🤣🤣🤣

 – Domnule Creangă, ce reprezintă pentru dvs. noaptea dintre ani?

– Povestea porcului.

– Ce invitați aveți anul acesta?

– Ivan Turbincă, Moș Ion Roată, Popa Duhu.

– Domnișoare?

– Fata babei și fata moșneagului.

– Care este meniul?

– Cinci pâini

– Altceva?

– Capra cu trei iezi.

– Cine vi le-a adus?

– Moș Nichifor Coțcariul.

– Și cât v-au costat?

– Punguța cu doi bani.

– Ce dorință vă veți pune la miezul nopții?

– Fă-mă, mamă, cu noroc,

  Și aruncă-mă în foc!

***

 

Închisoarea matrimonială din Biertan, Sibiu, locul unde erau trimiși soții care voiau să divorțeze

În incinta bisericii fortificate din Biertan, un sat liniștit din județul Sibiu, se află o căsuță cunoscută drept „închisoarea matrimonială”. Aici erau trimise cândva cuplurile ale căror căsnicii erau pe butuci, pentru a-și rezolva problemele.

Soții stăteau închiși până la șase săptămâni, iar metoda era atât de eficientă, încât registrele bisericii arată că în 300 de ani în sat a existat un singur divorț.

Biertan este unul dintre zecile de sate din Transilvania care încă mai au o biserică fortificată. Aceste biserici au fost construite în secolele XIII-XVI, o perioadă în care Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei, iar Imperiul Otoman era în ascensiune.

Pentru a se apăra împotriva invaziilor otomane și tătare, cele mai importante orașe din regiune au fost complet fortificate, în vreme oamenii de la sate și-au creat fortificații centrate pe biserică, unde au ridicat turnuri de apărare și depozite pentru a-și păstra cele mai valoroase bunuri și care să-i ajute să reziste în caz de asediu.

În Biertan, cea mai importantă structură a fost biserica, ridicată pe vârful unui deal. În incinta acesteia se află o clădire modestă, în care se găsește o singură cameră.

Cuplurile care se adresau episcopului pentru a cere divorțul erau trimise la închisoarea matrimonială pentru o perioadă cuprinsă între două și șase săptămâni, pentru a-și rezolva problemele.

Camera era mobilată sărăcăcios, cu o masă și un scaun, un cufăr pentru câteva haine și un pat tradițional săsesc.

Cei doi soți care încercau să se împace erau nevoiți să împartă totul în această locuință minusculă; aveau o singură pernă, o singură pătură, o singură lingură și o singură farfurie.

Conform luteranismului, religia celor mai mulți sași, divorțul era permis în anumite circumstanțe, cum ar fi adulterul, dar era de preferat ca soții să încerce să își salveze căsnicia.

În cazul unui divorț, soțul trebuia să îi plătească fostei soții jumătate din veniturile lui, dar dacă se recăsătorea și divorța din nou, cea de-a doua soție nu mai avea dreptul la nimic.

„Motivul pentru a rămâne împreună nu era neapărat dragostea. Motivele erau munca și supraviețuirea. Dacă un cuplu era închis timp de șase săptămâni, era foarte greu pentru soți să aibă suficientă mâncare în anul următor, așa că exista o presiune pentru a ieși și pentru a continua să lucreze împreună”, explică pentru BBC Ulf Ziegler, actualul preot din Biertan.

Camera mică și întunecată este în prezent muzeu, însă Ziegler susține că și astăzi primește cereri de la cupluri care așteaptă cu nerăbdare să folosească închisoarea pentru a-și rezolva problemele din căsniciile aflate în dificultate.

„Grație acestei clădiri binecuvântate, în cei 300 de ani în care Biertan a avut scaunul episcopal am avut un singur divorț”, afirmă Ziegler.

***

 Scriitoarea germană originară din România(comuna Nițchidorf, la 35 de km de Timișoara) s-a născut în 17 august 1953. După absolvirea studiilor Facultății de Filologie, Universitatea din Timișoara, secția germană-română, lucrează pentru un scurt timp ca traducătoare și profesoară la diverse școli timișene. Mama ei, Katarina, este deportată într-un lagăr din URSS. Din tristele povești ale mamei se naște revolta și compasiunea scriitoarei față de dezmoșteniții sorții. Autoarea a făcut parte dintr-o grupare culturală bănățeană ”Aktiongruppe Banat”. Este persecutată de Securitate și refuză să colaboreze. În 1982 îi apare volumul ,,Ținuturile joase”, masacrat de cenzură, dar, ca o ironie a sorții, este premiat de UTC(Uniunea Tineretului Comunist). Publicat integral în 1984 în RFG. Herta Müller este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009 pentru ,,lirismul său concentrat și proza plină de sinceritate cu care descrie universul dezrădăcinaților.” Romanul ,,Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”, apărut în 1992, ,,cel mai românesc roman al autoarei” ne oferă o panoramă completă a societății românești din perioada ceaușistă. 33 de secvențe narative de factură cinematografică se perindă greoi, dureros de lent, pentru a compune imaginea unei societăți devastate de teroare. Cenușiul, abulia existenței sunt redate cu atâta poezie, încât ai impresia că autoarea încearcă uneori să sublimeze mizeria existenței ceaușiste, să ,,purifice” tot ceea ce este maculat. Morbidețea umană în stadiul de animalitate poate ucide orice. Și scuipatul daliei crescute în piatră este o metaforă care frizează macabrul. Așa este Herta Müller: sensibilă, senzorială, excentrică, revoltată, revoluționară, dură și tandră deopotrivă. Mica Vienă este terfelită de asfaltul și betoanele încinse ale socialismului, pe tăcutele străzi ale puterii (unde locuiesc securiștii, directorii, peceriștii) și vântul se teme când bate. Pentru restul oamenilor, cea mai potrivită formă de existență este viața de pivniță(underground). În fundal apare imaginea unui dictator impersonal, cu forțe lăuntrice nebănuite care trage sforile destinelor, asemenea unui păpușar lugubru: ,,onduleul de pe frunte strălucește”, ,,vede fiecare zi din țară”, ,,negrul din ochiul dictatorului este cât unghia degetului mare”, ,,plopii sunt cuțite”,  ,,Adina a purtat rochia de vară cu copacii răsturnați mai multe veri la rând”- un destin croit pe de-a-ndoaselea. Romanul are puține personaje: Adina, Liviu și Paul, adversari ai regimului comunist, urmăriți de Securitate, refuză să colaboreze. Dictatura manipulează totul și pe toți, iar oamenii ei sunt vânători de oameni. Este cazul lui Adi, victimă torționarilor, prieten cu Adina și Paul. Apare periodic blana de vulpe, o parabolă prin intermediul căreia este reprezentat pericolul terorii iminente. ,,Vulpea, mărturisește naratoarea, s-a infiltrat de ani buni în țară, în casă, în minți și suflete, ea este regimul.”Blana de vulpe din casa Adinei rămâne pe parcursul întregii narațiuni un instrument al terorii pentru tânăra învățătoare. ,,Pentru mine, aceasta a constituit o posibilitate de a prezenta pericolul, amenințarea, deci toate procsesele abstracte, care se petrec în spatele scenei. Personajul vede în blana de vulpe serviciul secret. Serviciul secret vede în blana vulpii personajul. Aceasta este intersecția unde lucrurile se întretaie și devin absurde. Pavel, colonelul de Securitate și amantul Clarei, prietena Adinei, deci Pavel s-a infiltrat în mediul tinerilor pe care îi urmărește. El este cel care trage în tineri în timpul Revoluției din 1989, și care, ulterior, fuge în Austria având asupra sa pașaportul disidentului Albert, ucis de el. În timpul Revoluției, Pavel este vulpea-vânător, el este imaginea Securității, el este odiosul vânător de oameni. Autoarea mărturisește că este entuziasmată de ,,varietatea lingvistică a limbii române mai ales metaforele pe care le conține. Mă însoțesc în paralel ambele limbi. E o altă dimensiune a sinelui, de parcă aș avea două stații. Limba română mă însoțește permanent. Limba română o am mereu în cap, chiar dacă scriu în limba germană.” Motto-ul autoarei: ,,Trebuie să facem treabă!” Eu cred în Herta Müller. Eu sunt o mică parte din spiritul și limba ei. Vă recomand să citiți și ,,Leagănul respirației”, apărut în 2009.

***

 Comemorări - 28 decembrie  

Personalități 

✝1694

Regina Maria a II-a a Angliei (n. 1662).

✝1706

Pierre Bayle, filosof francez (n. 1647).

✝1889

Teresa a celor Două Sicilii, soția împăratului Pedro al II-lea al Braziliei (n. 1822).

✝1937

Maurice Ravel, compozitor și pianist francez (n. 1875).

✝1945

Theodore Dreiser, scriitor american (n. 1871).

✝1947

Regele Victor Emmanuel III al Italiei (n. 1869).

✝1952

Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei (n. 1879).

