duminică, 11 februarie 2024

My Lady in green

 

My lady in green


E noaptea lungă și mi-e dor de tine, 

țin poza lângă inimă, pe pat, 

dar ea nu știe cum să mă aline, 

nici dacă sunt cu ea preocupat 


până spre ziuă... Sper ca dimineața 

să vină cu vești bune dinspre sud

și să topească-n nord, la munte, gheața, 

spunându-mi că te-mbraci în verde crud 


și-ai să-mi aduci în suflet primăvara 

să-mi potolești al inimii tumult 

că-ntr-un atriu, tainic, duce povara

iubirii pentru tine... mai demult. 


Te-aștept! Vino, în rochia cea verde

cu flori de câmp în mână și-n priviri, 

cu buzele carmin, să mă dezmierde! 

Îmi plac că-s senzuale și subțiri! 


Și cu cireșe coapte la ureche, 

să fie roșii amândoi cercei!

Suntem, iubito, suflete pereche, 

vino, în verde, pentru ochii mei!


versuri: Ioan Grigoraș

Lady in black, nothing compares to you

 

Lady in black, nothing compares to you


Iubirea mea, ne știm din altă viață

sau din mai multe, nu mai știu precis 

de câte ori mi-ai fost iubită, soață 

și uneori doar fata mea din vis. 


Mă fascinezi cu părul blond pe spate, 

iar când te-mbraci în negru, sunt nebun

şi te iubesc ca pe o zeitate 

chiar dacă uneori mă tem s-o spun. 


Ținuta neagră, ușor modulată

pe trupul tău artistic desenat, 

pune-n relief pielea catifelată 

de parc-un zeu-designer te-a creat. 


Ești prea frumoasă, nu pot fără tine, 

sunt dependent și intru în sevraj, 

dacă nu ești aproape să m-aline 

trupul de zee... poate ești miraj 


că n-am văzut în lume să mai fie 

un înger de lumină cum ești tu. 

Te-am invocat ades prin poezie. 

Lady in black, nothing compares to you!


versuri: Ioan Grigoraș

Mi-aș fi dorit

 

Mi-aș fi dorit... 


Mi-aș fi dorit să fii numai un vis,

aș fi trăit gândindu-mă la tine,

dar ești reală, un fruct interzis.

Cum să trăiesc dacă nu ești cu mine?


Te-aș fi dorit o stea în univers,

să știu că ești din galaxii străine

și pot să te ating numai în vers,

dar tu exiști și nu pot fără tine.


Mi-aș fi dorit să nu te vreau atât,

să nu am somn, să-mi fie foame, sete,

să-mi fie dor de ochii tăi încât 

aș scrie și pe pleoapa lor sonete.


Mi-aș fi dorit să am curaj mai mult

să las în urmă cele pământene

să-ți stau în poală și să te ascult

când îmi reciți, din dragoste, catrene.


Și pentru că ai coborât din vis

să fii pe Terra, ce te mai reține

să-mi spui că drumul inimi-i deschis

și pot să vin să locuiesc în tine?


versuri: Ioan Grigoraș

My Lady in yellow


 My lady in yellow


Mi-e dor de toamnă şi mi-e dor de ploaie, 

să fie caldă-rece cum ești tu, 

prin frunze galbene dansând vioaie

să mă invite-afară... Un atu, 


să fii și tu-mbrăcată-n galben toată, 

cum este anotimpul preferat, 

cu rochia pe trupul fin mulată 

și să mă chemi la poartă pe-nserat


când luna-i galbenă, la fel ca tine, 

(poate vă-mbrac-același zeu stilist),

să-ți scoată în relief formele fine 

vântul nebun cu mâna de artist. 


Eu să las totul, să te duc sub vie 

și struguri galbeni noaptea să-ți culeg;

Tu-mbată-mă și ia-mă în sclavie

că de iubirea ta nu mă dezleg! 


Îmbracă-te în galben, scumpă Doamnă, 

și-am să mă-mbrac și eu, de vrei, la fel,  

să transformăm și iarna asta-n toamnă 

și-am să devin, în dragoste, model!


versuri: Ioan Grigoraș

My Lady in Orange

 

My lady in orange 


Îmi place când îmbraci portocaliu 

și rochia, pe bust, turnată-ți vine, 

te-admiră îngerii din cer și știu 

c-ar părăsi și raiul pentru tine. 


Și eu l-am părăsit, dar mai demult, 

am preferat să am o pământeană 

să-mi domoleasc-al inimii tumult

cu trupul ei de zee egipteană. 


De-atunci te vreau întruna și te chem

să vii în rochia portocalie

ca binecuvântare și blestem 

să uit o clipă de melancolie. 


