***

 🅲ă🆄🆃🅰🆁🅴

                               Alina Diaconu 

Îmi sap fântână-n suflet,

Până dau de pământul umed,

Îmi țâșnește un dor călător, 

Care îmi dă aripi să zbor,

Îmi sting din inimă praful de stele,

Îl ferec și-l adun în ulcele,

Și iar mă aplec și sap în mine,

Până găsesc semințe de iubire...

Desfac cu grijă coaja unui suspin,

Scot miezul uscat cu iz de pelin,

Am brațele pline de amintiri, 

Îmi scutur mirarea cioplită-n priviri,

Alerg pe cărări îndepărtate, 

Zdrobind sub tălpi speranțe deșarte,

Îmi scormonesc mintea și-o destram în cuvinte,

Mă acopăr cu aripi de înger topite,

Îmi simt dureros pulsul bătând, 

Trăind captiv în peștera unui gând, 

Pe ce potecă să o iau nu știu, 

Alunec pe-o doină și mă pierd în pustiu,

Visez că ajung în lumină și soare,

Clipa se sparge și rătăcesc pe-o cărare, 

Mă agăț de fluturi prăfuiți de speranță, 

Apoi trec prin oglinda cu iluzii de viață...

Și iar sap...

                     ... ⓒăＵⓣⓐＲ𝑒...

***

 Eleganța interioară 

De când mă știu, nu am pus preț pe haine scumpe, înflorate,

Ori pe pantofi cu toc înalt, din piele fină, sclipitoare,

Și m-am gândit mai mult la suflet, să fie plin de bunătate,

Izvorâtă din vorbe blânde, îmbălsămate cu răbdare.

Am încercat, prin simple gesturi, să fiu modestă și plăcută,

Răsfirând peste cei din jur căldura suavă din privire,

Și-atunci când inima-mi plângea, de încercări și griji lovită,

Al meu chip emana tandrețe învăluită în iubire.

Ajunsă, acum, în toamna vieții, stau cuibărită-n frunza pală,

Desprinsă de pe creanga ruptă de sărutarea unui vânt

Și din culorile-arămii îmi împletesc haină de gală,

S-o-mbrac, când iernile cărunte s-or așeza la mine-n gând.

Îmi port sufletu-n eleganță, pe-aleea vieții parfumată,

De nostalgice amintiri, păstrate-n foi roase de timp

Și-mi răsfăț inima cu gustul iubirilor de altădată,

Pășind, la braț cu simplitatea, spre-un necunoscut anotimp.

Felicia P ercec

5 Noiembrie 2023

***

 PLOUĂ CU TOAMNĂ 

Plouă cu Toamnă, totul e sub vers - 

E inundat întregul Univers,

De la celulă pîn' la emisfere.

Plouă cu vis, cu gînduri efemere...

Degeaba treci prin freamătul gigant,

De nu ți-ai pus umbrelă de neant,

Și prin tumult, degeaba te strecori

De nu ți-ai uns lăuntruri cu fiori.

Plouă sublim, din cer plouă abstract,

De prcă văd imensul, într-un act...

Plouă sublim, din cer plouă absurd,

De parcă-ascultă sferele, un surd...

Plouă sublim, din cer plouă abject, 

De parcă-mi scurmă Vulturul în piept...

Plouă cu Toamnă în adâncul meu

Precum sublim mă scurg în Prometeu.

Florin Dobre-Piteșt i,

 11.11.2023 (Rep)

*×*

 💜ÎN ORAȘUL CU IUBIRE💜

În oraşul cu iubire, locuiesc tot mai puţini,

Drumul către fericire, din păcate, nu-l mai ştim...

E aşa frumos aici, ca-ntr-o lume de poveşt! i

Tot ce trebuie să faci este doar ca să iubeşti!

În oraşul cu iubire, oamenii mereu zâmbesc,

De atâta fericire, ochii lor, toţi strălucesc.

Politeţea e firească, iar atunci când se-ntâlnesc

Nu se spune "bună ziua", ci se spune "te iubesc!"

În oraşul cu iubire nu există cerşetori,

Toată lumea dăruieşte doar emoţii şi fiori!

Florile sunt mai frumoase, frunzele în pomi dansează,

Nopţile sunt în lumină, inimile radiază...

În oraşul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,

Le-au crescut pe spate aripi, tot spunându-şi "te iubesc!"

Nu există sărăcie, sunt avuţi şi fericiţi,

Cea mai mare bogaţie-i că iubesc şi sunt iubiţi...

În oraşul cu iubire, nu există umilinţă

Oamenii nu ştiu să plângă, nu există suferinţă

Trupurile-s sănătoase, ele nu îmbătrânesc,

Vitamina e iubirea şi pastila "te iubesc!"

