duminică, 19 martie 2017

(Super)blog

Sa nu mai spuna cineva ca nu as avea (inca!) minte si suflet de copil. Imi place joaca dar imi plac si competitiile. Acestea ma stimuleaza sa continui ce am inceput la un moment dat poate si pentru ca vreau sa fiu mai buna decat ceea ce fusesei pana in acel moment dat. Poate de aceea, inca de cand m-am conectat la internet, m-am bagat in diverse concursuri, mai ales in concursurile cu premii. Eram intotdeauna convinsa ca era si o farama de spirit de loterie in toate aceste concursuri. Spiritul de loterie era in proportie de 100% la concursurile in care potentialul castigator era desemnat prin tragere la sorti. Acolo sansele de a castiga premiul era extrem de mic, asa ca sperantele mele de a castiga acel premiu, oricat de tentant ar fi fost, chiar daca era un singur si simplu obiect, erau la fel de extrem de mici.
Nu o data am implicat unul dintre bloguri in diverse competitii. Modalitatea de concurs? Simplu: scrierea unui articol pe blog, pe o tema data (de pilda advertoriale) sau fara o tema anume, dar preferabil in acord cu specificul de activitate al celui care sponsoriza proba. Si aici exista o doza de risc. Probabilitatea de a castiga premiul era destul de redusa atunci cand depindeai de altii, de pild atunci cand departajarea se facea in functie de numarul de comentarii sau de aprecieri pe care articolul fiecarui competitor le primea de la cei care il citeau. Aici depinzi foarte mult de abilitatea pe care o ai de a-ti forma o comunitate de cititori ai blogului tau dispusi de a interactiona cu tine prin comentarii la tot ceea ce postezi pe blog.
Ceva sanse mai mari exista cand depinzi aproape exclusiv de tine, de calitatile tale de scriitor pe o dema libera sau pe o tema data, eventual si cu respectarea unor anumite cerinte tehnice. Dar nici aici nu poti fi sigur ca reusesti sa faci fata in proportie de 100% sa faci un articol perfect sau cat mai aproape de cerintele date pentru a putea castiga premiul dorit. Dupa ceva acumulare de experienta reusesti sa faci perfect partea ce tine mai mult sau mai putin de cerintele strict tehnice cerute, cum ar fi folosirea unor anumite cuvinte cheie, plasarea de link-uri la locul potrivit sau alaturarea de poze... etc, etc, etc... Numai ca exista si o anumita doza de subiectivism: partea care tine de estetic, de artistic... Aici depinde de inspiratia pe care o ai in acel moment si de indemanarea de care dai dovada in conceperea textului dar si de empatia care se realizeaza intre tine ca si competitor si juratul care iti puncteaza creatia ta de la acel moment. Uneori reusesti, alteori nu...
De ceva ani, nu multi, vreo 2-3, m-am bagat intr-o competitie de scris advertoriale pe blog. Adica articole cu caracter publicitar, pentru diferiti sponsori, pe diverse teme date, respectand specificul de activitate a sponsorului respectiv si respectand totodata anumite cerinte tehnice, cum ar fi folosirea unor anumite cuvinte cheie, plasarea de link-uri la locul potrivit sau alaturarea de poze... etc, etc, etc... De regula se organizeaza doua editii pe an: o editie de primavara/vara si o editie anuala, organizata undeva spre final de an. E o competitie destul de solicitanta pentru cei care vor sa se situeze printre finalisti la finalul competitiei, adica sa fi participat la toate probele. Si e un adevarat tur de forta sa participi la trei probe pe saptamana, separate de pauze de cate o zi si weekend-ul de rigoare, timp de peste o luna de zile... Se aduna astfel undeva in jur de 15-20 dearticole scrise cu foarte mare atentie. Este destul de greu sa te situezi printre castigatori, data fiind concurenta destul de mare, dar nu imposibil. Ceea ce se castiga cu adevarat este experienta intr-ale scrisului, obisnuinta de a fi aproape mereu suficient de inspirat incat sa iasa ceva multumitor, precum si faptul ca te promovezi excelent ca blogger.
Chiar acum este in plina desfasurare editia de primavara a unui concurs de (super)blogging. Deja scriu de trei saptamani pe blog (am pornit la scris de la inceputul lunii) si cred ca ma prinde si putin din inceputul lunii aprilie. Mai am ceva de munca pana se termina concursul si, credeti-ma, deja incep sa simt oboseala, dat fiind ca fac asta in afara orelor de program la servici. Nu sper sa castig vreo proba, desi nu e chiar imposibil, dar macar sa urc cat mai sus in clasament. Merit macar asta, nu-i asa???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...