✝1986

Andrei Tarkovsky, regizor rus (n. 1932).

✝1989

Hermann Oberth, fizician și inventator german născut la Sibiu (n. 1894).

✝1997

Corneliu Baba, pictor român (n. 1906).

✝2007

Clody Bertola, actriță româncă (n. 1913).

✝2008

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman, scriitor român (n. 1923).

Sursa: HA-HA.RO

***

 Aniversări - 28 decembrie 

Personalități 

🚼 1805

Eftimie Murgu, filolog și filosof român, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania, deputat în Dieta de la Debrețin (d. 1870).

🚼 1856

Woodrow Wilson, al 28-lea președinte al SUA, laureat al Premiului Nobel pentru pace, (d. 1924).

🚼 1902

Mortimer Adler, filosof american (d. 2001).

🚼 1903

Nicolae Kirculescu, compozitor român de muzica ușoară, de film și teatru (d. 1985).

🚼 1903

John von Neumann, matematician american (d. 1957), născut în Ungaria.

🚼 1907

Nicolae Branzeu, compozitor și dirijor roman (d. 1983).

🚼 1953

Richard Clayderman, pianist francez.

🚼 1954

Denzel Washington, actor american.

🚼 1955

Liu Xiaobo, activist pentru drepturile omului din China, critic literar, laureat al Premiului Nobel pentru pace.

🚼 1956

Nigel Kennedy, violonist englez.

🚼 1969

Linus Torvalds, informatician finlandez, creatorul nucleului de sistem de operare Linux.

Sursa: HA-HA.RO

***

 Calendarul muzical al zilei - 28 decembrie 

1884 

S-a născut compozitorul român Ioan Danielescu (decedat 28.09.1966) 

139 ani

1963 

Comemorarea compozitorului german Paul Hindemith 

60 ani

1903 

S-a născut compozitorul român Nicolae Kirculescu (decedat 31.12.1985) 

120 ani

1900 

S-a născut compozitorul român Eugen Cuteanu (decedat 18.03.1968) 

123 ani

1907 

S-a născut compozitorul român Nicolae Brânzeu (decedat 7.03.1983) 

116 ani

1937 

Comemorarea compozitorului francez Maurice Ravel 

86 ani

1731 

A fost botezat compozitorul german Christian Cannabich (decedat 20.01.1798) 

292 ani

1956 

Aniversarea violonistului britanic Nigel Kennedy 

67 ani

1962 

S-a născut pianistul şi compozitorul francez Michel Petrucciani (decedat 6.01.1999) 

61 ani

Sursa: Radio România Muzical

***

 Portretul sufletului meu 

Nu îmi știi durerea, pentru că nu ai fost lângă mine când am avut nevoie. M-ai văzut doar când am căzut, nu și atunci când m-am ridicat.

Nu îmi știi ruga sau de câte ori am plâns în noapte și mă zbăteam ca o pasăre în laț, între pământ și cer, între viață și moarte, întuneric și lumină. M-ai prins doar atunci când eram nervos și comentam la adresa Lui pentru că eram supărat.

 

Nu îmi știi traumele și ceea ce m-a format ca om, cât am îndurat și am înghițit din partea altora să pot învăța să iert din suflet și să ajung cine sunt. M-ai văzut doar acum, când sătul de cei ca tine, am închis ochii și am mers tăcut în drumul meu.

 

Nu știi câți mă invidiază și câți mă vorbesc de rău, doar pentru că gândesc cu cinci secunde mai repede decât ei și mă bucur de ce am și de ce pot face. M-ai prins în momentul în care , iritat fiind, le-am arătat că bunătatea mea nu e prostie și în mintea ta am rămas cu eticheta asta.

 

Nu știi decât ce ai văzut și ce ți-am arătat eu despre mine, pentru că nu ai avut răbdare să mă cunoști ca să mă poți iubi așa cum sunt. Te-ai grăbit să tragi concluzii. 

 

Și dacă, totuși, nu știi totul despre mine, de ce te crezi mai bun decât cei ca mine? Cine îți dă dreptul să mă critici din moment ce nu m-ai apărat vreodată în fața cuiva? Dacă nu ai plâns cu mine, nu ai flămânzit cu mine, nu ai dormit trist la fel ca mine, nu te-ai bucurat de cei dragi cu mine împreună, cum îndrăznești să spui că știi cine sunt? 

 

Nu știi nimic.

Dacă știai, tăceai și te bucurai de viață.

Un om înțelept nu face zgomot. Lasă liniște pe unde trece.