$$$

 

Răzbunarea de 700 de kilograme a unui om de afaceri: a plătit impozitul auto cu cinci roabe pline cu monede.

Nimănui nu-i place să plătească taxe, dar americanul Nick Stafford, un om de afaceri din statul Virginia, a transformat această frustrare într-un act de protest legendar care a făcut înconjurul lumii în 2017.

Totul a pornit de la un conflict aparent banal cu Departamentul de Autovehicule (DMV) din orașul său. Stafford a încercat să sune la sediul local pentru a întreba la ce ghișeu trebuie să se prezinte pentru a înmatricula două mașini noi și pentru a plăti taxele aferente. Funcționarii i-au refuzat accesul la un număr de telefon direct, redirecționându-l către un call-center centralizat unde trebuia să aștepte ore în șir. Enervat la maxim, Stafford a dat statul în judecată doar pentru a obține numerele de telefon ale birourilor publice și, surprinzător, a câștigat trei procese împotriva statului Virginia.

Dar victoria legală nu i-a fost de ajuns. El trebuia în continuare să plătească taxa de vânzare pentru cele două automobile, în valoare totală de 2.987 de dolari și 45 de cenți. A decis să facă plata respectând legea, dar într-un mod care să afecteze activitatea instituției.

Stafford a mers la bancă și a comandat 300.000 de monede de un cent. Banca a avut nevoie de câteva zile pentru a aduna suma. Monedele i-au fost livrate în rulouri de hârtie. Pentru a se asigura că funcționarii nu vor avea viață ușoară, Stafford a angajat 11 oameni și i-a plătit să desfacă manual fiecare rulou, lăsând monedele vrac. Operațiunea de despachetare a durat patru ore și a lăsat pe toată lumea cu degetele înnegrite de la cupru.

Greutatea totală a banilor a fost de aproximativ 725 de kilograme. Pentru a transporta această „avere” la sediul DMV, bărbatul a cumpărat cinci roabe, pe care le-a umplut până la refuz cu monede. Când a ajuns la ghișeu, a răsturnat conținutul roabelor și a cerut chitanța.

Funcționarii au fost nevoiți să accepte plata, dar numărarea banilor a fost un coșmar logistic. Mașinile automate de numărat s-au blocat din cauza volumului imens și a greutății, așa că angajații au fost nevoiți să numere monedele manual, în ture.

Operațiunea a durat 12 ore, instituția rămânând deschisă mult peste program, până târziu în noapte, special pentru a finaliza tranzacția. Nick Stafford a așteptat răbdător tot timpul, declarând la final că efortul și cheltuielile suplimentare au meritat din plin pentru a da o lecție despre transparența instituțiilor publice.

$$$

 5 DECEMBRIE 1864 - 161 DE ANI

DE LA PROMULGAREA LEGII INSTRUCȚIUNII PUBLICE

Ziua de 5 decembrie 1864 este o dată crucială în istoria educației din România, Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucţiunii, prima lege prin care învăţământul era organizat în mod unitar şi erau stabiliţi anii de studiu: învăţământul primar, de patru ani, gratuit şi obligatoriu, cel secundar, de şapte ani şi universitar, de trei ani.

Odată cu unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se trece la implementarea programelor paşoptiste, una dintre direcţii fiind reorganizarea instrucţiunii publice. prin introducerea învățământului primar obligatoriu și gratuit, un pas fundamental pentru modernizarea țării și accesul la educație al tuturor copiilor, indiferent de statutul social. 

Semnificația Zilei de 5 Decembrie 1864 Acesta a fost momentul în care, pentru prima dată, statul român a garantat accesul la educație de bază tuturor copiilor, fără taxe, un principiu modern, masura lui Cuza a fost esențială pentru formarea unei națiuni educate, un pas major spre dezvoltarea socială și culturală a Principatelor Române.

Deși nu este marcată oficial ca sărbătoare națională, această zi este o amintire importantă a vizionariismului lui Cuza și a importanței educației în societatea românească.

$$$

 LEGENDA LUI MOȘ NICOLAE 🎅

Seara de 5 decembrie este pentru toţi copiii prilej de emoţie. Cu grijă îşi curăţă cizmele sau ghetele şi le aşează aproape de uşă sau de fereastră, în aşteptarea lui Moş Nicolae. Conform tradiţiei, celor cuminţi, moşul le aduce dulciuri, iar celor neascultători, o nuieluşă.

Tradiţia sosirii lui Moş Nicolae îşi are originea în povestea unui personaj care a existat cu adevărat - episcopul Nicolae de Myra, care a trăit în Myra-Lichia, în secolul al IV-lea. 

Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin "biruitor de popor". Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu se puteau căsători şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Legenda spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani, care a căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici provine obiceiul, ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.

De asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care să înflorească de Anul Nou. În funcţie de crenguţa care a înflorit, se aşteaptă recolta de fructe în noul an. 

La sate există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.

Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. 

