$$$

 Hai să avem o zi faină.... 🙈😉🤣🤣

Doi purici se întâlnesc pe plajă.Unul tremură de frig rău de tot. 

-Ce-i cu tine ,mă ...de tremuri în halul ăsta ? - Acum am sosit şi am călătorit pe mustaţa unui motociclist 200 km ca să ajung aici .Am

crezut că voi îngheţa pe drum . 

- Vezi, dacă eşti prost ? Eu dacă vreau să călătoresc ,în primul rând aleg avionul pentru că este cel mai rapid.Pentru asta ,merg la aeroport, intru în toaleta de femei ,mă bag în chiloţii unei dame şi de aici încolo...confort total .Mă întind comod pe blăniţă la căldurică şi de obicei trag un pui de somn până la destinaţie .Fă şi tu la fel data viitoare. Trec două luni şi cei doi se întâlnesc din nou tot pe plajă şi unul din ei din nou tremură de frig .

- Ce-i cu tine din nou ? Văd că nu m-ai ascultat . - Ba, dimpotrivă, am făcut exact cum m-ai sfătuit .Am mers la aeroport, am intrat în toaleta de femei,m-am băgat în chiloţii unei blonde trăsnet,m-am întins pe blăniţă la căldurică şi imediat am adormit 

- Şi atunci ? 

- Ce crezi, unde eram când m-am trezit.........tot pe mustaţa unui motociclist !🙈🙈🤣🤣

                                   💖

$$_

 S-a întâmplat în 12 iulie…

- 1475: În faţa iminentului atac turcesc, Ştefan cel Mare recunoaşte suzeranitatea regelui Ungariei, Matei Corvin, care se obligă să-l sprijine pe domnul Moldovei în lupta împotriva turcilor (printr-un act care va fi emis, la Buda, la 15 august) 

- 1536: A murit umanistul Erasmus din Rotterdam, personalitate remarcabilă a Renaşterii. Este cunoscut ca editor erudit al clasicilor greci şi latini şi al scrierilor patristice; a tradus in limba latină „Noul Testament”. A fost independent fata de Reforma, apartinand spiritului tolerantei impotriva concepţiei lutheraniste a predestinării şi un critic sarcastic al exceselor catolicismului („Colocvii”, „ Adagii”, „ Elogiul nebuniei”) (n. 27.10.1469)

 - 1730: S-a născut ceramistul englez Josiah Wedgwood, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă (m. 1795)      

- 1797: A murit Ienăchiţă Văcărescu, istoric, filolog şi poet(n. 1740) .Este autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale.

- 1817: S-a născut Henry David Thoreau, poet, eseist şi filosof american. Henry David Thoreau (d. 6 mai 1862) a fost un filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor şi al progresului. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa Walden, în care meditează asupra unei vieţi simple în mijlocul naturii, şi pentru eseul său Nesupunerea civila (Civil Disobedience), în care argumentează în favoarea rezistenţei individuale, bazată pe principii morale şi îndreptată împotriva injustiţiei guvernamentale.Cărţile, articolele, eseurile, jurnalele şi poeziile lui Thoreau pot fi grupate în nu mai puţin de douăzeci de volume. Printre cele mai influente scrieri ale sale se numără contribuţiile la istoria naturală şi la filozofie, în care a anticipat metodele şi descoperirile ulterioare din ecologie şi istorie medioambientală, două surse ale ecologismului modern.Thoreau a luptat toată viaţa pentru abolirea sclaviei, ţinând conferinţe împotriva unor legi precum Fugitive Slave Law, aclamând scrierile lui Wendell Phillips şi apărându-l pe aboliţionistul John Brown. Filozofia rezistenţei nonviolente a lui Thoreau a influenţat gândirea şi acţiunea politică a unor personalităţi precum Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi sau Martin Luther King, Jr.

- 1822: S-a născut Milton Waldo Hanchett, inventatorul scaunului de dentist (d. 28.12.1904)

- 1844: Inventarea sirenei de ceaţă. Căpitanul J.N. Taylor din Royal Navy a testat o sirenă de ceaţă. Aceasta emite semnale acustice atunci când, din cauza ceţii, lumina farurilor (de navigaţie) nu mai este vizibilă.   

- 1850: A murit Robert Stevenson, inginer scoţian, proiectant şi constructor de faruri de navigaţie. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este Farul Bell Rock, situat in larg, la aproximativ 20 km de oraşul Arbroath, pe coasta de est a Scoţiei.

- 1854: S-a născut George Eastman, inventator şi industriaş american; a realizat şi utilizat pentru prima oară, în 1878, plăcile de bromură gelatinoasă de argint în domeniul tehnicii fotografice; a inventat, în 1888, aparatul de fotografiat „Kodak", iar în 1889 a brevetat filmul transparent de nitroceluloză; în 1892 a fondat „Eastman Kodak Company" (m. 1932)

- 1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanţa de înfiinţare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, marcând actul de naştere al statisticii oficiale în România. De acest moment îşi leagă numele doi eminenţi economişti români ai veacului al XIX-lea, Dionisie Pop Marţian şi Ion Ionescu de la Brad

- 1882, 12/24: S-a născut matematicianul Traian Lalescu, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, autorul primei lucrări sintetice importante în acest domeniu din literatura ştiinţifică; din iniţiativa sa a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, fiind primul ei rector (1920-1921); membru post-mortem al Academiei Române din 1991 (m. 1929) 

- 1884: S-a născut Amedeo Modigliani, pictor şi sculptor italian. Amedeo Modigliani (n. Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al „Şcolii Pariziene" („École de Paris"), evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament, care depăşeşte graniţele manierismului. Toată viaţa sa, Modigliani a fost în căutarea frumuseţii perfecte, uşor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi. A devenit celebru datorita stilisticii portretelor realizate, orientate catre cubism si arta plastica africana. Tipice pentru creațiile lui Modigliani rămân formele ovale ale corpurilor personajelor tablourilor sale, ca și o scala cromatică redusă la tonuri cafenii și de ocru („Doamna de Pompadour”, „Diego Rivera”) (d. 25.01.1920)

- 1885: A murit generalul Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la Plevna, în timpul Războiului de Independenţă; la 28.XI.1878, când Osman Paşa a încercat să iasă din încercuirea Plevnei, i-a predat sabia generalului Cerchez, declarându-se prizonier; generalul s-a remarcat şi în luptele de la Smârdan şi Vidin; membru al Societăţii„Junimea" din Iaşi (n. 1839).

