Pisicile au înțeles, cu mult înaintea noastră, sensul vieții. Truda lor e joaca, legea lor e tihna. Pisica nu îngăduie să fie tratată imoral. Poți s-o chinui fizic, fiindcă e firavă, dar se va lupta cu tine până la ultima suflare. Te va scuipa, te va zgâria și se va lupta cu tine parte în parte, cât e ea de mică. O neglijezi? Își face nevoile în papucii tăi. Tragi de ea când n-are chef de tine? Te zgârie. O ignori? Miorlăie, dărâmă ceva sau poate chiar să te și muște.
Pisica nu îngăduie să fie tratată ca mijloc, ea cere instinctiv să fie ea însăși scopul oricărei acțiuni ce o implică. Pisica nu-i nici criminal, nici martir. E o creatură în care s-a desăvârșit un sine întreg. E o ființă ce nu se lasă abuzată,subjugată, constrânsă și care la rândul ei, fiind specială, nu abuzează, nu subjugă, nu constrânge. N-au decât să laude unii sau alții delfinii.
Pisica e singurul animal în care pot spune că întrezăresc o urmă de voință liberă. Ea știe foarte bine că poate trăi singură, stă cu tine pentru că vrea.
Sunt medic. Mi-a plăcut ideea de a învăța și practica această meserie și nu m-am lăsat până ce nu am terminat facultatea și m-am angajat ca medic.
Visasem să devin internist sau, în orice caz, ceva pe linia specialitâților medicale. Nu a fost să fie. Așa că m-am angajat ca medic școlar. Prevenție, prim ajutor în caz de urgență, educație pentru sănătate. A fost ceva acceptat oarecum ca un compromis pe moment, dar în timp a început să-mi placă si am rămas aici. Și voi rămâne aici până mă retrag din activitate.
Deși sunt medic și îmi place să-mi practic meseria, ca pacient sunt de toată jalea. Prefer să nu ajung pe mâna colegilor mei decât atunci când nu mai rezist și nici atunci întotdeauna. Adică extrem de rar. De aceea încerc să fentez pe cât se poate boala, cu atât mai mult cu cât lucrez predominant pe prevenție.
Cel puțin până acum (și de acum înainte!) cel mai des și mai mult m-au chinuit, ca pacient, bolile infecțioase. Sunt expusă agenților patogeni mai mult sau mai puțin agresivi, venind în contact cu o mulțime de oameni, adesea bolnavi, căci trebuie să recunoaștem că puțini vin la medic doar ca să-l întrebe dacă se simte bine și nu cumva are el nevoie de ajutor. Și cum orice bacterie, virus sau parazit caută să lupte să supraviețuiască pe „spinarea” mea, infectându-mă și îmbolnăvindu-mă, mă consider ca un „aspirator” de microbi și de boală. Așa că singura modalitate de a le domoli virulența este să menșin în jurul meu o stare de curățenie și de igienă cât mai riguroasă.
Pentru confortul meu propriu și pentru siguranța mea personală și nu numai, mă aprovizionez dintr-un magazin specializat și de încredere, așa cum este Medicale-Shop.ro, sau oricare altul, consumabile medicale, echipamente de protecție și dezinfectanți în cantitate suficientă. Nu le folosesc în exces, căci nici ceea ce este prea mult nu este bun, dar nici nu fac economie excesivă. Și în timp am constatat că contează enorm igiena.
Dacă aș povesti copiilor și tinerilor de azi că atunci când eram de vârsta lor aveam destul de des zile cu restricții până și la banala apă care ar fi trebuit să curgă de la robinet și că asta ducea la folosirea apei stocată în sticle, bidoane și găleți, apă drămuită cu zgârcenie. Mai ales vara, Ceea ce se solda cu multe infecții digestive, în special episoade de diaree.
Acum nu se mai pune problema nemenținerii igienii corporale, Apă este din belșug, materiale de curățenie la fel. Bunăvoință să fie... Tocmai pentru menținerea unei stări bune de sănătate.
Şi aproape a mai trecut un an din viaţa noastră. Un an atipic, care din păcate ne-a schimbat aproape radical viaţa. Sau mai precis ni s-au schimbat aproape radical condi'iile de viață.
Oricât de mult însă ni s-ar fi schimbat viețile, încă ne mai dorim să rămânem cu bucuriile vieții. Mai ales că, peste ceva mai mult de o lună, vom vrea să putem spune, cu cât mai puțină strângere de inimă: „E-Sărbătoare... E Crăciun... E Poveste!”
Pentru mine, Crăciunul parcă are ceva special, de sărbătoare, de poveste. Adoram vremurile când, de Crăciun, ningea cu fulgi mari și pufoși care se prelingeau prin aerul proaspăt și rece, când ramurile goale ale pomilor nu mai erau atât de goale, ci îmbrăcate cu o haină de dantelă de promoroacă, când sub un brad de Crăciun, mai mare sau mai mic, care umplea casa de parfum de cetină, de portocale și de măr copt cu scorțișoară, apăreau, rând pe rând, cadouri pentru toți ai casei.
Din păcate, durerea apărea după sărbători când conștientizam că trebuia să demontăm podoabele din brad și să scoatem pomul cu acele scuturându-se peste tot afară, ajungănd, mai mult ca sigur pe post de lemn de foc sau direct la lada de gunoi.
Din păcate povestea tristă este nu doar a unui singur brad ci se repetă pentru fiecare dintre mulții brazi de Crăciun naturali care sunt tăiați an de an pentru câteva zile de sărbătoare, dar care au în spate decenii întregi de creștere și dezvoltare. Iar regenerarea lor ia la rândul ei încâ multe alte decenii până când fiecare puiet plantat ce reușește să prindă rădăcini și să supraviețuiască ajunge la deplina sa maturitate.
Din fericire, varianta fericită cel puțin pentru evitarea sacrificării inutile a brazilor naturali este câte un brăduț artificial pentru fiecare familie. Oricât de cârcotași am fi, spunând câ materialele din care sunt făcuți brazii artificiali nu ar fi nici ele tocmai prietenoase cu mediul, trebuie să recunoaștem că există câteva avantaje ale brazilor artificiali...
Deși par mai scumpi uneori decât un brad natural, brazii artificiali nu se aruncă la gunoi după primul an, ci se demontează și se depozitează, urmând a fi folosiți și în anul/anii următori. Astfel, sunt salvați de la tăiere nu doar unul, ci mai mulți arbori naturali, care își vor continua viața și dezvoltarea, cu efecte benefice asupra mediului.
Folosindu-se mai mulți ani la rând, scutește familia respectivă de cheltuieli suplimentare în anii următori, chiar dacă, după o vreme, brazii artificiali sunt înlociși cu unul mai modern și mai frumos.
Se prezintă într-o gamă variată de modele, culori, dimensiuni și accesorii, satisfăcând o gamă largă de gusturi și pretenții
Personal, nu știu sigur dacă aș opta pentru varianta bradului artificial în detrimentul unui brad în ghiveci, care poate fi replantat în natură, sau a unor crenguțe de brad naturale, dar aș lua în considerare varianta bradului artificial tocmai în ideea protecției pădurilor, care devin din ce în ce mai mici și mai rare.
În ultimii câțiva ani am asigurat asistența medicală la Centrul sportiv și de agrement „Moldova Roman, partea de ștrand, adică secțiunea de piscine. La început am fost reticentă, apoi mi-a plăcut. Nu este singurul centru de agrement, mai există în oraș un bazin de înot și o sală polivalentă.
Din păcate în orașul mic de provincie nu există prea multe spații unde îți poți petrece timpul liber. Desigur, vara este mai ușor. Ștrandul și parcul municipal poate prelua o mare parte din populația dornică de relaxare. În plus sunt în curs de amenajare încă două parcuri mai mici, care pot deservi populația din zonele respective.
Și totuși ar lipsi ceva: o sală de sport sau un complex sportiv. Un loc unde oricine poate face mișcare în voie. Și un loc sau mai multe unde să se facă pregătirea sportivilor de performanță, cel puțin în faza de copii și juniori.
Nu este complicat. Este nevoie de un proiect de hală metalică, care poate fi realizat cu brio de firma Frisomat. Avantajul principal este că firma este din Piatra Neamț, foarte aproape de Roman. Deci costuri minime cu transportul direct din start.
Frisomat România este printre puținele companii de construcție din România care acoperă întregul ciclu constructiv.1.- Proiectează, 2.- Produce, 3.- Livrează și 4.- Construiește/Montează hale metalice. Din start, dacă aceeași firmă realizează lucrarea cap-coadă prețul final va fi sensibil mai redus.
Construcțiile prefabricate din oțel laminat la rece (profile ușoare) utilizează cu 30% mai puțin oțel comparativ cu halele metalice realizate din oțel laminat la cald (profile grele), fiind, cu toate acestea, solide și durabile. Ca atare scade costul transportului fără a diminua calitatea și durabilitatea construcției finale.
De ce aș alege sistemul Frisomat? Iată de ceȘ
Avantajele sistemului constructiv Frisomat – hale metalice prefabricate din oțel profilat la rece:
1. Opțiuni nelimitate – Posibilități nelimitate de personalizare, însă standardizate. Fiind un sistem constructiv modular, posibilitățile de îmbinare sunt diverse, acoperind o gamă foarte largă de nevoi.
2. Economie de timp și bani – Elementele constructive fiind ușoare, însă foarte rezistente, se economisește la transport (cost/tona transportată), la montaj (nu necesită utilaje grele de manipulare & rapiditate la asamblare), timp scurt de realizare a întregului proiect (clientul începe mai repede amortizarea cheltuielilor, față de construcțiile clasice).
3. Soluție completă – Hala metalică este proiectată, produsă, transportată și montată de către Frisomat. În acest fel, partenerii beneficiază de expertiza Frisomat în toate etapele constructive. Se pot integra foarte multe opționale: uși mari de acces, luminatoare, copertine și console, mezzanine, poduri rulante, fațade vitrate, trape de fum etc.
4. Fiabilitate și durabilitate – Materialele și montajul de calitate asigură eliminarea și/sau reducerea costurilor de mentenanță pe toată durata de utilizare/hală metalică. Se utilizează oțel de foarte bună calitate (S390 sau S 550), la grosime optimă, se aplică strat protector anticoroziv de Zn 275 g/mp cu +10% toleranță, pereții se realizează din tablă de 0,5-0,6 mm grosime sau panouri SW termoizolante de bună calitate.
ValorileFrisomat sunt:
1. Inovație: soluții optimizate pentru fiecare proiect
2. Partener de încredere: materiale certificate, asigurarea trasabilității, responsabilitate pentru fiecare etapă de proiect și orientare spre nevoile clientului.
3. Sustenabilitate: 50% din energia consumată la producția materialelor provine de la panouri solare, proiectăm halele, minimizând pierderile, reciclăm deșeurile.
Odată construcția terminată, partea cea mai grea a proiectului unei afaceri de succes s-a terminat. Restul se face ca de la sine.
Mulți dintre voi, superbloggeri, l-ați cunoscut – online și/sau offline. Concurent cu vechime în competiție, încă din ediția Spring SuperBlog 2014,Radu Ţugleaa fost și un membru activ în comunitatea noastră. În primăvara 2020, a plecat “Dincolo de nori” (așa cum își denumise blogul), după o îndelungă suferință. A lăsat în urmă multe amintiri frumoase.
Astăzi, 8 noiembrie, ar fi fost ziua lui, așa că i-am pregătit împreună un articol in memoriam. Mulțumim tuturor celor care au contribuit cu mesaje:
Oana Pană– Mi-aduc aminte cand am stat pe terasa la Miorița și Radu îmi povestea din aventurile lui și zâmbea, avea un ton atât de pozitiv încât as fi zis ca nu are nimic, dacă nu aș fi știut. Sper ca în nori acolo sa facă la fel de mult îngerii sa zâmbească. Mulțumesc, Radu, ma bucur ca te am cunoscut.
Oana Alexandra Nica – Eu nu l-am cunoscut pe Radu, am venit mai târziu în competiție. Știu povestea bătăliilor lui și țin minte această gală. E mereu emoție pură… Este unul dintre motivele pentru care am intrat în competiție. Avea un pozitivism extraordinar și o putere fantastică. M-a molipsit. Pare ciudat să vorbim la trecut despre el. Am sperat că va învinge boala.
Diana Elena Gole – Nu am interacționat mult cu Radu, dar îl citeam cu drag. Îmi plăcea cum scrie, pozitivitatea pe care o emana. Și, culmea, semăna teribil cu un unchi de-al meu răpus de aceeași boală. Asta parcă îl făcea special pentru mine.
Georgiana Tonef-Filip – Am plecat din Poiana cu el și Alin [n.n. după Gala SuperBlog 2018]. În gara la Brașov s-a purtat minunat. Parca el încerca să ne încurajeze.
Beatrix Cozma– Eu nu L-am cunoscut personal, dar îl urmăream de când cu Super Blog. Mă pregăteam o data, ca toți din competiție sa ma plâng ca n am timp sa scriu, ca ma terminase psihic și fizic pierderea sarcinii. Apoi am deschis pagina și domnul Radu, scria despre tratamentul pe care-l urma, despre lupta lui cu… M-am rușinat, n-aveam nici un motiv sa ma plâng. Atunci mi am promis ca nu ma voi plânge, ca voi scrie chiar dacă va trece de 12 noaptea. Dumnezeu să-l odihnească!
Elena Georgeta Vasile – Doamne, cate “certuri” aveam cu el zi de zi, la curs. În ianuarie 2019 am început împreună un curs și era “colegul meu” din stânga. Zilnic mă bătea la cap să mă înscriu cu el in competiție. Râdeam și ne contraziceam la fiecare minut. A fost un om tare bun…
Luminița Tudosă– Pe Radu Ţuglea nu l-am cunoscut personal, dar a fost unul dintre mentorii mei aici la SuperBlog. Povestea i-am aflat-o atunci cand i-am luat un interviu pe blog.
Almona Ţilea – Radu mi-a făcut “botezul” în SuperBlog. Nici nu urcasem bine articolul de înscriere la Spring SuperBlog 2018, că primesc notificare de comentariu nou. “Dincolo de nori” îmi spunea “Bun venit în competiție! Să nu ne iei chiar toate premiile!” A fost un adversar și un coechipier, în același timp. M-a uimit jovialitatea lui când l-am cunoscut personal la Gală, la Hotel Aurora. M-a impresionat până la lacrimi la Gala din Poiana Brașov. Deși glasul era mut, ochii vorbeau într-una. Am sperat la mai bine când l-am revăzut la Miorița. Îmi lipsește concurentul Radu, dar mai ales, camaradul Radu. A lăsat un gol mare, dar și o lecție de viață, de curaj și determinare. Drum lin spre Paradis, Radule!
Alina Gheorghe – Radu a fost puternic, a fost un barbat cu personalitate, a fost un barbat care si-a respectat opiniile si nu s-a sfiit niciodata sa spuna exact ce gandea. Era incapatanat si a trait exact asa cum a dorit si i-a placut, cu asumare si demnitate. Eu l-am privit cu ochi de fiica, de aceea am sperat ca va invinge a doua oara cancerul. Daca ar fi fost tatal meu cred ca ne-am fi contrat si ciondanit des. :)) L-am placut, stimat si respectat, a fost reciproc! ☺️ Dumnezeu sa il odihneasca!
Cristian Hatschner alias Cluc – Primul blogger pe care l-am cunoscut ofline a fost Radu, cu ocazia Regatei Marilor Veliere de la Constanta, din anul 2016, unde am fost blogger partener. Era si perioada inscrierilor pentru SuperBlog iar eu ezitam pentru ca fusesem dezamagit de editia anterioara, dar Radu mi-a spus că nu conteaza competitia ci altele… pe care le-am descoperit in timp. De atunci, ne-am revazut la fiecare Gala unde am participat si la Spring SuperBlog 2018 i-am oferit cartea mea, pe care a citit-o pe parcursul celor trei zile petrecute la Mamaia. El locuind in Constanta venise ăn fiecare zi de acasa la noi, pentru a fi cu noi!
Mona Rusinescu – Datorită lui Radu sunt aici. La el am văzut articolul de înscriere și am aflat de SuperBlog. A fost primul care mi-a urat “Bun venit”, primul care mi-a comentat pe blog și pe urmă m-a încurajat în privat în unele situatii. Am și râs mult cu el, după ce ne-am cunoscut mai bine, chiar dacă online. Ne-am și contrat, mai ales când am fost jurat, dar mereu a dat dovadă de respect, fair-play și pur și simplu îți dădea o stare de bine. Și pe parcursul bolii și al tratamentului parcă el îmi dădea convingerea că totul va fi bine, chiar dacă eu nu îndrăzneam să cred. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus, au fost de fapt o urare de ziua mea. După puțin timp s-a ascuns Dincolo de nori. Cu toate acestea și-a făcut timp să mai ofere un zâmbet. Mi-a câștigat respectul și, deși nu l-am cunoscut în realitate, nu îl voi uita niciodată!
Cristina Chifu – Radu nu a fost, Radu este în continuare aici, doar că ne privește din altă dimensiune și sigur se bucură că ne amintim cu drag și dor de el. Pe Radu l-am întâlnit la mai multe gale, dar nicicând nu m-a impresionat mai mult ca la ultimele două. Nu și-a ascuns diagnosticul, nu s-a plâns, nu a cerut nimic de la nimeni, doar a împărtășit cu noi toți, prin intermediul blogului, experientele sale îngrozitoare. Radu știa ce urma, dar a fost puternic pentru fiul său și pentru noi toți, arătându-ne ca putem fi demni în fata morții. Ne-am văzut ultima oară în centrul Brasovului. I-am dus o țigară electronică, pe care o uitase la hotel. Ne-a făcut niște poze (mie si lui Geo) la bradul acela imens din Piata Sfatului. Atunci, nu mi-am imaginat că nu-l voi mai vedea. Radu, sigur urmăreste acest concurs, pe care l-a îndrăgit și pentru care a pus suflet, muncă și mult talent și își dorește să se respecte ce-a transmis el la ultima gala, asta dacă nu cumva a început chiar el un SuperBlog, acolo în ceruri. Dumnezeu să-l odihnească în pace și noi, să ne amintim de el cu drag, emoție și respect.
Lelia Iancu – Pe Radu Ţuglea l am cunoscut in online cu ocazia SuperBlog. Ii citeam mereu postările, dar cel care mi a rămas in minte a fost cea de la proba cu mașina viitorului și Paralela făcută cu fratii Jderi! Mai apoi, am citit o carte pe nerăsuflate la o recomandare a lui și am făcut după aceea recenzie… De fiecare data când ridic ochii spre cer imi vine in minte numele blogului sau “Dincolo de nori” și gândul imi zboară la el…
Irina-Cristina Ţenu – Eu nu l-am cunoscut decât virtual, dar mereu i-am apreciat creativitatea și forța cu care luptat până la final. {…} A fost un om talentat și cu dragoste de cuvânt. Probabil acum scrie îngerilor, Dincolo de Nori, și ne ține pumnii, zâmbind.
Izabella Miklos – A fost un Om plin de viata si mult curaj pana la capăt. L-am admirat chiar de la început. Știu ca Dincolo de nori ești Tu, Radu, si ne admiri comentariile. Domnul e cu Tine acum!
Dana Codori – Ce binecuvântați am fost că l-am cunoscut şi ce norocoşi sunt acum îngerii că-l au acolo sus… Radu este cel care ne-a lăsat fiecăruia câte o lecție de viață şi, pare-se, îi vom fi veşnic recunoscători. Cred că iubirea şi recunoştința nu au limite şi vor trece până dincolo de nori… până acolo de unde Radu ne zâmbeşte. Las aici versurile pe care le-am scris în ziua în care a plecat: “Nici zâmbet şi nici glas nu am… rămân doar ochii curgători când un suflet blând pleacă dincolo de nori… Se duce lin acolo unde nu-i durere, unde nu-i suspin, se-aşează lângă îngeri sub un cer mult mai senin…“
Cătălina Mitu – Radu a fost printre puținele persoane ce mă sfătuia când scriam. Îmi spunea verde-n față unde greșeam, îmi spunea opinia lui fără să mă menajeze, îmi dădea sfaturi. Când ne întâlneam la diverse evenimente sau chiar și întâmplător pe stradă zâmbea, a fost un luptător până în ultima clipă. întotdeauna aveam ceva de învățat de la Radu, mereu o vorbă bună, un sfat bun! Drum lin printre nori, Radu. Sper să le povestești îngerilor despre noi cei rămași aici pe pământ.
Daniel Botea– Pe Radu mi-l voi aminti mereu cu placere pentru pasiunea lui pentru vinul Negru de Dragasani. Exact ca acest vin rar si unic, Radu Radu este apreciat de cunoscuti pentru felul lui de a fi si de a interactiona cu ceilalti. Cum se obisnuieste la bloggeri las aici o imagine si un link.
Gheorghe Chifu – Și eu l-am cunoscut pe Radu la mai multe gale SuperBlog. Era un om modest, scria foarte bine și dădea sfaturi utile și altora. Era o placere sa stai de vorba cu el. Avea multa simplitate în comportament, un adevărat OM. Sper ca acolo în ceruri sa continue sa scrie tot atât de bine și sa inițieze un astfel de concurs printre îngeri. Dumnezeu sa îl binecuvânteze acolo sus.
Ioana Razk – L-am cunoscut virtual la Superblog, ne-am întâlnit la o Gală şi… ce a urmat a fost o prietenie mai mult decât specială. Am descoperit un om extraordinar, cu o mulțime de calități de invidiat. Printre ele, dragostea pentru cei doi băieți şi pentru părinții lui. Orice aş spune despre el nu l-ar putea descrie îndeajuns de bine. Din păcate, a suferit prea mult şi a plecat prea devreme. Nu ştiu cât şi ce a lăsat în urmă dar, cu siguranță, zeci de oameni îl regretă. Printre ei, eu.
Roxana Vasilescu – I-am remarcat eleganța în online și m-am bucurat de o prietenie specială în offline. Păstrez amintiri dragi cu omul acesta generos și talentat.
Raluca Filimon– Radu a fost un om puternic care a luptat cu boala până în ultima clipă. Am avut ocazia să-l cunosc offline și am două amintiri superblogosferice în care apare și Radu. Prima dată l-am remarcat la Gala din 2018. Am dansat și am povestit. Îmi povestea cum a aflat despre această boală, despre simptomele pe care le avea. Era optimist. La ultima Gală am făcut această fotografie. Țin minte că acel moment în care am strâns banii și îi dăduse Claudia la Gală a fost atât de emoționant. Am plâns atunci și am emoții și lacrimi și acum când îmi aduc aminte de scrisoarea de mulțumire sau mai bine spus de recunoștință și de încercarea lui Radu de a vorbi. După Gală ne povestea despre mâncarea lichidă pe care are voie să o consume. Bloggerul Radu este un exemplu de tărie de caracter și de motivație pentru Competiția SuperBlog. Simbol al motivației.
Marius Mandache – Mi-e greu sa vorbesc de oameni care se duc. Este trist sa dispari asa. Da, ca in alta dimensiune and stuff… dar, ei nu mai sunt AICI. Ma bucur ca au ramas amintirile, ca s-au construit, s-au pastrat. Rămân scrierile lui Radu, părerile lui si niște strângeri de mână. In fotografi asta cred ca a fost ultima data cand ne-am vazut si am împărțit același podium, cumva. Toți oamenii buni pe care nu-i mai văd imi rămân in inimă.
Georgiana C. Georgy – Dumnezeu sa îl odihnească în pace între îngeri! Din pacate, nu am avut plăcerea sa îl cunosc personal, însă i-am citit textele cu drag, transmit emoție, talent și creativitate din belsug. Cu alte cuvinte, simți ca autorul din spatele cuvintelor a fost un OM de toată isprava, vesel, inteligent și cu un suflet nobil.
Maria Călin – Am vorbit mult cu Radu! Chiar daca eram ” rivali” in multe concursuri se bucura pentru mine, ma bucuram pentru el! Radu continua sa fie langa mine! Mi -a trimis odata, de ziua mea, o lumanare cu gel in care era o stea de mare si niste flori micute! Un om bun si cald, modest si generos! Acum este el insusi este o steluta! De ziua lui voi aprinde lumanarea de la el!
Silvia Puiu – L-am intalnit fata in fata la Gala din Mamaia din mai, 2017. Mi s-a parut una dintre cele mai frumoase amintiri de la gala. Ne-a asteptat la gara din Constanta sa se asigure ca ajungem cum trebuie la hotel. La plecarea spre casa, am luat autobuzul pentru gara si, total intamplator, ne-am intalnit cu Radu in autobuz. cred ca era cu fiul dlui. A fost o coincidenta placuta, o simetrie a sosirii noastre. Imi plac oamenii care fac gesturi mici, simple, dar incarcate de bunatate. In rest, nu am interactionat foarte mult, dar l-am admirat pentru pasiunea cu care scria, chiar daca suferea in tacere. {…} Ar fi frumos sa apara o carte a lui Radu Tuglea, post mortem, cu titlul minunat al blogului si cu principalele lui scrieri.
Constantin Târnoveanu – Ultima amintire pe care o am despre Radu este din primavara lui 2019, la Hotel Miorita. Am impartit cateva beri pe terasa hotelului si am povestit despre o gramada de chestii. La Gala din iarna trebuia sa impart camera cu el, dar din pacate n-a mai reusit sa vina. Mi-e greu sa vorbesc despre oamenii care nu mai sunt printre noi, mai ales daca i-am indragit, iar Radu nu face exceptie.