(Agerpres)

$$$

 IN MEMORIAM - REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI🙏

Se împlinesc azi 8 ani de la trecerea in neființa a regelui Mihai I (n. 25 octombrie 1921, Sinaia – d. 5 decembrie 2017 Aubonne, Elveţia) a fost regele României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. 

A fost unul dintre puţinii foşti şefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit şi în secolul XXI. Fiu al principelui moştenitor Carol, Mihai a moştenit de la naştere titlurile de principe al României şi principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunţat mai târziu).

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ 

- ZAHARIA STANCU

Pe 5 decembrie 1974 se stingea din viață Zaharia Stancu, scriitor român, jurnalist și poet, laureat al Premiului Herder.

Am ales din creația sa aceste versuri care se potrivesc cu gîndurile multora dintre noi.

Om în amurg - Zaharia Stancu  

Acum sunt un om în amurg,

Fugi în munţii tăi, căprioară,

Nu mai râvnesc să-ţi sărut buzele

A doua oară, a treia oară.

Acum sunt un om în amurg.

Pieri din juru-mi, viclean bancher,

N-am ce să mai fac cu aurul tău,

Aurul n-are trecere în cer.

Fiece zi are amurg,

Fiece zi are şi zori.

Toamna via e plină de struguri,

Primăvara numai de flori.

Acum sunt un om în amurg,

Ora amiezii a fost dulce, dulce.

În cuibul ei din fulgi de zăpadă,

Luna s-a dus să se culce.

$$$

 MEMORIE CULTURALA - WOLFGANG AMADEUS MOZART

În ziua de 5 decembrie 1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart s-a stins pentru totdeauna… Avea numai 35 de ani și în scurta sa viață a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime.  

Născut la Salzburg, Wolfgang Amadeus Mozart a fost un unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Încă de mic copil, Mozart a dat dovada geniului său muzical. Sprijinit de tatăl său Leopold, violonist și el, Mozart își începe încă de la vârsta de 5 ani mai multe turnee prin orașe europene de prim rang, unde-și uluiește asistența cu interpretarea și compozițiile sale, primind aplauze și ovații inclusiv din partea familiei imperiale austriece. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Stabilit în Viena, care în acea epocă era capitala mondială a muzicii clasice, Mozart devine protejatul împăratului Iosif II, acesta numindu-l ”compozitor al curții imperiale". Compozitorul dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date și aplauzele publicului în extaz nu mai contenesc. În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele lucrări muzicale și trezește resentimente în rândurile concurenței. 

Sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv, pe fondul febrei reumatismale recurentă cu insuficiență renală. Ultima compoziție, pe care nu o termină, este Requiemul, lucrare ce s-a încercat a-i fi furată. Despre această întâmplare Mozart nu a mai aflat, pentru că în 5 decembrie 1791 a murit și a fost înhumat în Viena.

Mottoul lui a fost: " Mă simt cuprins de muzică. Muzica este în mine".

https://youtu.be/IYd1-cPwQCk?si=_Qeb40stXGYM2ssL

$$$

 În anul 1816, medicina era foarte diferită de cea de astăzi. Doctorii nu aveau la dispoziție aparate complexe pentru a stabili un diagnostic. De exemplu, pentru a verifica starea inimii sau a plămânilor unui pacient, medicul trebuia să își lipească urechea direct de pieptul bolnavului pentru a asculta sunetele interne.

Dr. René Laennec, un medic francez care lucra la Spitalul Necker din Paris, s-a confruntat într-o zi cu o situație delicată. Pacienta sa era o femeie tânără care prezenta simptomele unei boli de inimă. Laennec era un bărbat extrem de timid și pudic. Dată fiind vârsta pacientei, el a considerat că este nepotrivit și jenant să își pună urechea direct pe pieptul ei. În plus, pacienta era destul de corpolentă, ceea ce însemna că metoda veche oricum nu ar fi funcționat foarte bine, sunetele fiind prea slabe.

Aflat în acest impas, medicul și-a amintit de o regulă simplă a fizicii care spune că sunetul călătorește mult mai bine și mai clar prin materiale solide decât prin aer. Și-a adus aminte de jocurile copilăriei, când zgâria un capăt al unei bârne de lemn, iar sunetul se auzea clar la celălalt capăt.

Având nevoie de o soluție rapidă, Laennec a luat un teanc de foi de hârtie care se afla pe masă. L-a rulat foarte strâns până a format un cilindru rigid. A pus un capăt al tubului de hârtie pe zona inimii pacientei, iar la celălalt capăt și-a pus urechea.

Rezultatul l-a uimit. Nu doar că a evitat momentul jenant, dar a auzit bătăile inimii mult mai clar și mai distinct decât le auzise vreodată prin metoda directă. Tubul a funcționat ca un amplificator. Realizând importanța descoperirii sale, Laennec a început să construiască cilindri din lemn pentru a înlocui hârtia. El a numit noul instrument „stetoscop” (din cuvintele grecești „stethos” - piept și „skopein” - a examina).

Dintr-un moment de timiditate, s-a născut instrumentul care astăzi este simbolul universal al medicilor din întreaga lume.