- 1887: A murit Florian Aaron, istoric şi publicist; precursor al lui Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, a făcut în istoriografia română trecerea de la iluminism la romantism; propagator al ideilor Şcolii Ardelene în Ţara Românească; participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi din Transilvania (n. 1805) 

- 1892: S-a născut Bruno Schulz, scriitor, grafician şi desenator polonez. Bruno Schulz (d. 19 noiembrie 1942, ucis de soldaţii germani) a fost un romancier şi grafician polonez de origine evreu, considerat aproape unanim ca fiind unul dintre cei mai mari stilişti polonezi ai secolului 20.Schulz s-a născut în Drohobycz, pe atunci parte a imperiului austro-ungar aparţinând provinciei Galiţia, astăzi parte a Ucrainei.Încă de foarte timpuriu Bruno Schulz a manifestat un interes deosebit în desen şi pictură, poate şi datorită faptului că tatăl său, Jacob Schulz, avea o firmă care vindea hârtie. Mai târziu, datorită talentului său, va studia arhitectura la Universitatea din Lwów şi artele frumoase la Viena. După încheierea studiilor s-a întors în oraşul natal şi a predat desenul.Cele mai cunoscute volume de povestiri sunt Strada crocodililor, Prăvăliile de scorţişoară, şi Manechinele. O selecţie de povestiri, intitulată Manechinele, aidoma volumului original, a fost publicată în traducerea lui Ion Petrică la Editura Allfa.

- 1895: S-a născut arhitectul american Richard Buckminster; importante contribuţii în arhitectură (faimoasa „Casă Dymaxion" sau cupola geodezică), dar şi în alte domenii, ca matematica, filosofia sau religia. Richard Buckminster („Bucky") Fuller (nd. 1 iulie 1983) a fost un vizionar, designer, arhitect, poet, autor şi inventator american. Fuller este cel mai bine cunoscut pentru inventarea domului geodezic, iar pe plan social ca fiind cel de-al doilea preşedinte al Organizaţiei Mensa. Un dom geodezic este o structură aproape sferică, asemănătoare unui solid platonic multifaţetat, ale cărui elemente sunt reprezentate de o reţea de diferite poligoane care aproximează suprafaţa unei sfere. Reţeaua se intersectează în numeroase puncte care sunt, în esenţă, pentagoane regulate, formate din triunghiuri echilaterale plane sau curbilinii, care sunt aproape tangente la suprafaţa sferei circumscrise sau la cea a celei înscrise.Aceste puncte preiau greutatea ansamblului redistribuind-o omogen întregii structuri. Când structura este foarte aproape de a constitui o sferă, domul geodezic devine o sferă geodezică.Mensa este o organizaţie internaţională non-profit a oamenilor cu un IQ mult peste medie, membrii ei clasându-se printre primii 2% la testele de inteligenţă folosite de organizaţie. Este compusă din grupuri naţionale aflate sub autoritatea formală a Mensa International.A fost fondată în 1946 de Roland Berrill, un avocat australian, şi Dr. Lancelot Ware, un om de ştiinţă britanic. Scopul a fost de creare a unei organizaţii apolitice a oamenilor inteligenţi, fără să se facă diferenţieri sociale, rasiale, religioase sau de altă natură. Mensa are peste 100.000 de membri, grupaţi în 50 de organizaţii naţionale. Cele mai mari grupuri naţionale sunt cel american (cu 50.000 de membri) şi cel britanic (cu 25.000 de membri). Există şi subgrupuri axate pe anumite interese comune (Special Interest Groups - SIGs), ca motociclismul, electronica sau cooperarea în afaceri, şi care nu ţin cont de localizarea geografică a membrilor lor.Printre cei mai tineri membri admişi în această organizaţie se află: 

- Oscar Wrigley (cea mai tânără persoană intrată aici) admis în 2009 la vârsta de doi ani, cinci luni şi 11 zile şi al cărui IQ se pare că depăşeşte 160;

- Elise Tan Roberts, din Edmonton, Londra, care a fost acceptat, în 2008, cu un IQ de 154 la vârsta de doar doi ani, patru luni şi 14 zile;

- Ben Woods, care avea doi ani şi 10 luni în 1995.

- 1895: S-a născut soprana norvegiană Kirsten Flagstad (m. 1962) 

- 1904: S-a născut Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftali Ricardo Reyes Basoalto), poet şi diplomat chilian; unul dintre cei mai importanţi poeţi latino-americani ai secolului XX; Premiul Nobel pentru literatură pe 1971 (m. 1973).În ţara noastră au fost editate: Poeme, traducere de Constantin Varta, 1950, Poeme, traducere de Eugen Jebeleanu, 1951, Strugurii şi vinul, traducere de Maria Banuş,1953, Poezii noi, traducere de Maria Banuş, 1963, Poezii (Colecţia „Cele mai frumoase poezii") - traducere de Radu Boureanu,1965, Mătasea şi Metalul, traducere de A. Covaci, 1973. 

- 1905: A murit istoricul Gheorghe Popovici; a abordat o serie de probleme de mare interes din istoria organizării judiciare româneşti; membru corespondent al Academiei Române din 1905 (n. 1863)

- 1909: S-a născut Constantin Noica, filosof şi eseist român, membru titular post-mortem al Academiei Romane (d. 04.12.1988) 

 - 1910: A murit Charles Rolls, constructor britanic de automobile şi aviator; în 1904 a fondat, împreună cu Henry Royce (1863-1933), la Manchester, societatea „Rolls-Royce", specializată în fabricarea de maşini de lux, care a deţinut supremaţia mondială absolută; în timpul Primului Război Mondial "Rolls-Royce" a fabricat motoare de aviaţie; după al Doilea Război Mondial a fost prima societate care a fabricat în serie motoare cu reacţie (n. 1877)

- 1913: S-a născut Willis Lamb, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1955 pentru descoperiri privind structura fină a spectrului hidrogenului. Lamb, împreună cu Polykarp Kusch au reuşit să determine cu precizie anumite proprietăţi electromagnetice ale electronului. 

- 1920: Preşedintele SUA, W.Wilson deschide canalul Panama. Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic şi Pacific. Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Trecerea Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco prin canal parcurge distanţa de 9 500 km, mult sub distanţa de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Deşi conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880 sub conducere franceză. După ce această încercare a eşuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, şi canalul s-a deschis în1914.Construcţia canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria şi febra galbenă), şi enorme alunecări de teren. Se estimează că la construcţia canalului au murit până la 27 500 de muncitori.De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, şi este în continuare un element indispensabil al navigaţiei internaţionale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea Caraibelor şi Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului Panama, canalul pleacă din sud-est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest, la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice confuzie, autorităţile au clasificat tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) şi spre sud (din Atlantic în Pacific).Prin canal pot trece vase, de la iahturi private mici până la nave comerciale destul de mari. Dimensiunea maximă a vaselor care pot folosi canalul este cunoscută sub numele de Panamax; tot mai multe nave moderne depăşesc această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax. O traversare obişnuită a canalului de o navă comercială ia în jur de nouă ore. 14 011 vase au trecut prin canal în 2005, cu o capacitate totală de 278,8 milioane tone, cu o medie de aproape 40 de nave pe zi.

