COPIII SUNT REFLECTUL CASEI LOR: Există părinți care se plâng că ai lor copii se supără din orice, că sunt nepoliticoși. Dar ei nu se întreabă dacă în casa lor se strigă tot timpul, dacă există lipsă de afecțiune, dacă există tensiune constantă. Un copil care crește în mijlocul certurilor nu are instrumente pentru a acționa diferit. Ei fac ceea ce pot cu ceea ce au.
Și de multe ori, nu este vorba despre ceea ce spui, ci despre ceea ce faci. Îi poți spune unui copil să respecte, dar dacă nu vă respectați reciproc acasă în fiecare zi, asta va învăța.
Îi puteți spune să nu strige, dar dacă se strigă la el tot timpul, asta va fi normal pentru el.
Îi puteți cere să vorbească despre ceea ce simte, dar dacă nu este ascultat sau criticat atunci când încearcă, se va opri.
Este atât de clar: dacă nu predați prin exemplu acasă, nu vă așteptați ca copilul dumneavoastră să acționeze diferit. Pentru că copiii nu sunt proști și nici nu sunt „răsfățați din fire”. Ei sunt niște omuleți care absorb totul, chiar și ceea ce credeți că nu observă. Și apoi repetă. O transmit la școală, în relațiile lor și, mai târziu, în viața lor de adulți.
Mulți adulți își doresc copii puternici, respectuoși și încrezători, dar nu realizează că totul începe cu ei înșiși.
Cum va crește cu încredere un copil căruia i se spune doar ce face greșit?
Cum va ști cum să stabilească limite dacă nu este ascultat niciodată?
Cum va ști să exprime ceea ce simte dacă este tratat ca fiind exagerat de fiecare dată când plânge?
Există familii care sunt mai dăunătoare decât străini. Și asta trebuie să fie spus. Pentru că există copii care ajung triști, agresivi sau închiși, iar rădăcina nu este la școală, nici la televizor, nici la prietenii lor. ESTE ACASĂ!
Nu este necesar să fii perfect, dar este necesar să fii conștient.
Fiți prezenți.
Ascultați fără să batjocoriți.
Cereți-vă scuze atunci când faceți greșeli. Copiii nu au nevoie de adulți care știu totul, ci de adulți care îi respectă, care au grijă de ei și care îi învață cu fapte.
Ceea ce trăiesc acasă se întipărește în mintea lor. Nu este ceva care se șterge cu timpul. Este ceva care îi formează. Așadar, dacă este ceva de schimbat, faceți-o acum. Nu când este prea târziu. Pentru că copiii nu pot alege unde și cu cine cresc. Dar adulții pot alege ce fel de cămin vor să le ofere.
Și ceea ce nu vindeci ca părinte, ajungi să lași ca rană copilului. Acesta este adevărul. Greu, dar necesar.
✍️- Marian Rojas Estapé (Psihiatru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu