&&&

 Locul 3 la Eurovision și șase lucruri care s-au întâmplat pentru prima dată

pentru prima dată, România a trimis un show, nu un concurent. Prestația de pe scena de la Viena a fost altceva față de ce am trimis în ultimii ani. BBC a scris în seara finalei că Alexandra era „Lady Gaga și Maria Callas întruchipate în stilul lui Stevie Nicks.” Tare.

pentru prima dată, reprezentanta noastră a arătat ca un star internațional. Fără românismele noastre obișnuite, fără iz de ieftin, fără impresia că am trimis pe cineva doar să participe. A urcat pe scenă și mie personal mi s-a părut că a dominat-o: atitudine, costum, mișcare, tot. Europa a văzut total altceva decât era obișnuită să vadă de la noi.

pentru prima dată, publicul european a fost cel care a ales România, nu juriile. Juriile de specialitate au plasat-o pe locul 13, un număr care, în alte timpuri, ar fi fost rezultat final. Televotul însă a adus 232 de puncte și a urcat-o pe locul 1 inițial, înainte să se stabilizeze pe 3. Există două Eurovision-uri care coexistă: cel al experților și cel al oamenilor. La cel al oamenilor, Alexandra a câștigat. Oricum mi se pare mai important votul oamenilor.

pentru prima dată, controversa a lucrat în favoarea noastră. Piesa a fost atacată de presa internațională ca „periculoasă” din cauza versurilor. În mod normal, România ar fi intrat în finală nevăzută. De data asta a intrat cu buzz, cu articole, cu dezbatere, totul s-a transformat în vizibilitate gratuită. Mi-a plăcut și că Alexandra nu s-a lamentat, nu s-a acuzat, a explicat frumos cu fruntea sus și neintimidată. Se vede noua generație.

pentru prima dată, s-a investit serios și strategic. BCR a intrat ca partener oficial al TVR, un semn că proiectul a fost tratat ca un proiect de țară. Au fost influenceri din alte țări angajați să vorbească despre ea, postări coordonate, prezență construită metodic pe rețelele internaționale. Lucrurile nu au mai fost lăsate la voia întâmplării, cineva s-a ocupat bine și de strategie media.

pentru prima dată, publicul român a simțit că putea să câștige și s-a supărat că nu. Pe rețele toată lumea supărată de ziceai ca am fost pe ultimul loc. Mi se pare fantastic. Nu “wow am luat locul 3” a fost reacția, ci „meritam locul 1.”E un semn de maturitate ciudată: România a trecut de la rușine la pretenție. Contează mai mult decât pare pentru că românii nu prea au obiceiul să pretindă, ci suntem un popor care zice mersi că a fost invitat la masă. Diaspora a votat, cei de acasă au urmărit până după miezul nopții, toți au comentat în aceeași direcție. Când li se dă un motiv bun, românii știu să fie uniți și seara asta a fost dovada că se poate. Data viitoare, poate și trofeul.​​​​​​​​​​​​​​​​

Și mai e ceva.. Alexandra Căpitănescu are 22 de ani, studiază fizică medicală și a urcat pe cea mai mare scenă europeană ca și cum s-ar fi născut acolo. Generația ei s-a născut în lumea mare, nu doar în România. Nu au complexe de-astea românești, nu au mentalitatea de slugă care mulțumește că a fost băgată în seamă, nu au obiceiul de a se face mici ca să nu deranjeze. Au demnitate naturală. Știu că merită să fie acolo și o arată.

Cred că e timpul să le dăm ștafeta tinerilor noștri și să îi lăsăm să ia decizii, să construiască, să ne reprezinte.

Text internet