$$$

 Un elev ajuns la vârsta adolescenței le-a lăsat părinților, care îl oboseau cu grija lor, un bilet: „Lăsați-mă în pace!”.

Dimineața a găsit vasele spălate impecabil, doar o farfurie nespălată rămăsese în chiuvetă — a lui.

În frigider nu-l mai aștepta prânzul pregătit din ajun.

Pe masă nu erau bani pentru gustarea de la școală.

De sacou nu era cusut nasturele lipsă, iar lângă el nu se aflau șosetele și lenjeria curate.

De pe peretele de lângă telefon dispăruse foaia pe care mama nota numerele celor cărora fiul trebuia să le răspundă.

Seara, părinții s-au întors târziu (fuseseră la cinema fără el), au cinat și i-au lăsat cinstit partea lui în tigaie.

Nimeni nu s-a interesat ce note primise în acea zi și nici ce teme avea de făcut pentru mâine. Și nimeni nu i-a spus să nu umble desculț pe podea: singur a înțeles, destul de repede, că era rece și că trebuia să încalțe papucii.

Televizorul nu fusese ascuns de el, a privit împreună cu ceilalți, iar la întrebările lui i s-a răspuns politicos — nimeni nu l-a ignorat, nimeni nu l-a boicotat; părinții discutau însă între ei cele văzute pe ecran.

Și-a pus haina și a ieșit afară — nimeni nu l-a întrebat unde merge.

A descoperit însă că era destul de plictisitor să ieși când nu mai sunt prieteni pe stradă și când părinții nu-ți interzic nimic. Așa că s-a întors repede.

Patul-canapea nu fusese pregătit pentru culcare.

Părinții se retrăgeau deja la odihnă. El le-a amintit, cu politețe, de banii pentru micul dejun.

Dimineața s-a trezit, iar în chiuvetă se afla aceeași farfurie nespălată — a lui. Dar pe masă erau banii. Tot restul era ca în ziua precedentă.

Ple­când spre școală, a lăsat un alt bilet: „Vă rog să mă iertați și să nu mă mai lăsați în pace!”.

Nu i s-a întâmplat nimic rău — și-a găsit singur șosetele și lenjeria, și-a spălat farfuria, și-a cusut nasturele, și-a făcut temele.

Era un băiat care crescuse.

Doar că, într-o zi, a înțeles, în sfârșit, că părinții nu îl „obosesc”.

Ei se îngrijesc de el.

Autor necunoscut.