus in functiune... "canta", captand muzica de pe youtube sau alte site-uri. Asta ma ajuta chiar in timp ce lucrez, pentru ca reusesc sa imi mentin un ritm de lucru constant. De mica sunt invatat sa citesc si sa invat ascultand muzica in surdina, ca fond sonor, care imi da un tonus deosebit si un spor de lucru extraordinar.
In timp, recunosc!, muzica ma domina la fel ca un drog. Nu pot concepe viata mea fara sa ascult muzica; daca in jurul meu s-ar face brusc liniste, cred ca as simti ca am murit in modul cel mai oribil cu putinta. De aceea voi folosi la maximum posibil orice forma de muzica din casa.
Mai mult ca sigur si aparatura pe care o am acum in casa se va uza la un moment dat. Se va uza cu siguranta atat fizic cat si moral: mereu vor aparea aparate noi, mereu mai bune si mereu mai... altfel, asa incat, mai mult ca sigur, voi fi nevoita sa le inlocuiesc cu aparatura noua, de alt tip, mai performant si functionand dupa parametri noi. Si voi fi atenta, in alegerile pe care le fac, si la firma producatoare.
Unul din brandurile in plina afirmare este EDIFIER.
 Din 1996 până în prezent, EDIFIER a crescut de la o companie mică, axată doar pe piața din China, până la o organizație internațională importantă, cu operațiuni în America de Nord, America de Sud, Europa, Orientul Mijlociu și în regiunile Asia-Pacific. Integrată ca o companie pe verticală, EDIFIER și-a dezvoltat, prin propriul departament de cercetare și dezvoltare, secții ce fac ca un produs să fie realizat în totalitate în curtea proprie: design de produs, mase plastice, producție PCB, asamblare, serigrafie etc. Brandul EDIFIER este definit de trei concepte: pasiunea pentru sunet, pasiunea pentru design și pasiunea pentru calitate. EDIFIER își propune să devină un lider recunoscut la nivel internațional în furnizarea de soluții audio premium și să ofere cea mai bună experiență audio posibilă.
Mai mult decât un producător de sisteme audio, EDIFIER are un angajament față de comunitate, angajament ce depășește muzica. EDIFIER oferă burse studenților de la diverse discipline de la Institutul de Tehnologie din Beijing. Programul de burse EDIFIER este și un angajament față de inovație. De asemenea, prin programul EDIFIER Angel Sound Foundation, compania îi ajută pe copiii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului. Fundația a primit la lansare, din partea EDIFIER, o donație de 2 milioane de dolari, cu ajutorul cărora peste 60 de copii cu deficiențe de auz au primit implanturi cohleare.

Oricare ar fi alegerea privind produsele, sunt sigura ca nu voi regreta. Performantele aparaturii sunt de necontestat.  Orice sistem audio confera o calitate a sunetului de necontestat pe langa eleganta si rafinamentul designului, totul stand sub semnul pasiunii cu care se lucreaza si a experientei indelungate.
 
 Articol scris pentru SuperBlog 2017








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...