&&&

 E miezul nopții. Un echipaj de poliție observă o mașină care rulează complet haotic, făcând zig-zaguri periculoase de pe o bandă pe alta. Agentul îi face semn trăgând pe dreapta. De la volan coboară geamul un domn cu privirea extrem de cețoasă și un zâmbet larg, complet relaxat, lăsând să iasă din mașină un miros greu de distilerie.

Polițistul, cu oțetul pe față, scoate tacticos echipamentul:

– Bună seara, domnule șofer! Vă rog să suflați prelung în aparatul etilotest.

Șoferul, cu o voce tremurată și dramatică:

– Ah, nu pot, domn’ polițist... Am astm cronic în fază terminală! Dacă suflu acum, fac o criză de mă sufoc aici, pe loc!

Polițistul oftează, își păstrează calmul și vine cu alternativa:

– În regulă, dacă e o problemă medicală, mergem direct la spital să vă luăm probe de sânge.

Șoferul duce imediat mâna la piept, panicat:

– Exclus, Doamne ferește! Sunt hemofilic! Dacă mă înțeapă asistenta aia cu acul, nu se mai oprește sângerarea și mor cu zile!

Deja iritat de atâtea scuze medicale, polițistul pune mâna pe centură și spune pe un ton autoritar:

– Bine, domnule... Atunci coborâți frumos din mașină și mergeți în linie dreaptă, cap-coadă, exact pe dunga asta albă de pe asfalt!

La care șoferul, ridicând neputincios din umeri și cu o sinceritate dezarmantă:

– Păi... exact asta nu pot, domn’ polițist!

– Dar de ce nu poți, domnule, ce mai ai și acum?!

– Păi... pentru c ă sunt mort de beat!