Bucatar pentru propriul idol

Cu cateva zile in urma m-am intalnit cu un vechi si drag prieten pe care nu il mai vazusem cam de mult timp. Mai precis, de cand terminasem amandoi liceul, drumurile noastre s-au cam despartit. Eram oarecum prieteni de familie, dar ne-am cunoscut mai bine in timpul cat eu eram eleva de liceu, iar el era maistru instructor in acelasi liceu. Nu era instructorul clasei mele intr-ale meseriei, dar tineam oarecum legatura intre el si toata clasa noastra; era extrem de sociabil si faptul ca era extrem de tanar (diferenta de varsta intre el si noi era suficient de mica incat sa il "adoptam" ca fiind aproape ca si colegul nostru, iar el stia sa ne intre in voie in timp ce ne invata meserie). Dar simteam ca nu era in firea lui sa fie maistru instructor la clase de liceu cu profil tehnologic, desi nu arata acest lucru pe fata.
Dupa cativa ani de la terminarea liceului (nu stiu daca inca eram studenta sau deja eram angajata ca medic), am aflat ca isi schimbase profilul de activitate. Probabil oarecum fortat de imprejurari, caci industria din oras era atata de sublima ca aproape disparuse cu desavarsire. Chiar electrician sau mecanic fiind, era destul de greu sa iti gasesti ceva de munca intr-un oras de provincie atat de mic. Asa ca, de aproape doua decenii sau chiar mai mult, amicul nostru de familie, Vasilica, cum il alintam, devenise... bucatar/ospatar. Trecuse cu munca de la un local la altul, dupa cum se ivea ocazia.
Cum l-am vazut, l-am salutat zambind. M-a recunoscut mai mult pentru ca eram insotita de o ruda apropiata pe care o cunostea mai bine. Dupa vreo 10-15 minute in care am povestit vrute si nevrute despre cum se desfasura viata mea si a familiei, l-am provocat sa povesteasca despre ce mai facuse in timpul lung in care nu ne mai vazusem. Dupa cateva minute in care a insirat cateva din locurile pe unde mai lucrase, a inceput sa povesteasca ceva care ne-a atras subit atentia...
- Sa va povestesc ceva senzational... Nu ca sa ma laud, dar... nu ma pot abtine sa nu va povestesc ceva care mi-a marcat viata in acel moment. Pentru cateva luni am prins un loc de munca "in afara"... Un restaurant micut, dar bine "plasat" si cu ceva stele Michelin. Nu era ceva definitiv si de durata, dar nu puteam rata experienta lucrului ca bucatar intr-un restaurant in care puteam sa capat experienta... Clientii nu erau multi, dar oricand putea aparea aici vreo celebritate care sa salte cota restaurantului si care sa atraga brusc clienti multi si profit asemenea. Intr-o zi m-a chemat seful meu la el cu o figura serioasa si imi spune direct: "Nu stiu cum sa-ti spun, dar cred ca avem o problema....". Vazand ca m-am speriat putin a incercat sa ma linisteasca: "Nu te speria, nu e o problema, mai mult o provocare... Vom avea doi clienti mai speciali la masa"...
- Cine era? am intrebat...
- Cum sa spun? Zona in care se afla restaurantul era oarecum in afara orasului. Ca un fel de restaurant de motel. Zona e superba, de aceea adesea era folosita pentru filmari exterioare pentru realizarea unor filme artistice. Aveam sa aflu ulterior ca se purtau demersurile pentru niste filmari, iar producatorii filmului erau mai mereu prin zona. In ziua aceea, seful era anuntat ca producatorul filmului invitase un actor celebru la o cina "de lucru", pentru a negocia contractul de angajare pentru unul din rolurile principale.
Cand Vasilica mi-a spus despre cine era vorba, am amutit... Era unul dintre actorii mei preferati...
- Ca sa vezi... e si unul dintre idolii mei. Pe moment am ramas blocat. Nu stiam daca ma voi descurca, dar am acceptat. Mi s-a dat o idee de meniu. Numai ca nu stiam daca idolul meu are vreo preferinta sau o pretentie speciala. Singurul lucru pe care il stiam intamplator era ca omul nu era fumator si nici consumator de alcool sau droguri. Asa ca m-am apucat de lucru cu ideea ca trebuie sa fie amator de hrana sanatoasa, naturala.
- Cum te-ai descurcat?
- Pe moment mi-am procurat doar ingrediente "bio"... Nu conserve, nu preparate industriale. Totul proaspat si fara chimicale, nici macar conservanti sau antibiotice. Pentru ingredientele de baza rezolvasem problema, dar ce sa ma fac cu condimentele si aromele? Tot seful meu mi-a dat ideea: "Incearca sa folosesti seminte proaspete. Preseaza-le la rece si foloseste uleiurile obtinute..."
- Si a mers?
- Da. A iesit perfect. Cu un gust, o aroma, o savoare ce nu poate fi obtinuta prin nici un aditiv.
- Stai putin... Poti presa la rece tot felul de seminte ca sa obtii uleiurile respective chiar in propria bucatarie? Daca e intr-un restaurant mai select, atunci iti permiti dotarea cu ustensile corespunzatoare.
- Se poate si la tine acasa. Si exista ustensilele potrivite.
Exista pe piata presa de ulei la rece pentru utilizare casnică Yoda YDZY02A1, foarte eficienta si la un pret avantajos. O poti comanda online de pe magazinul profistore.ro, foarte usor, rapid si la un pret convenabil. Din orice fel de seminte uleioase poti obtine ulei presat la rece, fara aditivi si conservanti, foarte rapid si cu mult mai sanatos. Si uite-asa nici nu se cunoaste ca esti bucatar amator. Capeti "stofa" de profesionist.



- Felicitari! Inseamna ca te-ai descurcat excelent si ai raspuns cu brio provocarii. Si ai avut satisfactia ca ai gatit ceva gustos pentru idolul tau.
- Exact! Acum te las. Ma grabesc spre casa. Sigur ne vom mai intalni.
Si uite asa ne-am despartit. Iar din intalnirea asta am mai aflat cate ceva despre cum poti gati gustos si sanatos.
Articol scris pentru SuperBlog 2017