$$$

 Într-o pădure colorată, două vrăbii pe nume Toma și Matei au împărțit același cuib de când erau pui. Se jucau, cântau și visau să vadă lumea de dincolo de copacii în care s-au născut.

Într-o zi, au auzit păsările mai în vârstă spunând:

-A venit timpul să migrăm. În curând iarna va acoperi pădurea și va trebui să căutăm un loc cald.

Toma s-a entuziasmat și i-a spus prietenului său:

-Este șansa noastră de a zbura, Matei! Vreau să văd care dintre noi ajunge primul la marea vale.

Matei s-a uitat la el, oarecum surprins.

-De ce? Nu ar fi mai bine să mergem împreună?

Toma a zâmbit mândru.

-Haideți, o să fie distractiv! Atunci vom ști cine este cel mai puternic.

A doua zi, cei doi au decolat. Toma a zburat repede, lăsându-l pe Matei în urmă. Ore întregi s-a simțit victorios, până când o furtună a întunecat cerul. Vântul sufla cu putere, iar când Toma s-a uitat în jur, și-a dat seama de ceva: era singur.

Între timp, Matei zbura încet, căutând adăpost în fiecare copac pentru protecție. Cu răbdare, a ajuns într-un luminiș unde l-a găsit pe Toma, epuizat și speriat de ploaie.

-De ce te-ai oprit? Întreabă Toma, tremurând.

-Pentru că am înțeles că, călătoria nu înseamnă să ajungi primul, ci să ajungi împreună, a răspuns Matei cu un zâmbet.

Toma și-a coborât capul și a spus cu sinceritate:

- Iartă-mă, prietene. Am crezut că a zbura mai repede era cel mai important lucru, dar m-am înșelat.

În acea zi, cele două vrăbii și-au luat din nou zborul, una lângă alta. Ele au descoperit că nu obiectivul era valoros, ci compania care făcea călătoria mai sigură și mai fericită.

Reflecție:

În viață, nu întotdeauna câștigă cel care ajunge primul acolo. Uneori, adevărata victorie constă în a merge înainte împreună, fără a concura sau a lăsa pe cineva în urmă. Pentru că drumul comun este întotdeauna mai frumos decât țelul singur.

Ce este mai important pentru tine: să ajungi primul sau să ajungi însoțit?