Și dacă pentru tine, pe pământ, 

nu este loc destul, un curcubeu 

te va-nveli în fragedul veșmânt 

să fii culoarea sufletului meu.


versuri: Ioan Grigoraș

My Lady in pastel

 

My lady in pastel 


Nu știu la ce mai pot să sper, 

când am ce-am vrut și-i sunt fidel, 

fetei din vis... ce să-i ofer

că-i muza mea și e model?


M-aş oferi, dacă mă vrea, 

să-i fiu poet, câte-un rondel, 

să scriu și noaptea pentru ea, 

când vine în culori pastel. 


I-aș scrie, zilnic, un sonet, 

că e designer și e-n top, 

poate-mbrăca și de pe net 

orice vedetă rap dau pop. 


Dar poate nu mai vrea să-i scriu. 

E și artistă, și poet. 

Eu fără ea nici nu mai știu 

dacă trăiesc sau sunt complet. 


Îmi iubesc muza, un model!

Cât o visez, nu pot să spun, 

dar când poartă culori pastel 

simt c-o doresc ca un nebun.


versuri: Ioan Grigoraș

***

 


Fizicianului francez LEON FOUCAULT, inventatorul devenit celebru pentru un dispozitiv cu care a demonstrat rotaţia Pământului în jurul propriei axe, care poartă numele de “pendulul lui Foucault”, a murit pe 11 februarie 1868, din cauza unei posibie scleroze in placi.

Jean Bernard Leon Foucault s-a născut pe 18 septembrie 1819, la Paris, şi a studiat iniţial medicina, însă a abandonat-o repede în favoarea fizicii, pentru că îi era frică de sânge. La început, acesta a fost interesat de îmbunătăţirea procedurilor fotografice ale lui L. J. M. Daguerre. Totodată, timp de trei ani a fost asistentul lui Alfred Donné (1801 – 1878), care susţinea cursuri universitare despre anatomia microscopică.

Ulterior, împreună cu A. H. L. Fizeau, a făcut o serie de experimente şi măsurători privind intensitatea luminii Soarelui, interferenţa radiaţiei în infraroşu etc.

În 1850, a făcut un experiment utilizând aparatele Fizeau-Foucault pentru a măsura viteza luminii. Acesta avea să fie cunoscut ulterior ca “experimentul Foucault-Fizeau” şi a demonstrat că viteza luminii este mai mică în apă decât în aer.

În 1851, a realizat prima demonstraţie experimentală a rotaţiei Pământului, prin dispozitivul care a primit numele “pendulul lui Foucault”.

În 1855, a primit Medalia Copley din partea Societăţii Regale “pentru cercetările sale experimentale remarcabile”. Apoi, a devenit fizician la observatorul imperial din Paris.

“Pendulul lui Foucault” este un dispozitiv gravitaţional, capabil să oscileze în orice plan vertical.

Fizicianul a făcut prima demonstraţie în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva săptămâni mai târziu, Foucault a suspendat o sferă cu o masă de 28 de kilograme, prevăzută cu un vârf ascuţit, de domul Panthéonului, la capătul unui fir lung de 67 de metri. Pe podea era presărat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului trasa forma unei rozete şi revenea în locul de unde a pornit după 32 de ore. Potrivit Wikipedia, la latitudinea de 30°, o rotaţie completă durează 48 de ore.

Pendulul arată că toate corpurile care se rotesc îşi păstrează planul de rotaţie, iar acest fenomen fizic este utilizat la construirea giroscoapelor şi girobusolelor.

Cum mişcarea de oscilaţie este, în esenţă, o proiecţie liniară a unei mişcări de rotaţie, pendulul gravitaţional îşi păstrează neschimbat planul de oscilaţie liniară. În timp ce el oscilează în plan vertical, sub el Pământul se roteşte, la latitudinea Parisului cu 11°19′ pe oră.

La începutul secolului al XIX-lea, un savant român a efectuat un experiment cu Pendulul lui Foucault la Bucureşti, sub cupola Ateneului Român. Experimentul a fost atracţia Capitalei pentru câteva luni.

Astfel de dispozitive sunt instalate în multe locuri din lume, dar şi în România, la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi, la Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” din Galaţi, la Colegiul Naţional “A. T. Laurian” din Botoşani etc.

De-a lungul vieţii, Foucault a primit mai multe distincţii – precum Legiunea de Onoare – şi recunoaşteri. In 1864 a devenit membru al Societăţii Regale din Londra.

Asteroidul 5668 Foucault a primit numele lui. De asemenea, numele lui este unul dintre cele 72 înscrise pe Turnul Eiffel.


Personalitatea MEA, personalitatea Ziaja

 Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...