- 1925: S-a născut Radu Enescu, eseist şi critic literar (m. 1994)

 1927: S-a născut matematicianul George Ciucu; preocupări în domenii ca teoria probabilităţilor, statistica matematică sau teoria jocurilor şi a aşteptării; membru corespondent al Academiei Române din 1974, secretar general al acestui for (1974-1990) (m. 1990) 

- 1930: S-a născut Janina Ianoşi, traducătoare şi eseistă; a tradus din limba rusă lucrări de estetică (Herzen, Bielinski, Cernîşevski, Dobroliubov, Pisarev ş.a.) şi literatură (Lev Tolstoi, Paustovski, Marina Ţvetaeva, Daniil Granin); soţia esteticianului Ion Ianoşi

- 1933: S-a născut Alexandru Ivasiuc, prozator şi eseist român (d. 1977).A publicat în 1964, în Gazeta Literară, povestirea Timbrul, urmată apoi de alte texte beletristice şi publicistice.A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice şi social-politice „ Vestibul” (1967), „ Interval”, „ Cunoaştere de noapte”, „Păsările”, „Apa” (1973), „Iluminări”, „Racul” (1976). Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou şi un discurs despre putere şi ameninţările dictaturii. A publicat şi volumul de nuvele „Corn de vânătoare”, precum şi două volume de publicistică. Eseurile sale au fost publicate în mai multe volume sub titlul Pro domo. Romanul „Apa” a fost folosit ca scenariu pentru „Trei zile şi trei nopţi”, realizat în 1976 în regia lui Dinu Tănase, având în distribuţie actorii Fory Etterle, Petre Gheorghiu, George Constantin, Ion Caramitru, Amza Pellea, Irina Petrescu şi Gheorghe Dinică.

- 1933: S-a născut Donald Westlake, unul dintre cei mai prolifici autori americani de romane poliţiste (m. 2009)

- 1934: S-a născut interpreta de muzică uşoară Lucky Marinescu

- 1938: S-a născut Jorj Voicu, actor român de teatru şi film (d. 1991)

- 1948: Biblioteca Fundatiei Universitare „Carol I" este transformată în Biblioteca Centrală a Universităţii din Bucureşti. 

- 1960: Franţa a acceptat să acorde independenţa statelor Nigeria, Volta Superioară, Coasta de Fildeş, Ciad, Africa Centrală şi Congo.

- 1961: A murit Mazo de la Roche, scriitoare canadiană de limbă engleză (n. 1879)

- 1962: Trupa The Rolling Stones debutează la Clubul Marquee din Londra 

- 1986: A murit actorul George Calboreanu (n. 5.01.1896)

- 1989: A murit agronomul Irimie Staicu; a studiat metodele de fertilizare a podzolurilor şi sărăturilor; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (n. 1905)

- 1991: Palatul Cotroceni a devenit Muzeu Naţional sub patronajul Ministerului Culturii.

- 1995: A murit dirijorul Mircea Cristescu (n. 1928)

- 1997: A murit François Furet, unul dintre cei mai de seamă istorici şi gânditori francezi contemporani (n. 1927) 

- 1999: A murit prozatorul si eseistul Mircea Nedelciu („Efectul de ecou controlat”, „Amendament la instinctul proprietăţii”, „Tânguire de mior”) (n. 12.10.1950) 

- 2000: Modulul rus „Zvezda", al treilea element al Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), a fost amplasat pe orbită, la numai zece minute după decolarea rachetei purtătoare Proton-K de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

 - 2003: A murit Benny Carter, saxofonist şi compozitor american de jazz (n. 1907)

- 2004: A murit Mioara Avram; specialistă în gramatică, ortografie şi lexicologie; redactor-responsabil la „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române".Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d.Bucureşti) a fost o lingvistă română. De-a lungul mai multor decenii a avut un rol esenţial în analiza, normarea şi popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române, mai cu seamă în domeniul ortografiei. A condus Sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din Bucureşti al Academiei Române. 

- 2007: A murit dirijorul Constantin Petrovici (n. 1927) 

- 2010: A murit actriţa Lucia Mureşan; cunoscută de la emisiunea „Teleencicopedia'' pentru timbrul său vocal deosebit (n. 1938)

- 2012: A murit pictorul şi profesorul Dimitrie Gavrilean. Dimitrie Gavrilean (n. 1942, Gura Humorului, judeţul Suceava) a fost un pictor român.Între anii 1960 şi 1966 urmează Academia de Arte Nicolae Grigorescu din Bucureşti, secţia Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba.În 1969 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.Din 1997 este profesor universitar în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu" din Iaşi, Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design, apoi rector.

$$$

 S-a întâmplat în 12 iulie 1536: În aceasstă zi, a murit umanistul Erasmus din Rotterdam, personalitate remarcabilă a Renaşterii. Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n. 28 octombrie 1466, 1467 sau 1469, Rotterdam/Olanda, d. Basel/Elveția) a fost un teolog și erudit olandez, unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, catalogat drept „primul european conștient", de către Stefan Zweig. Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranță religioasă.

Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează școlile severe ale ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea orașului Gouda. După ce a devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite la Paris, unde începe studiul teologiei și filozofiei scolastice.În acest timp, dezvoltă tot mai mult o atitudine critică față de rigiditatea dogmelor religioase și obține dispensa de viață în mănăstire, consacrându-se studiului limbii și filozofiei grecești clasice. Începând din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franța, Anglia, Italia și Elveția unde intră în contact cu cele mai importante centre și personalități culturale ale timpului, ține lecții și conferințe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște pe Thomas Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăiește în Basel (Elveția), părăsește însă orașul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește zilele la 12 iulie 1536.

Erasmus a dedicat cea mai mare parte a operelor sale problemelor religioase. Devine cunoscut, în 1500, cu „Collectanea adagiorum", o colecție de proverbe și zicale latine și din Biblie, „Enchiridion militis christiani" („Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este „Encomium moriae" sau „Laus Stultitiae" („Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a curiei catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate (nebuniei) a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el însuși. Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și literaților, lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creștinismului, au făcut să fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deși el a rămas tot timpul un catolic consecvent, cu toată apropierea de pozițiile teoretice reformiste. 

