$$$

 Acum 108 ani, pe 22 august 1917, un erou național, Ecaterina Teodoroiu, cădea pe câmpul de luptă, sacrificându-se pentru țară. 

Pe 22 august 1917, în timpul Primului Război Mondial, o tânără de 23 de ani scria o pagină de istorie cu propriul sânge, transformând curajul într-un simbol etern al devotamentului față de patrie.

Ecaterina Teodoroiu, "Eroina de la Jiu", a căzut în luptă, în fruntea plutonului său, în timpul bătăliei de la Mărășești. Jertfa ei, la fel de mare ca a oricărui soldat, a marcat definitiv conștiința națională.

Născută pe 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni (astăzi parte a orașului Târgu Jiu), Cătălina Chiriac Teodoroiu provenea dintr-o familie simplă. A urmat școala primară, iar mai apoi a mers la București pentru a deveni învățătoare. Destinul avea însă să-i rezerve un alt drum. La izbucnirea Primului Război Mondial, în anul 1916, când România a intrat în conflict, Ecaterina s-a întors acasă pentru a lucra ca soră medicală. În scurt timp, a decis să renunțe la siguranța spitalului pentru a se alătura direct celor de pe front, fiind profund marcată de moartea fratelui său, Nicolae, sergent în armata română.

Hotărârea Ecaterinei de a lupta a întâmpinat inițial rezistență, dar tenacitatea și curajul său au învins. S-a alăturat unui batalion de infanterie și a participat la luptele de la Jiu, unde a dat dovadă de o bravură ieșită din comun, impresionând ofițerii și soldații deopotrivă. 

Curajul ei a fost recunoscut oficial, iar la intervenția Reginei Maria, a fost avansată la gradul de sublocotenent onorific. Astfel, Ecaterina Teodoroiu a devenit un simbol al curajului și un exemplu pentru toți cei de pe front.

În vara anului 1917, armata română se confrunta cu una dintre cele mai dificile bătălii ale războiului: cea de la Mărășești. Ofensiva puternică a trupelor germane amenința să rupă frontul și să pună capăt rezistenței românești. 

Pe 22 august 1917, în timpul unei manevre de contraatac, unitatea din care făcea parte Ecaterina Teodoroiu a fost prinsă într-un schimb intens de focuri. Potrivit mărturiilor, Ecaterina se afla în fruntea plutonului său, îndemnându-i pe soldați: "Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!". La scurt timp după acest strigăt, a fost lovită de gloanțele inamice. A murit pe loc, cu fața spre dușman, în mijlocul acțiunii. 

Jertfa sa a mobilizat trupele, care au continuat lupta, transformând un moment de disperare într-un simbol de rezistență.

Moartea Ecaterinei Teodoroiu nu a fost doar sfârșitul unei vieți, ci nașterea unei legende. Sacrificiul ei a demonstrat că eroismul nu cunoaște gen, vârstă sau grad, ci doar dragoste de țară și curaj. 

Rămâne pentru totdeauna "Eroina de la Jiu", un far de lumină în istoria României, o sursă de inspirație și un model de patriotism.

Astăzi, la 108 ani de la trecerea sa în eternitate, ne amintim de Ecaterina Teodoroiu cu recunoștință și respect, onorând memoria celor care au luptat pentru ca noi să fim liberi.