$$$

 

✨ Codul Morse – O revoluție în comunicare

În anii 1830, inventatorul american Samuel Morse a pus bazele unui sistem ce avea să schimbe pentru totdeauna modul de a transmite informația: codul Morse. Totuși, istoria arată că Alfred Vail, asistentul său, a avut o contribuție esențială la dezvoltarea alfabetului și la perfecționarea telegrafului electric – deși numele lui a rămas aproape uitat.

Împreună cu fizicianul Joseph Henry, cei trei au conceput un mecanism prin care impulsurile electrice acționau un electromagnet, lăsând urme pe o bandă de hârtie. Vail a fost cel care a extins codul inițial, adăugând litere, semne speciale și optimizând simbolurile: „puncte” (scurte) și „linii” (lungi), distribuite în funcție de frecvența literelor în limba engleză.

Pentru a fi mai ușor de înțeles, operatorii pronunțau semnalele ca „dit” (punct) și „dah” (linie). Combinațiile acestora formau litere și cuvinte – de exemplu, litera C era transmisă prin secvența „dah-di-dah-dit”.

🔹 Codul Morse în aviație

Din anii 1920, Morse a intrat și în aviație, devenind obligatoriu pentru piloți în anii 1930, atât pentru comunicare la distanță, cât și pentru identificarea balizelor radio.

🔹 Actualitate și moștenire

Deși astăzi utilizarea lui este rară, codul Morse rămâne un sistem de comunicare digitală unic: poate fi redat prin semnale electrice, sunete audio, unde radio sau chiar lumini – de la simpla lanternă până la heliograf.

Astfel, codul Morse nu este doar o invenție tehnică, ci și o dovadă a ingeniozității umane, un limbaj universal ce a făcut posibilă conectarea lumii înaintea erei digitale.

$$$

 LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 20 august: Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

La data de 20 august 1968, trupe sovietice și ale altor patru state membre ale Tratatului de la Varșovia și anume: Polonia, R.D.G, Ungaria și Bulgaria, au pătruns în Cehoslovacia, pentru a pune capăt procesului de reforme inițiat de noua conducere cehoslovacă în frunte cu Alexander Dubcek. Romania nu numai că nu a participat la aceasta invazie, dar a și condamnat în termeni duri această intervenție a statelor comuniste, iar în dimineața de 21 august, în fața sediului CC al fostului P.C.R. s-a adunat o mulțime impresionantă pentru a condamna acestă acțiune sovietică. Era prima dată când la o asemenea manifestare participau nu numai cei convocați în mod obișnuit, ci și oameni de diferite convingeri, veniți din proprie inițiativă, pentru a-și exprima opoziția față de această intervenție. Nicolae Ceaușescu a rostit o cuvântare în care a calificat pătrunderea trupelor celor cinci state socialiste în Cehoslovacia drept „o mare greșeală și o primejdie gravă”, declarând că nu există nici o justificare pentru o intervenție militară în treburile interne ale unui alt stat. Astfel, condamnarea intervenţiei trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, a fost momentul de glorie al lui Nicolae Ceauşescu, care și-a câştigat prin aceasta simpatia Occidentului, dar şi încrederea propriului popor. Trebuie să amintesc faptil că la această situație din Cehoslovacia se ajunsese după ce în ianuarie 1968, şefia comuniştilor cehoslovaci a fost preluată de Alexander Dubcek, care a adoptat un program de acţiune reformist, dând naştere la ceea ce a rămas în istorie drept „Primăvara de la Praga”. Programul cuprindea printre altele: libertatea presei şi a cuvântului, libertatea de mişcare, limitarea poliţiei secrete, existenţa mai multor partide politice, federalizarea ţării şi orientarea spre o mai buna colaborare cu Occidentul. Desigur că aceasta atitudine a Cehoslovaciei nu era pe placul Moscovei, care a dispus intervenția militară în această țară pentru apărarea comunismului, iar planul trupelor invadatoare era să ocupe punctele strategice ale ţării reprezentate de televiziune, radio și a redacţiilor principalelor ziare pentru a face o propagandă împotriva noilor reforme, apoi să convoace Comitetul Central şi Adunarea Naţională pentru a alege o nouă conducere de partid şi un nou guvern în Cehoslovacia. Astfel, peste 500 tancuri sovietice şi peste 50.000 de soldaţi din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Polonia, Republica Democrată Germană şi Ungaria, au avut sarcina de a pedepsi „ieşirea din front” a Cehoslovaciei. Pe durata intervenției armate, un număr de 72 de cehoslovaci au fost uciși, sute au fost răniți și mai multe mii au fost arestați. Alexander Dubcek a cerut populației să nu opună rezistență armată de teama unor represalii a trupelor invadatoare. Dar chiar dacă a făcut apel la calm, Dubcek a fost arestat împreună cu alți membri de partid susținători și dus la Moscova într-un avion militar sovietic, fiind eliberat abia peste doi ani.

$$$

 Georgeta Nedelcu Știați că?

Viitorul se apropie mai repede decât credem și ne putem adapta, majoritatea dintre noi. 

În 1998, Kodak avea 170.000 de angajați și vindea 85% din toată hârtia foto din întreaga lume. În doar câțiva ani, modelul lor de afaceri a dispărut și au dat faliment. Cine s-ar fi gândit vreodată? 

În 1998, v-ați gândit că doar 3 ani mai târziu, nu veți mai face poze cu role de film? Cu telefoanele inteligente de astăzi, cine mai dorește să cumpere o cameră foto? Camerele digitale au fost inventate de fapt în 1975. Însă la fel ca în cazul tuturor tehnologiilor exponențiale, au fost o dezamăgire pentru o perioadă, înainte de a deveni superioare și atractive, însă mai apoi au devenit la modă și uluitor în doar câțiva ani. 

Acum se întâmplă același lucru însă mult mai rapid, prin și cu inteligența artificială, sănătatea tehnologizată, mașinile autonome, mașini electrice, educația tehnologizată, imprimarea 3D, noua agricultură și locurile de muncă moderne.

1. Service-urile pentru reparații auto vor dispărea. Un motor pe benzină are 20.000 de piese individuale iar un motor electric doar 20! Mașinile electrice sunt vândute cu garanții de viață și sunt reparate numai de dealeri. Durează doar 10 minute pentru a scoate și înlocui un motor electric. Motoarele electrice defecte nu mai sunt reparate ci sunt trimise la un atelier de reparații regional cu roboți. De asemenea, defecțiunile la luminile acestora sunt contracarate cu rezervă de iluminare. 

2. Benzinăriile vor dispărea. Contoarele de parcare vor fi înlocuite cu contoare care distribuie electricitate. Companiile vor instala stații de reîncărcare electrică; de fapt, au început deja, le puteți găsi în extrem de multe locații. 

3. Industriile exploatării cărbunelui vor dispărea. 

4. Companiile producătoare de petrol vor dispărea. Forajul pentru hidrocarburi, pentru țiței se va opri. Așa că vom spune curand "la revedere" OPEC. 

5. Locuințele vor produce și vor stoca mai multă energie electrică pe parcursul zilei, apoi o va folosi și, după caz, se va vinde înapoi la rețea. Rețeaua aceasta a locuințelor depozitează și distribuie energia surplus către industriile care consumă mai multă energie electrică. Va rog doar sa verificati, chiar si online, acoperișul Tesla... 

6. A patra revoluție industrială: software-ul a întrerupt și va continua să perturbe majoritatea industriilor tradiționale în următorii 10 ani.

- UBER este doar un instrument software, nu dețin nicio mașină și acum este cea mai mare companie de taxi din lume. Întrebați orice companie sau sofer de taxi dacă a văzut asta și ce crede despre viitor său.

- AIRBNB este acum cea mai mare companie hotelieră din lume, deși nu dețin nicio proprietate. Întrebați-i pe cei de la Hilton Hotels dacă au văzut asta și ce cred despre viitor. 

7. Inteligența artificială: calculatoarele devin mai bune, exponențial, în înțelegerea lumii. Anul acesta, (2020), un computer l-a bătut pe cel mai bun jucător Go din lume, cu 10 ani mai devreme decât se aștepta. 

8. În SUA, tinerii avocați deja nu mai găsesc locuri de muncă. Datorită Watson-ului IBM, se pot primi sfaturi juridice (până acum, pentru moment, date și consultații juridice de bază) în câteva secunde, cu o precizie de 90%, în comparație cu o precizie de 70% atunci când sunt făcute de oamenii juriști. Deci, dacă studiezi dreptul, oprește-te imediat. Vor fi cu 90% mai puțini avocați în viitor. 