În oraşul cu iubire, oameni-s nemuritori

Nu există cimitire, când iubesti n-ai cum să mori!

Cine vrea eternitate, cine vrea ca să trăiască

Poate să se mute-aici, doar să ştie să iubească!

***

 E totul rânduit să se întâmple

Cum să trăieşti frumos fără iubire,

Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,

Cum să cuprinzi neliniştea din zori

Şi pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoţi prin mările de flori,

Cum să te bucuri de întreaga fire

Şi viaţa ta să-şi afle împlinire

Fără minunea care dă fiori?

E totul rânduit să se întâmple -

Cu simplitatea unei adieri -

Când de lumină sufletul se umple,

Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri

Gheţarii urii se ivesc la tâmple,

Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

👏👏👏 George Ţărnea, supranumit poetul iubirii.

Născut: 10 noiembrie 1945, Șirineasa, Vâlcea

A plecat ... pe 2 mai 2003, B ucurești

RESPECT!

***

 „Moartea mamei m-a înghețat. Însă tot ea m-a cuplat la modul meu de supraviețuire. Trebuia să îmi îndeplinesc sarcinile de zi cu zi. Să fiu atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Să mă arăt vieții, cu alte cuvinte. Aveam atâtea întrebări despre frică, vinovăție, furie. Iar atunci când răspunsurile nu veneau, mă puneam singură în modul de supraviețuire. Cu fiecare zi care trecea, știam că viața nu va mai fi niciodată la fel atunci când cineva drag nouă ne pleacă.

Însă simțeam cum dragostea mamei rămâne. Amintirile rămân. Energia mamei rămâne. Atunci când am conștientizat asta, simțeam cum o nouă emoție se naște în mine: blândețea. Să fiu blândă cu mine era cel mai bun lucru pe care puteam să-l fac pentru mine. Îmi dădeam voie să mă întristez, dar era o tristețe blândă, hrănitoare în vulnerabilitatea mea.”

„În Adâncul Sufletului” vei găsi puterea să îți ierți părinții, să intri pe calea destinului tău și să înțelegi de ce ai parte de greutăți în viața ta. Este o carte care transmite atât de multa căldură sufletească încât parcă te așezi în brațele mamei sau ale bunicii și asculți cum aceasta îți povestește din ințelepciunea vieții ei - și a generațiilor trecute. Pășește „În Adâncul Sufletului” 👉 bkz.ro/InSu flet

***

 Eu nu cred in vorbele mari (nici in alea multe) si nici in gesturile marete. Acestea sunt fortate si nu ne arata cum este omul cu adevarat, ci cel mult cum vrea sa fie. Dar de cele mai multe ori ne arata doar cum vrea sa para. Cred in schimb in valoarea gestului mic si a vorbei cu rost care vin firesc din partea oamenilor, de la sine, ca si cum ar bea o cana cu apa. Astea arata adevarata fire a omului....

Cei care stau in zona garii Burdujeni cred ca stiu o copila de vreo 13-14 poate 15 anisori cu handicap evident atat psihic cat si fizic. Cel mai des o vad carand gunoiul la buncar sau in parcul de copii din curtea bisericii Sfantul Gheorghe. 

Azi dimineata, parchez in fata blocului, cobor grabit, inchid masina si aud:

-Salut! 

Era fetita respectiva.

- Salut! Ce faci?

- Bine! Tu ce faci? imi raspunde cu manuta intisa inca sub forma salut si cu un zambet care stiu sigur ca era sincer pt ca il avea si in ochi. Bat palma cu ea...

- Uite, ia cutia asta de bomboane. E pentru tine!   (aveam una in masina)

Ia cutia cu frica....apoi mi-o intinde inapoi. Repet:

- E a ta! Pap-o linistita!...imi zambeste, pare sa o accepte, apoi iara mi-o intinde...

- E ta! Pe cuvant!...si dau sa plec aproape in fuga. In urma mea se aude:

- Îîîîîîî.....îîîîîî....face fetita. O vad ingrijorata. Ma opresc pe scari, la care ea zice intinzandu-mi cutia a treia oara:

- Da' pentru fetita ta ai? 

...si in clipa aia mi-am zis: "Uite dom'le cum arata bunatatea!". 

(Miruna s-a jucat cu ea de doua ori in curtea bisericii, acum vreo doi ani. Atat! Si dansa a tinut minte.

Ca sa fiu clar, in povestea asta nu-s eu omul bun! Eu i-am dat bomboanele dintr-un motiv egoist, cu scopul de a scapa cat mai repede de dansa. Ea in schimb s-a gandit la fetita mea asa cum poate uneori nu ma gandesc eu, care sunt parinte!)