Dialoguri mai vechi (sau nu chiar)
Motto
Miorița, să ne ierți
E turmă... de-analfabeți !
— Nicolas Fouquet
în 'Tu-i mama ei de Limba Romana!
18 Iunie 2016
Doar o vorbă să-ți mai spun...
Anglo-saxonii au găsit o expresie specifică, şi care li se potrivește lor, pentru cei ce practică intoleranța gramaticală : Grammar Nazis.
Exemplu :
If the proper use of 'who' and 'whom' makes me a Nazi, then it is a fair price to pay for the cause—and, if a few half-assed, poorly structured interrogatives need to die in the gas chambers for that same cause, then so be it, for it is a good cause.
Dacă venim însă la oile noastre, cele... mioritice, da, şi spunem că limba rumânurilor are specificul ei, undeva între o latinitate culturală din ce în ce mai puțin cultivată, ba chiar superb ignorată, cu influențe slave (și slavone) și legături subterane cu toată vecinătatea balcanică şi că efortul nostru de a-i menține identitatea merită şi osteneala de a o scrie corect, tocmai acest efort întâlnește și el exact această categorie de obstinați ai "credinței", şi care ne spun illico presto că în fața lui Dumnezeu nimeni nu e fără păcat şi prihană.
Și atunci acolo unde tu, om de bine, înzestrat cu oarecare bun simț (da, fără cratimă, bun simț intelectual) și bine intenționat, ai vrea să-i spui cum se scrie corect sau că e o chestiune de respect cultural sau măcar identitar să te exprimi corect româneşte, mereu apare câte unul care îți atrage atenția că tocmai tu, da, tu ! cel ce vrei să îndrepți păcate, eşti cel mai păcătos :
NU AI SCRIS CU DIACRITICE !
Da, fraiere, nu ai scris ca la carte !
Tu. Idiot incult și agramat ce ești. Să-ți fie de bine.
– Bine, dragul meu ortodox al Logosului, amator de bizantinism și dreaptă credință întru Sfântul DOOM, care pupă moaştele cele sfinte ale supremului DEX, te întreb eu cu smerenie grămăticească, de la Grammatica Magna cetire, cum dracu'(fie-mi cu iertare și acest păcat manifestat aci la grea încercare), cum naiba face cel care pe aparatul său nu are limba română ?
Şi știți de ce nu o are ?
Fiindcă de peste treizeci de ani internautul dallaromanica cumpără material informatic de ocazie sau de furat, adus "de afară".
Doar aparatele (ordinatoarele, calculatoarele) noi permit producătorului de origine să ofere cu ele programe specifice în limba națională a pieței de desfacere. Și din punctul acesta de vedere România e o piață mai puțin interesantă decât Andora sau San Marino. Desigur că există și în România (sau doar probabil ?), tot atâtea calculatoare ca într-o țară ca Suedia sau Olanda (țări care cumpără aparate în limba națională), dar materialul informatic din România - cel de vânzare, chiar nou ! - e fără programul necesar și mai ales fără CLAVIATURA (tastatura) în limba română. Am spus de ce.
Iar celebrii informaticieni români care "au invadat lumea și Microsoft", "olimpicii noștri", numai cu aşa ceva nu își bat capul. Nu ei hotărăsc, ți se va spune ("mândri că", totuși).
Mic exemplu (à propos, eu nu trăiesc laromanica): folosesc un calculator APPLE din ultima generație care are şi program de limba română pe el. Program mai inutilizabil decât cel în chineza mandarină. Căci între program și claviatura/tastatura franceză AZERTY e mai mare diferența decât între București și Ushuaïa.
Și atunci despre ce vorbim ?
Care sunt greșelile limbii române ?
*
Marian Dălcăran
Termenu asta de claviatura...tot din laudata ta Franta, l-ai luat?
Nicolas Fouquet
Franța și arbitrul ungur sunt întotdeauna de vină pentru incultura și eșecul unora, că bine zici. Ultimul loc în Europa, fie de la mine.
Marian Dălcăran
Totusi, nu m-ai luminat. Care e treaba cu tastatura acordeonului si claviatura computerului meu?
Nicolas Fouquet
Preasfinte și preafericit diacon Marian Dălcăran, "termenu" l-am știut dintotdeauna din Sfântu' DEX, ba chiar era consacrat încă de pe vremea lui August Scriban, sireacu', prealăudat fie numele său. Lumină ție.
Dorin Tomoiaga
DA, Nicolas Fouquet, ma inclin cu respect! Locuiesc in Germania de mai multi ani(etnic german fiind, cu cetatenie romana!). Dar ma intreb, cati dintre noi, toti, vor putea sa ne contrazica, apropo"s" de gramatica limbii rom"ã"ne? (Referitor la diacritice)!
Nicolas Fouquet
Vezi mai sus, Dorin. Și eu am învățat limba germană în copilărie, încă o vorbesc binișor (Ich bin in Broos geboren und der Vater von mein Grossvaters war Österreicher, darum), ceea ce nu mă împiedică să dau (încă) lecții de limba română (rumânurilor dallaromanica). Nu zic, pe aici sunt acuzat de folosirea unor arhaisme neadmise de romgleza curentă, dar mă adaptez. Ce vrei, aproape patruzeci și trei de ani departe de Vaterland...
Serenella Voicu
Chapeau, Nicolas!
Nicolas Fouquet
De la merde dans le ventilateur, oui !