9. Watson IBM ajută deja doctorii și diagnostică cancerul de 4 ori mai exact. 

10. Facebook are acum un software de recunoaștere a modelelor care poate recunoaște fețele mai bine decât oamenii. În 2030, computerele vor deveni mai inteligente decât oamenii. 

11. Mașinile autonome: primele mașini cu autovehiculare au fost deja în funcțiune în 2018. În următorii ani, întreaga industrie auto, de deplasare și transport, va începe să fie perturbată. Nu veți mai dori să dețineți o mașină deoarece veți apela o mașină cu telefonul, aceasta va apărea la locația Dvs. și vă va conduce către destinație. Nu va trebui să îl parcați, veți plăti doar distanța parcursă și puteți fi și productiv în timp ce vă deplasați. 

Copiii foarte mici de astăzi nu vor primi niciodată permisul de conducere și nu vor deține niciodată o mașină. 

12. Un număr de 1,2 milioane de oameni mor în fiecare an în accidente auto la nivel mondial, inclusiv prin conducere distrasă ori sub influența băuturilor. În SUA acum se produce un accident la fiecare 100 de mii de kilometri. Cu conducere autonomă va scădea la 1 accident în 10 milioane de mile, salvând anu un milion de vieți la nivel mondial. 

13. Companiile de asigurări vor avea probleme masive, deoarece, fără accidente, costurile vor deveni mai ieftine. Modelul de afaceri al asigurărilor auto va dispărea. 

14. Imobiliarele se vor schimba. Pentru că dacă puteți lucra în timp ce faceți naveta, oamenii se vor muta mai departe, pentru a trăi într-un cartier mai frumos sau mai accesibil. 

15. Mașinile electrice vor deveni generalizate în jurul anului 2030. Orașele vor fi mai puțin zgomotoase, deoarece toate mașinile noi vor funcționa cu electricitate. Orașele vor avea și un aer mult mai curat. 

16. Electricitatea va deveni incredibil de ieftină și curată. Producția de energie solară a fost pe o curbă exponențială de 30 de ani, dar acum puteți vedea impactul său uluitor. Și tocmai continuă să crească producția de energie regenerabilă. 

17. Companiile de energie fosilă încearcă cu disperare să limiteze accesul la rețea a energiei regenerabile, pentru a împiedica concurența din instalațiile solare de acasă, dar asta pur și simplu nu poate continua - tehnologia va avea grijă de această strategie. 

18. În domeniul sănătății, există companii care vor construi un dispozitiv medical numit „Tricorder X” care funcționează împreună cu telefonul personal, care îți scanează retina, ia proba de sânge și de respirație. Apoi analizează 54 de bio-markeri care vor identifica aproape orice boală. În prezent, există zeci de aplicații de telefon pentru scopuri de sănătate. 

Bine ați venit in VIITOR!

$$$

 De la Știați că?:

Originile magice ale cafelei

Cafeaua, băutura care astăzi ne însoțește diminețile și momentele de relaxare, are o poveste fascinantă. Totul a început în Etiopia, țara considerată leagănul acestei licori aromate. Aici, în urmă cu peste 1.000 de ani, legendele vorbesc despre un păstor de capre pe nume Kaldi, care ar fi observat că animalele lui deveneau mai energice după ce mâncau boabele roșii de cafea. Această descoperire aparent întâmplătoare avea să schimbe pentru totdeauna obiceiurile și cultura lumii.

De la boabe roșii la băutura energiei

Inițial, boabele de cafea nu erau prăjite și preparate așa cum le cunoaștem astăzi. Se pare că primele triburi le mestecau crude, amestecate cu grăsime animală, pentru a obține un fel de „biluțe energetice”. Abia mai târziu, prin prăjire și infuzare în apă fierbinte, cafeaua a devenit băutura intensă și parfumată pe care o savurăm acum. Evoluția modului de preparare reflectă ingeniozitatea oamenilor și dorința de a extrage cât mai multă energie și savoare din aceste boabe minunate.

Drumul spre lumea arabă

Din Etiopia, cafeaua a trecut Marea Roșie și a ajuns în Yemen, unde a fost cultivată și prelucrată în mod organizat. Aici s-a născut și celebra tradiție a cafenelelor, locuri unde oamenii se întâlneau să discute, să asculte muzică și să dezbată idei. În secolul al XV-lea, portul Mocha din Yemen devenise atât de renumit pentru comerțul cu cafea, încât numele său a rămas asociat până astăzi cu o varietate populară de băutură: „cafeaua mocha”.

Călătoria în Europa și schimbarea istoriei

În secolele XVI–XVII, cafeaua a ajuns în marile porturi europene prin negustorii venețieni și otomani. Inițial privită cu suspiciune și chiar interzisă în unele locuri, ea a fost în cele din urmă adoptată și iubită. Cafenelele au devenit adevărate „universități ale spiritului”, unde artiști, filozofi și comercianți dezbăteau idei și schimbau informații. Faptul că această băutură a stimulat creativitatea și dialogul a făcut ca ea să fie considerată motorul unor transformări culturale și intelectuale majore.

Boabele de azi – diversitate și rafinament

Astăzi, cafeaua se cultivă în multe colțuri ale lumii, de la plantațiile din America Latină până la cele din Asia și Africa. Fiecare regiune dă naștere unor arome distincte: cafeaua etiopiană este florală și fructată, cea columbiană are note echilibrate, iar cea indoneziană este intensă și pământie. Prin metode de prăjire și preparare diferite, cafeaua a devenit o artă în sine, cu barista care transformă fiecare ceașcă într-o experiență unică.

Mai mult decât o băutură

Pentru milioane de oameni, cafeaua nu este doar o sursă de energie, ci și un ritual, un motiv de întâlnire și un moment de liniște personală. De la espresso-ul rapid băut dimineața, până la cappuccino-ul savurat într-o cafenea sau la cafeaua la ibric pregătită în familie, această băutură a reușit să creeze tradiții și legături culturale peste tot în lume. Originile sale în Etiopia rămân un simbol al începuturilor, dar povestea cafelei continuă să se scrie în fiecare zi, în fiecare ceașcă.

$$$

 161 de ani de la prima Convenție de la Geneva și înființarea Comitetului Internațional al Crucii Roșii

Prima Convenție de la Geneva a fost adoptată în 22 august 1864, într-o perioada critică în istoria politică și militară europeană.

De la înfrângerea lui Napoleon în bătălia de la Waterloo din 1815 și ieșirea la rampă a nepotului sau în campania din Italia din 1859, în Europa de Vest domnise pacea. Totuși, odată cu Războiul Crimeei, Europa a fost zguduită de un nou conflict violent, și deși această se întâmplă "într-o regiune depărtată și neaccesibilă" pentru majoritatea europenilor occidentali, Italia de nord era „atât de accesibilă din toate părțile Europei de Vest încât ea s-a umplut imediat de observatori curioși”; deși vărsarea de sânge nu a fost deosebit de mare față de alte războaie, pentru cei care i-au fost martori, ea a fost ceva șocant și neobișnuit.

Mișcarea pentru adoptarea unui set de legi internaționale care să guverneze tratamentul și îngrijirea răniților și prizonierilor de război a demarat după ce activistul Henri Dunant a fost martor la bătălia de la Solferino din 1859, între tabăra franco-piemonteză și cea austriacă în Italia de Nord.

Suferința celor circa 40.000 de soldați răniți lăsăți pe câmpul de lupta din cauza lipsei de infrastructură, de personal și de convenții care să permită acordarea de ajutor medical a fost cea care l-a împins pe Dunant să acționeze.

La întoarcerea la Geneva, Dunant a publicat relatarea să sub titlul "Amintiri din Solferino" și s-a folosit de calitatea să de membru al Societății de Binefacere din Geneva, pentru convocarea unei conferințe internaționale. Dunant este și cel care care a contribuit la înființarea "Comitetului Internațional pentru Ajutorarea Răniților", viitorul "Comitetului Internațional al Crucii Roșii".

La 22 august 1864, mai multe state europene și-au trimis delegați la Geneva și au semnat Prima Convenție de la Geneva:

Baden (astăzi parte din Germania), Belgia, Danemarca, Franța, Hessa (astăzi parte din Germania), Italia, Țările de Jos, Portugalia, Prusia (astăzi parte din Germania), Spania, Elveția, Württemberg (astăzi parte din Germania). Norvegia și Suedia au semnat și ele în decembrie.

Acesta a fost primul și cel mai elementar tratat și și-a "tras puterea de constrângere din consimțământul implicit al statelor care l-au acceptat și l-au pus în aplicare la efectuarea de operațiuni militare." Acest prim efort permitea doar: "imunitate față de capturare și față de distrugerea clădirilor destinate tratamentului soldaților răniți și bolnavi, primirea și tratamentul cu imparțialitate al tuturor combatanților, protecția civililor care îi ajută pe răniți, și recunoașterea simbolului Crucii Roșii că mijloc de identificare a persoanelor și echipamentelor acoperite de acest acord."

Deși au fost niște reforme reduse, tratatul a avut succes în aplicarea lor.

Din cauza ambiguităților din articolele inițiale și din cauza dezvoltării rapide a tehnicii de război, articolele inițiale au fost revizuite și extinse, foarte mult prin a Două Convenție de la Geneva din 1906 și prin Convenția de la Haga din 1899 prin care articolele și-au extins aplicarea și asupra războiului maritim. A fost reactualizată în 1929 cu unele modificări minore. Dar, așa cum observă Jean S. Pictet, directorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii în 1951: "Legea mereu rămâne în urmă generozității; întârzie în a se conformă realităților vieții și nevoilor omenirii”, astfel că este de datoria Crucii Roșii „să asiste la lărgirea ariei de acoperire a legii, pe prezumția că legea își va păstra valoarea", în principal prin revizuirea și completarea acestor principii de baza ale Primei Convenții de la Geneva.

$$$

 Acum 108 ani, pe 22 august 1917, un erou național, Ecaterina Teodoroiu, cădea pe câmpul de luptă, sacrificându-se pentru țară. 

Pe 22 august 1917, în timpul Primului Război Mondial, o tânără de 23 de ani scria o pagină de istorie cu propriul sânge, transformând curajul într-un simbol etern al devotamentului față de patrie.

Ecaterina Teodoroiu, "Eroina de la Jiu", a căzut în luptă, în fruntea plutonului său, în timpul bătăliei de la Mărășești. Jertfa ei, la fel de mare ca a oricărui soldat, a marcat definitiv conștiința națională.

Născută pe 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni (astăzi parte a orașului Târgu Jiu), Cătălina Chiriac Teodoroiu provenea dintr-o familie simplă. A urmat școala primară, iar mai apoi a mers la București pentru a deveni învățătoare. Destinul avea însă să-i rezerve un alt drum. La izbucnirea Primului Război Mondial, în anul 1916, când România a intrat în conflict, Ecaterina s-a întors acasă pentru a lucra ca soră medicală. În scurt timp, a decis să renunțe la siguranța spitalului pentru a se alătura direct celor de pe front, fiind profund marcată de moartea fratelui său, Nicolae, sergent în armata română.

Hotărârea Ecaterinei de a lupta a întâmpinat inițial rezistență, dar tenacitatea și curajul său au învins. S-a alăturat unui batalion de infanterie și a participat la luptele de la Jiu, unde a dat dovadă de o bravură ieșită din comun, impresionând ofițerii și soldații deopotrivă. 

Curajul ei a fost recunoscut oficial, iar la intervenția Reginei Maria, a fost avansată la gradul de sublocotenent onorific. Astfel, Ecaterina Teodoroiu a devenit un simbol al curajului și un exemplu pentru toți cei de pe front.

În vara anului 1917, armata română se confrunta cu una dintre cele mai dificile bătălii ale războiului: cea de la Mărășești. Ofensiva puternică a trupelor germane amenința să rupă frontul și să pună capăt rezistenței românești. 

Pe 22 august 1917, în timpul unei manevre de contraatac, unitatea din care făcea parte Ecaterina Teodoroiu a fost prinsă într-un schimb intens de focuri. Potrivit mărturiilor, Ecaterina se afla în fruntea plutonului său, îndemnându-i pe soldați: "Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!". La scurt timp după acest strigăt, a fost lovită de gloanțele inamice. A murit pe loc, cu fața spre dușman, în mijlocul acțiunii. 

Jertfa sa a mobilizat trupele, care au continuat lupta, transformând un moment de disperare într-un simbol de rezistență.

Moartea Ecaterinei Teodoroiu nu a fost doar sfârșitul unei vieți, ci nașterea unei legende. Sacrificiul ei a demonstrat că eroismul nu cunoaște gen, vârstă sau grad, ci doar dragoste de țară și curaj. 

Rămâne pentru totdeauna "Eroina de la Jiu", un far de lumină în istoria României, o sursă de inspirație și un model de patriotism.

Astăzi, la 108 ani de la trecerea sa în eternitate, ne amintim de Ecaterina Teodoroiu cu recunoștință și respect, onorând memoria celor care au luptat pentru ca noi să fim liberi.

$$$

 Știați că?:

Istanbul – Orașul dintre continente

Istanbulul este singurul oraș din lume care se întinde pe două continente: Europa și Asia. Această poziționare geografică unică i-a oferit mereu un statut strategic și cultural special, transformându-l într-un punct de întâlnire al civilizațiilor. Strâmtoarea Bosfor, cu apele sale albastre și cu traficul său intens de nave, separă cele două părți, dar în același timp le și unește prin poduri, tuneluri și linii de ferry. Astfel, locuitorii pot trece într-o singură zi dintr-un continent în altul fără să simtă că schimbă orașul.

Bosforul – legătura dintre lumi

Strâmtoarea Bosfor este inima Istanbulului, un coridor maritim vital care leagă Marea Neagră de Marea Marmara și, prin Dardanele, de Mediterană. Această apă îngustă a fost de-a lungul secolelor scena unor mari conflicte, rute comerciale și legende. Azi, turiștii și localnicii pot face croaziere care oferă priveliști spectaculoase asupra palatelor otomane, moscheilor elegante și cartierelor moderne, toate așezate de o parte și de alta a strâmtorii. Contrastul dintre vechi și nou, Orient și Occident, se vede la fiecare pas.

Diversitate culturală și religioasă

Istanbulul nu este doar un oraș pe două continente, ci și o punte între culturi, religii și tradiții. În același cartier poți găsi o moschee otomană, o biserică bizantină și o sinagogă, dovadă a toleranței și a diversității care au definit acest loc. Străzile din zona Sultanahmet spun povești despre Imperiul Bizantin și cel Otoman, iar cartierele moderne din partea asiatică surprind prin stilul lor mai liniștit și autentic. Această diversitate se reflectă și în gastronomie, în muzică și în obiceiurile zilnice ale locuitorilor.

De la mic dejun european la prânz asiatic

Una dintre curiozitățile preferate ale vizitatorilor este faptul că la Istanbul poți lua micul dejun în Europa și prânzul în Asia, fără să parcurgi distanțe mari. O simplă trecere cu ferry-ul din cartierul Beşiktaş (Europa) către Kadıköy (Asia) durează mai puțin de 20 de minute. Astfel, dimineața te poți bucura de o cafea turcească lângă Moscheea Albastră, iar la prânz de preparate tradiționale într-o tavernă asiatică. Această mobilitate zilnică este ceva obișnuit pentru localnici și un simbol al modului în care Istanbulul unește lumi diferite.

Oraș al imperiilor și al poveștilor

Fiind capitală a trei mari imperii – Roman, Bizantin și Otoman – Istanbulul poartă pe străzile sale urmele unei istorii de peste două milenii. Hagia Sophia, Palatul Topkapi, Moscheea Suleymaniye sau Marele Bazar sunt repere care amintesc de gloria și diversitatea acestei metropole. Totodată, arhitectura modernă și zgârie-norii din cartierele de business arată cum Istanbulul se reinventează constant, fără să-și piardă identitatea de oraș-muzeu viu.

Istanbulul de azi – un oraș global

Astăzi, Istanbulul este un oraș global cu peste 15 milioane de locuitori, un spațiu unde se întâlnesc afacerile internaționale, arta contemporană, turismul și tradițiile vechi. Poziția sa de punte între Europa și Asia îi oferă un rol unic pe scena mondială, fiind un loc unde diferențele devin puncte de legătură, nu bariere. Pentru vizitatori, experiența trecerii dintre continente în aceeași zi rămâne una dintre cele mai fascinante amintiri, iar pentru localnici, o parte firească din viața de zi cu zi.