vineri, 17 martie 2017

Despre mine

Daca ma intreba cineva, atunci cand eram mic copil, ce vreau sa fac cand voi fi mare, probabil ca spuneam: "doctorita de copii"... Desigur, poate ca nu puteam fi luata in serios. Copiii deseori isi schimba preferintele si dorintele. Si totusi...
Imi placeau multe lucruri. Imi placea sa citesc. Enorm. Am invatat sa citesc de pe la varsta de patru ani si ceva. Si de atunci am fost de neoprit intr-ale cititului. Mi-au placut stiintele naturii: biologia si geografia, apoi chimia... Am avut dexteritate la lucru manual... Cred ca si acum as fi crosetat, tricotat, brodat, daca timpul mi-ar fi permis-o...
Cert este ca am urmat facultatea de medicina generala. Cand am ajuns la studiul pediatriei, mi-am zis pentru inceput ca niciodata nu voi reusi sa practic aceasta ramura a medicinii. Ca nu voi reusi sa relationez cu copiii. Ca nu voi reusi sa invat cum se administreaza medicamentele in raport cu greutatea copiilor; plus ca nu voi reusi sa invat care medicamente se pot administra la copii si care nu....
Si totusi, cand m-am vazut "pe propriile picioare", a trebuit sa imi caut de lucru. Primul post convenabil care s-a ivit in orasul unde locuiam si unde ma nascusem, era un post de medic scolar. Deci am ajuns sa practic mederia de "doctorita de copii", pe care se pare ca o dorisem la inceput, dar de care ma ferisem la un moment dat.
Pasiuni? Inca imi place sa citesc. Si sunt de nedesprins de carti si de cititul lor ori de cate ori am ocazia. Intotdeauna am citit acasa, in mijloacele de transport, in parc, chiar la servici in minutele de pauza. Asta m-a ajutat enorm sa intru intr-o lume ferica, departe de lumea dezlantuita care ma inconjura mereu.
Inca imi plac jocurile logice, in speta rebusul si in proportie covarsitoare careurile clasice. Am invatat sa rezolv careuri inainte de a implini unsprezece ani si de atunci cred ca am "mazgalit" sute de mii de careuri, poate chiar milioane. Si nu ma opresc aici; am avut chiar tentative de a plasmui definitii, chiar daca inca nu am ajuns sa compun careuri.
Imi place muzica. Ascult muzica chiar si noaptea prin somn... Exagerez desigur.
Imi plac filmele. Filmele vechi. Uneori imi place sa vad un film vechi bun decat unul recent de mana a doua.
Imi plac oamenii si loialitatea lor, chiar daca aparent sunt o singuratica.
Imi plac multe... Chiar daca nu sunt constienta intotdeauna de tot ceea ce imi place... Sau nu...
Despre mine ce as mai putea sa spun? Va las pe voi sa descoperiti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...