Atacurile sale împotriva erorilor autorităților ecleziastice și superstițiilor i-au adus învinuirea de protestantism din partea Vaticanului, Erasmus își ilustrează însă clar poziția ideologică în opera „De Libero Arbitrio" (1524), care conține o critică severă a concepțiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admițând însă necesitatea unei înnoiri a moravurilor bisericești. În anii 1517-1524 traduce în limba latină („Novum instrumentum omne") versiunea greacă a Noului Testament, traducere însoțită de comentarii critice, superioară ca stil și fidelitate în comparație cu Vulgata (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulație. Această traducere i-a servit și lui Luther ca bază pentru transcrierea în limba germană a Bibliei. Lupta lui Erasmus împotriva ignoranței, superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale a fost caracterizată prin convingerile sale umaniste, în special prin credința în necesitatea libertății spirituale.Cu toate că după moartea sa, în perioada Contrareformei, operele sale au fost înscrise pe Indexul cărților interzise prin hotărârile Conciliului de la Trent (1545-1563), Erasmus a exercitat - ca figură centrală a umanismului - o mare influență asupra istoriei culturii

Surse:

Stefan Zweig: Triumph und Tragik des Erasmus von Rotterdam, 1938, Wien (Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam, 1975, București, Editura Univers)

Lorenzo Cortesi: "Esortazione alla filosofia. La Paraclesis di Erasmo da Rotterdam", 2012

https://www.erasmusrotterdam.com/en/erasmus-en/

https://www.edituraparalela45.ro/autor/erasmus-din-rotterdam/

https://www.biography.com/scholar/erasmus

$$$

 S-a întâmplat în 12 iulie1797: La această dată, a trecut la cele veșnice Ienăchiţă Văcărescu, istoric, filolog şi poet; în 1787, el a tipărit „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticii rumâneşti", prima gramatică în limba română; autor, între altele, de dicţionare bilingve (român-german, german-român şi român-turc, turc-român). Este autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale (n. 1740).

Ienăchiţă Văcărescu era descendentul uneia dintre cele mai vechi şi mai puternice familii boiereşti din Ţara Românească. Dincolo de multele legende legate de înaintașii săi, trebuie amintit bunicul, Ianache Văcărescu, cumnat şi vistier al lui Constantin Brâncoveanu, care a fost decapitat în 1714 la Constantinopol, odată cu domnitorul. Tatăl, Ştefan Văcărescu, logofăt, vistier şi mare ban, avea talent, dedica versuri domnitorului Scarlat Ghica, fiind apreciat pentru oraţiile de sărbători pe care le compunea; mama, Ecaterina (Catinca) Done, îi era nepoată de soră cronicarului Ion Neculce.

Învăţătura primită de Văcărescu a fost dintre cele mai alese: în casă a studiat greaca (dascăl era Neofit Kavsocalivitul), franceza (cu Linchou), latina şi germana (cu Weber); un hoge l-a iniţiat în limba turcă; se poate, de asemenea, să fi fost trimis la o şcoală în Veneţia, pentru că ştia foarte bine italiana şi, la îndemnul lui, serdarul Antonie Manuil a tradus, din Geminiano Gaeti, II giovine istruito, scriere care, cu un titlu în greceşte însemnând Triumful credinţei ortodoxe, a apărut în 1791 şi i-a fost dedicată. După moartea tatălui, otrăvit din porunca domnitorului Constantin Cehan Racoviţă, Văcărescu, care din 1760 făcea parte din Divanul domnesc (vel comis, vel căminar), se refugiază la Constantinopol şi aici, cu învăţatul Halii Hamid din secretariatul împărătesc, aprofundează gramatica limbii turce, studiază araba şi persana.Prin tergimanul Porţii, Iacovache Rizu, cu a cărui fiică, Eleniţa, era căsătorit, intră în cercul relaţiilor diplomatice. E mare clucer şi, sub Grigore III Ghica, cumnatul său, mare vistier.

În anii războiului ruso-turc (1768-1774), sub ocupaţia rusească, împotriva curentului („unii păntru râvna legii, alţii păntru pohta slavei şi alţii păntru iubirea hrăpirii să făcură ostaşi ruşi”, scria el), se află împreună cu familia în pribegie la Braşov. Îi scrie feldmareşalului Rumianţev şi obţine eliberarea când, cu paşaportul în neregulă, e oprit de autorităţi de a participa, ca dragoman al delegatului otoman, la conferinţa de pace de la Focşani. În 1773 îl cunoaşte pe împăratul Iosif al II-lea; acesta, în trecere prin Braşov, le acordă boierilor „înstrăinaţi” audienţe; Văcărescu, servindu-le de translator prin intermediul limbii italiene, se vede preţuit de înaltul suveran. După pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), fiind numit domn Alexandru Ipsilanti, este chemat la Ţarigrad spre a-l însoţi în ţară. E pentru a treia oară vistier, apoi spătar. Colaborează, în baza unor temeinice cunoştinţe juridice, la întocmirea primei condici de legi a Ţării Româneşti, tipărită în 1780 (Pravilniceasca condică), şi sprijină iniţiativele „înţeleptului” Ipsilanti de a statornici învăţământul. Hrisovul de organizare a şcolii, redactat în 1775 de Văcărescu (argumentează Cornel Cârstoiu), este un elogiu luminist adus învăţăturii, „podoabă” prin care se câştigă „cunoştinţa lucrurilor şi fiinţelor” şi traiul „după raţiune”, „prin nişte regule foarte exacte”.

Ca om de încredere şi diplomat, e trimis în 1781 să îi aducă acasă pe cei doi fii ai domnului, fugari în Transilvania. Ajunge la Curtea de la Viena, are întrevederi cu prinţul Kaunitz, cancelarul aulic, este primit de împăratul Iosif al II-lea şi, impresionând prin elocinţă, tact şi demnitate, îşi duce la bun sfârşit misiunea, căci beizadelelor li se retrage azilul politic.Între timp Alexandru Ipsilanti fusese mazilit, iar el era numit locţiitor al domnului (caimacam). 

Căsătorit, după moartea Eleniţei Rizu (mama poetului Alecu Văcărescu), cu Elena Caragea, apoi, la pierderea acesteia, cu sora ei, Ecaterina (cu ea având un al doilea fiu, Nicolae, ce va dovedi şi el înclinaţii pentru poezie), Văcărescu este scurt timp ginerele domnitorului Nicolae Caragea. Spătar în timpul acestuia şi sub Mihail Suţu, succesorul lui, din nou vistier, Văcărescu a construit, la Brăila şi Silistra, poduri pentru armata otomană aflată în pregătiri de război cu Austria.