Daniel Savu
Drace...stiam io ca-i ceva neregula cu tastatura "ordinateur-ului" meu...e, de fapt, claviatura! De acu' inainte pe care-l aud tastatura...plici cu claviatura in cap!
Nicolas Fouquet
Cumpără-ți un DEX de ocazie. Vei avea ocazia să descoperi limba româna la preț redus. Pliciul e doar pentru muște și costă de două ori mai mult.
Leila Li
Așa de pretențios ai scris ca îmi vine sa întreb pe cineva dacă ai scris corect "a-i vrea sa spui cum se scrie corect.."
Sa fie primit acest savant discurs care este postat chiar unde trebuie, într-un grup care vânează și se amuza de incultura altora. Eu cred ca și tu și celălalt aveți dreptate. Tu , ca atunci când ai pretenții ca știi sa scrii românește, păi, fa-o ca și când ai face lobby pentru limba română, dar și celălalt care, când și când, stâlceste voluntar cuvintele în cadrul unui grup , mai degrabă, de amuzament decât de curs gramatical.
Ideea este, ca membrii acestui grup sa-si îmbunătățească gramatica limbii romane ci nu sa piardă cunoștințele pe care le are.
În rest, sa ne amuzam ca de-aia a fost constituit acest grup.
Pace !!!
Nicolas Fouquet
Leila Li, cred că trebuie sa admit ca orice discurs liber sau inteligent, fie el doar de bun simț (tot fără cratimă), într-o lume deșirată între moștenirea cunoașterii cenzurate ideologic și (de)zbaterile ei imposibile către o libertate care nu se manifestă dincolo de discursul mimetic (mic exemplu : celebrele "doctorate plagiate") e încă un discurs sau demers greu de admis. Personajul descris mai sus, cel căruia i s-au făcut reproșuri legate de lipsa diacriticelor... sunt chiar eu ! De ce ? Fiindcă, daca ai și citit ce am scris, e imposibil ca în universul pseudocultural rumunescu să faci cavalier seul. Mediocritatea de consens rămâne o obligație condescendentă fără drept de apel. De ce ? Nu știu. Învățământul național de conspect, apoi cunoașterea, sunt de mulți ani limitate la "asta se cere, asta nu se cere" etc., etc., iar toate acestea au lasat urme profunde. Dovada, chiar comentariul tău nelămurit și (dez-)orientat dincolo de subiect. Exact ce am descris eu.
Nicolas Fouquet
"A-i vrea binele (cuiva) împotriva lui", expresia este corectă în limba rumânurilor, poți întreba liniștită.
Verb + pronume, vezi și declinarea. Nu am modificat pentru a sustrage orice ambiguitate din ce scriam eu acolo. Facă-se (și) voia ta, păcătosul de mine se pocăiește ușor. Și reiau : estropierea voluntară a bietelor piciorușe pe care se clatină acum limba si cultura rumânurilor nu are nici un merit vindecator, te asigur. Iar dacă stâlcirile acestea sunt atât de binevenite, alții ("pe alte meleaguri") de ce nu le fac ? De ce nu fac la fel cu limba lor națională, toți cei ce trăiesc între Marea Mediterană și Cercul polar, între Greenwich și Nădlac ? Și mai am o întrebare : câți cunoscuți capabili de a scrie corect un text de minimum cinzeci de cuvinte cu o singura greșeală ai tu în anturajul tău ? Mai ales dacă au petrecut trei luni și cinci zile "afară", nupeste patruzeci și doi de ani, ca alții.
Petruș Ghiță
Acela e un berbec gramatical, Leila Li.
— — — — — — —
Strânge în inima ta cuvintele mele,
Poate le vei mai auzi ori nu !
Tu strânge...
Îşi rupe din suflet zidarul
Punându-şi ades temelie
Din nopţile albe, tiparul
Pe care singur îl ştie
Poate că n-are de sus alte daruri
Şi sapă de-o viaţă-n cuvinte
Mânat de himere, coşmaruri
Şi-şi vede de treabă-nainte
Îşi face mortarul, liantul
Şi punţile lui se-ncovoaie
El ştie ce-nseamnă neantul
Şi-un gol de cuvinte pe-o foaie
Îşi rupe din sine vertebre
Ca Ana zidindu-se straniu
Strateg ne-ntrecut în algebre
El scoate din pleavă, uraniu
Zâmbeşte când lumea-l reneagă
Şi-i spune că n-are nevoie de el
Dar plânge că lumea-i e totuşi, dragă
Şi ei îi găteşte frumosul castel
Moare-apoi silabă cu silabă
Metafora lui e Fata Morgana
Când simte că puterea-i e slabă,
Adânc în piept i se deschide rana
Castelul lui visat de-o viaţă-ntreagă
Din inimă şi-l trece pe curat
Că seamănă când turn cu turn se leagă,
C-un jucător de bacara, ruinat
Dacă-l vedeţi trecând pe-aproape
Cu cearcănele timpului pe chip
Închideţi ochii. Vuietul de ape
L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip
Dar lumea trece zgâriind pereţii
Şi spărgând oglinzi veneţiene
Aşa-s făcute valurile vieţii
Cu paraziţi şi unde herţiene
Şi-asistă umilit la sacrilegiu
Şi nu-şi mai pune nici o întrebare
Zadarnic s-a născut c-un privilegiu
Că are aripi, neputând să zboare.
Dormeau care de fluturi
Frumuseţea genelor
de pe care oboseala drumurilor
ai prins cu sfială să-ţi scuturi...
– Ion Untaru, în Condorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu