$$$

 Acum 80 de ani! Drama României. Rapt şi umilinţă!

Alesandru DUTU 

27-28 august 1940. 

Cine, unde şi cum a decis răşluirea Ardealului!

• Adolf Hitler: ,,Ungaria trebuie să accepte efectiv orice compromis deoarece nu ar obține nimic prin propriile ei eforturi, ci datorează satisfacerea revendicărilor ei exclusive fascismului și național-șovinismului. României trebuie să i se arate limpede că un compromis cu Ungaria înseamnă totuși salvarea unui teritoriu național, care, la urma urmelor, este încă destul de mare”.

 După eşuarea tratativelor româno-ungare de la Turnu Severin (24 august 1940), încercând ,,să evite cu orice preţ o criză în Balcani”, Joachim von Ribbentrop propune lui Galeazzo Ciano (26 august) convocarea, la Viena, a miniştrilor de Externe român şi ungar pentru a li se transmite ,,sfaturile amicale ale Axei în vederea găsirii unei soluţii", demersul urmând a fi însoţit de ,,un avertisment” în sensul că ,,cel care nu acceptă sfatul îşi ia toată răspunderea unor viitoare consecinţe”.

 Convocat în Germania şi întrebat de Joachim von Ribbentrop care este poziția sa în ceea ce privește noua frontiera româno-ungară, Wilhelm Fabricius propune desprinderea de România a unei regiuni de frontieră, locuită în majoritate de maghiari. Considerând acest teritoriu prea mic, ministrul de Externe german adaugă şi Clujul. La insistențele lui Carl Clodius a fost inclusă și regiunea secuiască.

Decizia finală (cedarea de către România a 40 000 kmp; ungurii ceruseră 60 000 kmp) avea să fie luată de Hitler la 28 august, când Joachim von Ribbentrop și Galeazo Ciano i-au prezentat propunerile privind teritoriul românesc care urma să fie atribuit Ungariei.

 După ce a apreciat că ,,un conflict în Balcani nu poate fi decât defavorabil Germaniei şi Italiei, Hitler a decis: ,,Trebuie să impresionăm deci România și Ungaria cu urmările grave pe care le-ar avea pentru ele persistența într-o atitudine intransigentă. Trebuie să li se arate limpede că un conflict ar fi în dezavantajul ambelor țări și că Germania și Italia își vor apăra în orice caz interesele, dacă va fi cazul. Este deci oportun pentru ambele țări să accepte compromisul. Ungaria trebuie să accepte efectiv orice compromis deoarece nu ar obține nimic prin propriile ei eforturi, ci datorează satisfacerea revendicărilor ei exclusive fascismului și național-șovinismului. României trebuie să i se arate limpede că un compromis cu Ungaria înseamnă totuși salvarea unui teritoriu național, care, la urma urmelor, este încă destul de mare”.

• Cu acelaşi prilej, a mai propus ,,să se dea o asigurare în legătură cu existenţa statului român în continuare, deaorece, după reglementarea conflictului, integritatea teritorială a acestui stat este efectiv în interesul Italiei şi Germaniei” şi a decis ca noua linie de demarcaţie româno-ungară să corespundă intereselor şi planurilor viitoare de acţiune germană: stăpânirea (prin intermediul Ungariei) a crestelor Carpaţilor Orientali, pătrunderea până în apropiere de Braşov pentru ,,a proteja” zona petroliferă, dezbinarea Ungariei şi Românei în aşa fel încât ele să fie ţinute ca ,,două bucăți de fier incandescente și de a le modela în interesul Germaniei”, așa cum avea să recunoască Joachim von Ribbentrop.

• S-a mai hotărât să nu se ducă convorbiri cu niciuna dintre cele două delegații, ci ,,la un moment dat, să se supună părților română și ungară o hartă comună germano-italiană, cu linia de demarcație stabilită, care să nu mai constituie un subiect de discuție”.

• Odată stabilită procedura, Joachim von Ribbentrop și Galeazo Ciano au împachetat harta și s-au deplasat, în seara zilei de 28 august, la Viena.

 Pentru a fi sigur că planul va fi aplicat cu orice preț, Hitler a cerut să se ia măsuri militare corespunzătoare, Înaltul Comandament al Wehrmacht-ului ordonând să fie pregătite forţe militare de blindate, motorizate şi aeropurtate pentru a ocupa zona petroliferă de la Ploieşti, ,,în cazul eşecului noilor încercări de mediere paşnică”.

În acest timp, la Budapesta, Teleki Pál a făcut cunoscut că ,,poziția guvernului ungar este de a impune cu orice preț punctul de vedere de a pretinde în mod consecvent Clujul și întregul ținut locuit de secui”. Pentru CsákyIstvan ultima concesie consta în organizarea unui plebiscit care ,,să hotărască cu privire la apartenența orașului Brașov”.

 La Bucureşti, regele Carol al II-lea a cerut să se insiste pentru aplicarea principiului etnic și a schimbului de populație (s-au luat în calcul și limitele eventualei cedări de teritoriu: între 10 000 și 18 000 kmp).

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii! Concluziile aparţin cititorilor! Cititul nu dăunează sănătăţii!