Îl sprijină pe Nicolae Mavrogheni, care i-a urmat lui Mihail Suţu (deşi îl dispreţuia, considerându-l „om prost şi la hire, şi la gândire”), ca să înfiinţeze la Ţarigrad o şcoală destinată aprofundării limbii turceşti de către tinerii din principat. Acesta, la rândul său, îl ajută să-şi tipărească în 1787, în două ediţii, la Râmnic şi la Viena, cartea Observaţii sau Băgări dă seamă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii rumăneşti. În acelaşi an, „din poruncă domnească”, alcătuia, ajutat de un pictor, o lucrare cartografică pentru însemnarea localităţilor şi a drumurilor de la Dunăre la Adrianopol (e posibil, crede istoricul Andrei Pippidi, ca harta La Bulgaria e România, editată la Siena în 1791, să fie întocmită tot de Văcărescu). Mavrogheni, sporind obligaţiile financiare ale boierilor către Poartă şi ştiindu-l ostil (Văcărescu chiar a fost, la 1786, autorul unui memoriu, un „arz”, ce denunţa autorităţii otomane abuzurile domnitorului, iar în anul următor s-a aflat printre demnitarii care au propus Guvernului imperial de la Viena – ca soluţie-limită în faţa nedreptăţii – anexarea Ţării Româneşti), refuzase cererea acestuia de a se „strămuta”, odată cu izbucnirea conflictului armat austro-turc din 1787, la Constantinopol; îi permite ca, alături de alţi boieri suspecţi de a fi în corespondenţă „cu nemţii şi cu muscalii”, să se retragă la Nicopole şi apoi, separat de soţie, în insula Rhodos. Pentru a face faţă „valurilor întristărilor” în faţa „lumeştilor furtuni ale întâmplărilor”, în surghiun va lucra la o Istorie a prea puternicilor înpăraţi otomani, încercând, pe baza analelor turceşti, a informaţiilor culese de la istorici greci, latini, francezi şi italieni şi după modelul lui Dimitrie Cantemir, să prindă „începerea [...], creşterea, starea şi urmările” acestei „stăpâniri”, îşi regăseşte familia în 1790; după pacea de la Şiştov se întoarce în Bucureşti şi la „trecerile de vreme cele veselitoare de suflet”, către care, rafinat şi epicureu, nu era mai puţin înclinat. 

Venirea în scaunul Ţării Româneşti a lui Alexandru Moruzi (1793) îl pune într-o înfruntare deschisă, acutizată şi de dragostea ce îl lega de soţia domnitorului, cu superbia şi superficialitatea fanariotului, dar nu îl lipseşte de dregătorii: este mare spătar şi, iarăşi, vistier.Retrăgându-se prudent un timp din viaţa Curţii, dar chemat de urgenţă pentru a găsi o soluţie ravagiilor foametei şi ciumei, el impune – gest fără precedent – să se prezinte în faţa înaltei adunări cu işlicul pe cap, motivând că se afla bolnav. Susţine să fie cerută de la sultan şi împărţită populaţiei zahereaua (proviziile strânse pentru turci în serhaturile de pe Dunăre), soluţie care, acceptată, scapă ţara de foamete. 

Numele i se leagă de înfiinţarea unei flote pe fluviu, de primele legi în organizarea armatei terestre şi, mai ales, de instituirea Logofeţiei de Obiceiuri, instituţie politică şi culturală care se ocupa de protocol: era menită a păzi „cu cuviinţă şi statornicie”- în baza unor norme extrase din condicile împărăteşti ale Ţarigradului sau din hrisoave interne şi a informaţiilor furnizate de ele privind istoria, geografia, viaţa bisericească şi politică a ţării – regulile diverselor ceremonii, fixarea dregătoriilor etc. Se ştie că Văcărescu obţinuse şi copiase prin strădania sa preţioase documente şi că le păstra în „arhiviile” casei de pe Podul Mogoşoaiei. Astfel, Condica divanului Valahiei (Condica Văcărescului), o copie de 214 file în chirilică îi este atribuită, el fiind traducătorul semnat al hatişerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor româneşti la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatişerifului „împăratului Hamid”, emis de cancelaria Porţii în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774), care s-a păstrat într-o broşură nepublicată. Logofeţia de Obiceiuri (protocol) funcţiona deja din martie 1797 sub conducerea lui Isac Ralet, dar hrisovul de înfiinţare întocmit de Văcărescu este făcut public în 20 iulie 1797, după ce acesta murise pe 12 iulie – un sfârşit suspect, probabil prin otrăvire, datorat uneltirilor lui Alexandru Moruzi, care ameninţase că îl va pune în ştreang ori îl va sugruma chiar cu pletele doamnei.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/ienache-vacarescu/index.php

http://www.viatasiopera.ro/vacarescu-ienachita/biografie.html

http://politeia.org.ro/magazin-istoric/pagini-de-istorie-familia-vacarescu-ienachita/23722/

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_ienachita_vacarescu.htm

http://www.istorie-pe-scurt.ro/primul-poet-al-sufletului-romanesc/

https://ziarullumina.ro/documentar/sfetnicul-pretios-al-domnitorului-brancoveanu-24091.html

##$

 S-a întâmplat în 12 iulie1885: La această dată, a trecut la cele veșnice generalul Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la Plevna, în timpul Războiului de Independenţă; la 28.XI.1878, când Osman Paşa a încercat să iasă din încercuirea Plevnei, i-a predat sabia generalului Cerchez, declarându-se prizonier; generalul s-a remarcat şi în luptele de la Smârdan şi Vidin; membru al Societăţii„Junimea" din Iaşi. 

Mihail Cristodulo Cerchez (n. 8 iunie 1839, Bârlad — d. Iaşi) a fost un general român, care a condus trupele române în Războiul de Independenţă (1877) la Griviţa, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.Unul dintre numele cel mai des evocate în legătură cu războiul din 1877, un pilduitor exemplu de slujire devotată a patriei. 

El este „Eroul de la Plevna”, cel căruia i s-a predat Osman Paşa, la 28 noiembrie 1877. Trupele de sub conducerea lui s-au distins şi în luptele care au dus la cucerirea Smârdanului (17 ianuarie 1878). La Poradim, în Bulgaria, în parcul Muzeului Ostaşului Român se află un bust al său. Personalitate a vieţii culturale ieşene, Mihail Cerchez-Cristodulo devine, în 1865, membru al Junimii şi colaborator perseverent al revistei Convorbiri literare.

Meritele sale militare au fost răsplătite cu 14 decoraţii. A fost decorat cu: „ Steaua României” în grad de ofiţer, „ Virtutea Militară” de aur, „ Trecerea Dunării”, „ Apărătorii Independenţei”.A fost membru al Societăţii literare “Junimea” (1865-1885).

Grade militare deținute de-a lungul carierei:

sergent-1856

sublocotenent-1857

locotenent-1858

căpitan-1860

maior-1863

locotenent-colonel-1867

colonel-1870

general de brigadă-1877

trecut în retragere la 1 aprilie 1882

Funcţii militare:

comandant de subunitate în Regimentul 4 Linie din Iaşi;

comandant al Batalionului 2 din Regimentul 1 Linie (1863-1866);

comandant al Batalionului 3 din Corpul trupelor de grăniceri (1867-1869);

comandant al Regimentului 4 Linie (1869-1876);

comandant al Corpului de observaţie (1876-1877);

comandant al Diviziei 2 şi 1 Infanterie (1877);

comandant al Diviziei de rezervă (1877);

comandant al Diviziei 2 Infanterie (1877-1878);

comandant al Diviziei 1 (1878-1881) şi 4 teritoriale (1881-1882).

A decedat la 12 iulie 1885, în urma unei boli incurabile, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Surse:

Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri – Editura Saeculum I.O., Ed. Vestfala, Bucureşti 1999,p. 183;

Col. (r.) dr. Constantin Ucrain, Lt. Col. Dumitru Dobre – Personalităţi ale infanteriei române – Editura Gedoprint, Bucureşti, 1995

coord.: Carp, Cornel, col. (rez.) dr.; Florea, Petrişor, lt.-col. dr.; Manea, Vasilica; Ţucă, Cornel, dr. - Istoricul Regimentului 4 Argeş 1877-1946, Primăria Municipiului Piteşti, Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice Piteşti

https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/mihail-cerchez-cristodulo-general-erou-al-razboiului-de-independenta--217323847.html

https://cultural.bzi.ro/mihail-cerchez-eroul-de-la-plevna-5912

$¢$

 S-a întâmplat în 12 iulie1909: La această dată, s-a născut Constantin Noica. Constantin Noica (n. Vităneşti în judeţul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniş în judeţul Sibiu) a fost un filosof, eseist, publicist şi scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române. Constantin Noica s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.

A debutat în 1927 în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul literar. După absolvirea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.

După facultate, între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de aproape doi ani. A urmat timp de un an cursurile Facultăţii de Matematică pe care mai apoi le-a întrerupt la sugestia profesorului său de matematică din liceu, Ion Barbu, care i-a spus că nu este construit pentru asta.

În 1934, el s-a căsătorit cu Wendy Muston, o englezoaică pe care a cunoscut-o întâmplător într-o excursie, dând astfel peste cap planurile tatălui său, care dorea să-l însoare cu tânăra Cesianu, care provenea dintr-o familie bună. S-a mutat la Sinaia unde a început să traducă romanele poliţiste ale lui Edgar Wallace pentru editura Hertz. În anul următor s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a fost operat şi a rămas cu un singur rinichi. În primăvara anului 1938 a plecat la Paris cu o bursă pe un an din partea statului francez.

Printr-o scrisoare trimisă de la Paris, Noica şi-a anunţat adeziunea la mişcarea legionară, determinat fiind de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu. În 1940 şi-a susţinut la Bucureşti lucrarea de doctorat şi a participat şi la alte acţiuni legionare, în presă prin revista „Adsum”, pe care a scris-o toată singur şi a publicat-o din bani proprii. Tot în acest an, Noica s-a dezis de mişcarea legionară ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga şi a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti. Rămâne aici până în 1944, timp în care participă de mai multe ori la seminarul de filosofie a renumitului profesor Martin Heidegger.În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi.Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Din 1965, el se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani.Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.

Opere antume

Mathesis sau bucuriile simple (1934)

Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)

De caelo (1937)

Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)

Două introduceri şi o trecere spre idealism.Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)

Pagini despre sufletul românesc (1944)

Jurnal filosofic (1944)

Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)

Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)

Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)

Rostirea filozofică românească (1970)

Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)

Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)

Despărţirea de Goethe (1975)

Sentimentul românesc al fiinţei (1978)

Spiritul românesc la cumpătul vremii.Şase maladii ale spiritului contemporan.(1978)

Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)

Devenirea întru fiinţă,vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)

Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)

Scrisori despre logica lui Hermes (1986)

Opere postume

De Dignitate Europae (1988)

Jurnal de idei (1990)

Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990)

Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)

Introducere la miracolul eminescian (1992)

Manuscrisele de la Câmpulung (1997)

Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)

Publicistică

Semnele Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)

Între suflet şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)

Moartea omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)

Despre lăutărism (2007)

Surse:

Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 

Cornea, Andrei - De la Şcoala din Atena la şcoala de la Păltiniş, Humanitas, 2004

Lavric, Sorin,Ontologia lui Noica. O exegeză, Humanitas, 2005

http://www.humanitas.ro/constantin-noica

https://www.poezie.ro/index.php/author/0002241/Constantin_Noica

http://www.istorie-pe-scurt.ro/constantin-noica-biografia-unei-idei/

$$$

 S-a întâmplat în 12 iulie…

- 1475: În faţa iminentului atac turcesc, Ştefan cel Mare recunoaşte suzeranitatea regelui Ungariei, Matei Corvin, care se obligă să-l sprijine pe domnul Moldovei în lupta împotriva turcilor (printr-un act care va fi emis, la Buda, la 15 august) 

- 1536: A murit umanistul Erasmus din Rotterdam, personalitate remarcabilă a Renaşterii. Este cunoscut ca editor erudit al clasicilor greci şi latini şi al scrierilor patristice; a tradus in limba latină „Noul Testament”. A fost independent fata de Reforma, apartinand spiritului tolerantei impotriva concepţiei lutheraniste a predestinării şi un critic sarcastic al exceselor catolicismului („Colocvii”, „ Adagii”, „ Elogiul nebuniei”) (n. 27.10.1469)

 - 1730: S-a născut ceramistul englez Josiah Wedgwood, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă (m. 1795)      

- 1797: A murit Ienăchiţă Văcărescu, istoric, filolog şi poet(n. 1740) .Este autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale.

- 1817: S-a născut Henry David Thoreau, poet, eseist şi filosof american. Henry David Thoreau (d. 6 mai 1862) a fost un filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor şi al progresului. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa Walden, în care meditează asupra unei vieţi simple în mijlocul naturii, şi pentru eseul său Nesupunerea civila (Civil Disobedience), în care argumentează în favoarea rezistenţei individuale, bazată pe principii morale şi îndreptată împotriva injustiţiei guvernamentale.Cărţile, articolele, eseurile, jurnalele şi poeziile lui Thoreau pot fi grupate în nu mai puţin de douăzeci de volume. Printre cele mai influente scrieri ale sale se numără contribuţiile la istoria naturală şi la filozofie, în care a anticipat metodele şi descoperirile ulterioare din ecologie şi istorie medioambientală, două surse ale ecologismului modern.Thoreau a luptat toată viaţa pentru abolirea sclaviei, ţinând conferinţe împotriva unor legi precum Fugitive Slave Law, aclamând scrierile lui Wendell Phillips şi apărându-l pe aboliţionistul John Brown. Filozofia rezistenţei nonviolente a lui Thoreau a influenţat gândirea şi acţiunea politică a unor personalităţi precum Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi sau Martin Luther King, Jr.

- 1822: S-a născut Milton Waldo Hanchett, inventatorul scaunului de dentist (d. 28.12.1904)

- 1844: Inventarea sirenei de ceaţă. Căpitanul J.N. Taylor din Royal Navy a testat o sirenă de ceaţă. Aceasta emite semnale acustice atunci când, din cauza ceţii, lumina farurilor (de navigaţie) nu mai este vizibilă.   

- 1850: A murit Robert Stevenson, inginer scoţian, proiectant şi constructor de faruri de navigaţie. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este Farul Bell Rock, situat in larg, la aproximativ 20 km de oraşul Arbroath, pe coasta de est a Scoţiei.

- 1854: S-a născut George Eastman, inventator şi industriaş american; a realizat şi utilizat pentru prima oară, în 1878, plăcile de bromură gelatinoasă de argint în domeniul tehnicii fotografice; a inventat, în 1888, aparatul de fotografiat „Kodak", iar în 1889 a brevetat filmul transparent de nitroceluloză; în 1892 a fondat „Eastman Kodak Company" (m. 1932)

- 1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanţa de înfiinţare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, marcând actul de naştere al statisticii oficiale în România. De acest moment îşi leagă numele doi eminenţi economişti români ai veacului al XIX-lea, Dionisie Pop Marţian şi Ion Ionescu de la Brad

- 1882, 12/24: S-a născut matematicianul Traian Lalescu, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, autorul primei lucrări sintetice importante în acest domeniu din literatura ştiinţifică; din iniţiativa sa a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, fiind primul ei rector (1920-1921); membru post-mortem al Academiei Române din 1991 (m. 1929) 

- 1884: S-a născut Amedeo Modigliani, pictor şi sculptor italian. Amedeo Modigliani (n. Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al „Şcolii Pariziene" („École de Paris"), evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament, care depăşeşte graniţele manierismului. Toată viaţa sa, Modigliani a fost în căutarea frumuseţii perfecte, uşor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi. A devenit celebru datorita stilisticii portretelor realizate, orientate catre cubism si arta plastica africana. Tipice pentru creațiile lui Modigliani rămân formele ovale ale corpurilor personajelor tablourilor sale, ca și o scala cromatică redusă la tonuri cafenii și de ocru („Doamna de Pompadour”, „Diego Rivera”) (d. 25.01.1920)

- 1885: A murit generalul Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la Plevna, în timpul Războiului de Independenţă; la 28.XI.1878, când Osman Paşa a încercat să iasă din încercuirea Plevnei, i-a predat sabia generalului Cerchez, declarându-se prizonier; generalul s-a remarcat şi în luptele de la Smârdan şi Vidin; membru al Societăţii„Junimea" din Iaşi (n. 1839).

- 1887: A murit Florian Aaron, istoric şi publicist; precursor al lui Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, a făcut în istoriografia română trecerea de la iluminism la romantism; propagator al ideilor Şcolii Ardelene în Ţara Românească; participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi din Transilvania (n. 1805) 

- 1892: S-a născut Bruno Schulz, scriitor, grafician şi desenator polonez. Bruno Schulz (d. 19 noiembrie 1942, ucis de soldaţii germani) a fost un romancier şi grafician polonez de origine evreu, considerat aproape unanim ca fiind unul dintre cei mai mari stilişti polonezi ai secolului 20.Schulz s-a născut în Drohobycz, pe atunci parte a imperiului austro-ungar aparţinând provinciei Galiţia, astăzi parte a Ucrainei.Încă de foarte timpuriu Bruno Schulz a manifestat un interes deosebit în desen şi pictură, poate şi datorită faptului că tatăl său, Jacob Schulz, avea o firmă care vindea hârtie. Mai târziu, datorită talentului său, va studia arhitectura la Universitatea din Lwów şi artele frumoase la Viena. După încheierea studiilor s-a întors în oraşul natal şi a predat desenul.Cele mai cunoscute volume de povestiri sunt Strada crocodililor, Prăvăliile de scorţişoară, şi Manechinele. O selecţie de povestiri, intitulată Manechinele, aidoma volumului original, a fost publicată în traducerea lui Ion Petrică la Editura Allfa.

- 1895: S-a născut arhitectul american Richard Buckminster; importante contribuţii în arhitectură (faimoasa „Casă Dymaxion" sau cupola geodezică), dar şi în alte domenii, ca matematica, filosofia sau religia. Richard Buckminster („Bucky") Fuller (nd. 1 iulie 1983) a fost un vizionar, designer, arhitect, poet, autor şi inventator american. Fuller este cel mai bine cunoscut pentru inventarea domului geodezic, iar pe plan social ca fiind cel de-al doilea preşedinte al Organizaţiei Mensa. Un dom geodezic este o structură aproape sferică, asemănătoare unui solid platonic multifaţetat, ale cărui elemente sunt reprezentate de o reţea de diferite poligoane care aproximează suprafaţa unei sfere. Reţeaua se intersectează în numeroase puncte care sunt, în esenţă, pentagoane regulate, formate din triunghiuri echilaterale plane sau curbilinii, care sunt aproape tangente la suprafaţa sferei circumscrise sau la cea a celei înscrise.Aceste puncte preiau greutatea ansamblului redistribuind-o omogen întregii structuri. Când structura este foarte aproape de a constitui o sferă, domul geodezic devine o sferă geodezică.Mensa este o organizaţie internaţională non-profit a oamenilor cu un IQ mult peste medie, membrii ei clasându-se printre primii 2% la testele de inteligenţă folosite de organizaţie. Este compusă din grupuri naţionale aflate sub autoritatea formală a Mensa International.A fost fondată în 1946 de Roland Berrill, un avocat australian, şi Dr. Lancelot Ware, un om de ştiinţă britanic. Scopul a fost de creare a unei organizaţii apolitice a oamenilor inteligenţi, fără să se facă diferenţieri sociale, rasiale, religioase sau de altă natură. Mensa are peste 100.000 de membri, grupaţi în 50 de organizaţii naţionale. Cele mai mari grupuri naţionale sunt cel american (cu 50.000 de membri) şi cel britanic (cu 25.000 de membri). Există şi subgrupuri axate pe anumite interese comune (Special Interest Groups - SIGs), ca motociclismul, electronica sau cooperarea în afaceri, şi care nu ţin cont de localizarea geografică a membrilor lor.Printre cei mai tineri membri admişi în această organizaţie se află: 

- Oscar Wrigley (cea mai tânără persoană intrată aici) admis în 2009 la vârsta de doi ani, cinci luni şi 11 zile şi al cărui IQ se pare că depăşeşte 160;

- Elise Tan Roberts, din Edmonton, Londra, care a fost acceptat, în 2008, cu un IQ de 154 la vârsta de doar doi ani, patru luni şi 14 zile;

- Ben Woods, care avea doi ani şi 10 luni în 1995.

- 1895: S-a născut soprana norvegiană Kirsten Flagstad (m. 1962) 

- 1904: S-a născut Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftali Ricardo Reyes Basoalto), poet şi diplomat chilian; unul dintre cei mai importanţi poeţi latino-americani ai secolului XX; Premiul Nobel pentru literatură pe 1971 (m. 1973).În ţara noastră au fost editate: Poeme, traducere de Constantin Varta, 1950, Poeme, traducere de Eugen Jebeleanu, 1951, Strugurii şi vinul, traducere de Maria Banuş,1953, Poezii noi, traducere de Maria Banuş, 1963, Poezii (Colecţia „Cele mai frumoase poezii") - traducere de Radu Boureanu,1965, Mătasea şi Metalul, traducere de A. Covaci, 1973. 