Mădălina Sultan – Eu nu l-am cunoscut pe Radu decât prin intermediul internetului, dar i-am urmărit parcursul in Superblog, i-am citit articolele chiar și în afara competiției. Știu că era mândru de formația lui de inginer și urmărea logica în orice făcea. L-am simțit un om curajos, demn, care a trecut prin viață cu fruntea sus până la final.
Gala SuperBlog 2018 ne-a prilejuit un moment pe cat de emotionant, pe atat de memorabil: el ne-a rugat sa citim un mesaj in numele lui, noi i-am prezentat surpriza colectivă, pentru care “complotasem” cu voi, cu unii sponsori și parteneri. Avea să-si scrie apoi impresiile pe blog.
Drept concluzie, ne amintim cu drag de ce scria la finalul un articol de pe blogul sau, dupa ultima interactiune offline, la Gala Spring SuperBlog 2019:
“În încheiere, vreau să mai spun doar atât. SuperBlog nu este doar o competiție. Depășește cu mult limitele unei astfel de abordări. Bine, voi spune… Este o mare familie în care ne mai contrazicem, mai avem divergențe, dar în care rămânem cu toți alături. Să auzim numai de bine!”
Te îmbrățișăm, Radu! Zbor lin acolo, dincolo de nori!
Recunosc, sunt o gurmandă. M-am obișnuit să mănânc nu neapărat mult, dar bine, proaspăt, sănătos și gustos. Nu sunt mofturoasă la mâncare, dar ținând cont că sunt încă o persoană activă, dar având totuși o vârstă trecută de prima tinerețe, am câteva „mofturi” în ceea ce privește mâncarea.
De regulă prefer mâncarea gătită în detrimentul fast-food-ului. Asta nu înseamnă că nu sunt zile în care improvizez ceva rapid, eventual cu semipreparate. Am grijă în acest caz să achiziționez produse din surse verificate, preferabil mai multe opțiuni, pentru a schimba proveniența mărfii în caz de nevoie. Asta nu înseamnă că nu aș fi fidelă unor anumiți furnizori.
Prefer produsele proaspete, dar am și rezerve de produse neperisabile pentru o rezervă de mai lungă durată
Am rezerve de mâncare gătită pe mai multe zile, dar doar în cantități pe care le pot consuma în câteva zile, pentru a nu se strica și a nu fi nevoită să arunc alimentele. Ceea ce nu pot consuma în timp util, dar este deja gătit, prefer să congelez în porții mai mici pe care să le decongelez ulterior și să le consum relativ repede. Și de regulă nu mănânc exact aceleași feluri două zile la rând; mereu schimb căte ceva.
Atunci când râmâne o cantitate mai mică din unul sau mai multe feluri de mâncare, le recombin între ele sau le transform adăugând ceva în plus, fierbând încă o dată produsul respectiv, ca un fel de pasteurizare, pentru a prelungi măcar puțin „durata de viață” a produsului astfel pregătit, pentru a mai fi comestibil încă 2-3 zile.
De regulă prefer ciorbele și tocănițele cu multe legume și zarzavaturi, tocmai pentru aportul de (micro)nutrienți necesari metabolismului propriu. Nu renunț la carne și lactate, dar prefer ca totul să fie garnisit cu multe legume, zarzavaturi, paste și sosuri. Fără a fi adepta pastelor în exces, le folosesc adesea fie ca garnituri la preparate de carne, împreună cu un sos gustos și abundent, fie ca atare, fierte cu puțin lapte și cu adaos de fructe, pe post de cină rapidă, ușoară și gustoasă.
Să încercăm o idee de meniu. Primul fel ar putea fi o ciorbă care să deschidă apetitul. Gustoasă, hrănitoare, plină de zarzavat. Pentru felul principal, ceva gătit rapid și ușor: o friptură, de pildă ficat, la care se poate adăuga sosul său. Ca garnitură, paste, fierte în apă cu mirodenii, peste care se poate adăuga un sos de busuioc iute sau dulce. Iată produsele primite de la Băcănia Tei, o băcănie la care aș apela oricând cu cea mai mare încredere:
Iar ca desert, un pachet de biscuiți. Pofta bună!!!
Întotdeauna prefer produsele proaspete, direct de la sursă, sau de la magazinul din colțul străzii, unde știu că sunt aduse aproape zilnic produse proaspete. Iar furnizorii mă recunosc ca și clientul lor fidel.