- 1905: A murit istoricul Gheorghe Popovici; a abordat o serie de probleme de mare interes din istoria organizării judiciare româneşti; membru corespondent al Academiei Române din 1905 (n. 1863)

- 1909: S-a născut Constantin Noica, filosof şi eseist român, membru titular post-mortem al Academiei Romane (d. 04.12.1988) 

 - 1910: A murit Charles Rolls, constructor britanic de automobile şi aviator; în 1904 a fondat, împreună cu Henry Royce (1863-1933), la Manchester, societatea „Rolls-Royce", specializată în fabricarea de maşini de lux, care a deţinut supremaţia mondială absolută; în timpul Primului Război Mondial "Rolls-Royce" a fabricat motoare de aviaţie; după al Doilea Război Mondial a fost prima societate care a fabricat în serie motoare cu reacţie (n. 1877)

- 1913: S-a născut Willis Lamb, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1955 pentru descoperiri privind structura fină a spectrului hidrogenului. Lamb, împreună cu Polykarp Kusch au reuşit să determine cu precizie anumite proprietăţi electromagnetice ale electronului. 

- 1920: Preşedintele SUA, W.Wilson deschide canalul Panama. Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic şi Pacific. Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Trecerea Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco prin canal parcurge distanţa de 9 500 km, mult sub distanţa de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Deşi conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880 sub conducere franceză. După ce această încercare a eşuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, şi canalul s-a deschis în1914.Construcţia canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria şi febra galbenă), şi enorme alunecări de teren. Se estimează că la construcţia canalului au murit până la 27 500 de muncitori.De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, şi este în continuare un element indispensabil al navigaţiei internaţionale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea Caraibelor şi Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului Panama, canalul pleacă din sud-est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest, la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice confuzie, autorităţile au clasificat tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) şi spre sud (din Atlantic în Pacific).Prin canal pot trece vase, de la iahturi private mici până la nave comerciale destul de mari. Dimensiunea maximă a vaselor care pot folosi canalul este cunoscută sub numele de Panamax; tot mai multe nave moderne depăşesc această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax. O traversare obişnuită a canalului de o navă comercială ia în jur de nouă ore. 14 011 vase au trecut prin canal în 2005, cu o capacitate totală de 278,8 milioane tone, cu o medie de aproape 40 de nave pe zi.

- 1925: S-a născut Radu Enescu, eseist şi critic literar (m. 1994)

 1927: S-a născut matematicianul George Ciucu; preocupări în domenii ca teoria probabilităţilor, statistica matematică sau teoria jocurilor şi a aşteptării; membru corespondent al Academiei Române din 1974, secretar general al acestui for (1974-1990) (m. 1990) 

- 1930: S-a născut Janina Ianoşi, traducătoare şi eseistă; a tradus din limba rusă lucrări de estetică (Herzen, Bielinski, Cernîşevski, Dobroliubov, Pisarev ş.a.) şi literatură (Lev Tolstoi, Paustovski, Marina Ţvetaeva, Daniil Granin); soţia esteticianului Ion Ianoşi

- 1933: S-a născut Alexandru Ivasiuc, prozator şi eseist român (d. 1977).A publicat în 1964, în Gazeta Literară, povestirea Timbrul, urmată apoi de alte texte beletristice şi publicistice.A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice şi social-politice „ Vestibul” (1967), „ Interval”, „ Cunoaştere de noapte”, „Păsările”, „Apa” (1973), „Iluminări”, „Racul” (1976). Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou şi un discurs despre putere şi ameninţările dictaturii. A publicat şi volumul de nuvele „Corn de vânătoare”, precum şi două volume de publicistică. Eseurile sale au fost publicate în mai multe volume sub titlul Pro domo. Romanul „Apa” a fost folosit ca scenariu pentru „Trei zile şi trei nopţi”, realizat în 1976 în regia lui Dinu Tănase, având în distribuţie actorii Fory Etterle, Petre Gheorghiu, George Constantin, Ion Caramitru, Amza Pellea, Irina Petrescu şi Gheorghe Dinică.

- 1933: S-a născut Donald Westlake, unul dintre cei mai prolifici autori americani de romane poliţiste (m. 2009)

- 1934: S-a născut interpreta de muzică uşoară Lucky Marinescu

- 1938: S-a născut Jorj Voicu, actor român de teatru şi film (d. 1991)

- 1948: Biblioteca Fundatiei Universitare „Carol I" este transformată în Biblioteca Centrală a Universităţii din Bucureşti. 

- 1960: Franţa a acceptat să acorde independenţa statelor Nigeria, Volta Superioară, Coasta de Fildeş, Ciad, Africa Centrală şi Congo.

- 1961: A murit Mazo de la Roche, scriitoare canadiană de limbă engleză (n. 1879)

- 1962: Trupa The Rolling Stones debutează la Clubul Marquee din Londra 

- 1986: A murit actorul George Calboreanu (n. 5.01.1896)

- 1989: A murit agronomul Irimie Staicu; a studiat metodele de fertilizare a podzolurilor şi sărăturilor; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (n. 1905)

- 1991: Palatul Cotroceni a devenit Muzeu Naţional sub patronajul Ministerului Culturii.

- 1995: A murit dirijorul Mircea Cristescu (n. 1928)

- 1997: A murit François Furet, unul dintre cei mai de seamă istorici şi gânditori francezi contemporani (n. 1927) 

- 1999: A murit prozatorul si eseistul Mircea Nedelciu („Efectul de ecou controlat”, „Amendament la instinctul proprietăţii”, „Tânguire de mior”) (n. 12.10.1950) 

- 2000: Modulul rus „Zvezda", al treilea element al Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), a fost amplasat pe orbită, la numai zece minute după decolarea rachetei purtătoare Proton-K de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

 - 2003: A murit Benny Carter, saxofonist şi compozitor american de jazz (n. 1907)

- 2004: A murit Mioara Avram; specialistă în gramatică, ortografie şi lexicologie; redactor-responsabil la „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române".Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d.Bucureşti) a fost o lingvistă română. De-a lungul mai multor decenii a avut un rol esenţial în analiza, normarea şi popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române, mai cu seamă în domeniul ortografiei. A condus Sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din Bucureşti al Academiei Române. 

- 2007: A murit dirijorul Constantin Petrovici (n. 1927) 

- 2010: A murit actriţa Lucia Mureşan; cunoscută de la emisiunea „Teleencicopedia'' pentru timbrul său vocal deosebit (n. 1938)

- 2012: A murit pictorul şi profesorul Dimitrie Gavrilean. Dimitrie Gavrilean (n. 1942, Gura Humorului, judeţul Suceava) a fost un pictor român.Între anii 1960 şi 1966 urmează Academia de Arte Nicolae Grigorescu din Bucureşti, secţia Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba.În 1969 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.Din 1997 este profesor universitar în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu" din Iaşi, Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design, apoi rector.