Prima data am facut o asemenea afirmatie, pe un ton de gluma, undeva in anii '90. Eram studenta in Iasi si stateam in gazda intr-un cartier mai departat de facultate, situata mai in centrul orasului. Doamna la care stateam era o femeie mai in varsta si nu prea (era cu mai putin de un deceniu mai in varsta decat sunt eu acum). O femeie pensionara care isi crescuse singura cei doi baieti... si ii crescuse ireprosabil: ambii aveau meserii bune, servicii bune, familii frumoase la randul lor. Ambii erau mai mari ca mine (primul,Ion, Nutu cum il alintam, cu 12 ani mai mare, cel mic, Dumitru, cu doar vreun an mai mare decat mine). Ambii locuiau in acelasi bloc si pe aceeasi scara cu mama lor, impreuna cu sotiile si, cel mare, si cu cei doi copii. Ne intersectam drumurile in fiecare zi, asa ca intre noi se creease o legatura speciala, de parca as fi fost sora lor mai mica. Daca pe Nutu il vedeam aproape in fiecare zi in casa mamei lui, fie singur, fie insotit de sotie sau copii (care se perindau impreuna sau/si separat pe acolo), pe Mitica il vedeam mai des in fata blocului, unde isi parca de obicei masina, cu care mergea de regula la servici. In anii aceia, era traditionala si "batrana" noastra Dacie 1310, cu care circulau aproape mai toti romanii; robusta, ieftina si putin pretentioasa, batrana noastra masina isi facea cu brio datoria pe strazile noastre, asa cum erau atunci, cum sunt acum si cum au fost dintotdeauna. Intr-o dupa-amiaza stateam amandoua la geamul bucatariei, privind afara, in strada, fara o tinta anume. Jos, Mitica era cu capul afundat in caroseria masinii, in zona motorului, mesterind te miri ce. Am mustacit putin, caci imi trecuse un gand nastrusnic pein minte, si zisei cam intr-o doara: "Cred ca baiatul acesta "mangaie" mai mult masina decat pe nevasta-sa!". Apoi am izbucnit amandoua in ras. Gluma-gluma, dartreburile erau totusi serioase la urma urmei: Omul se pricepea totusi la mecanica cat de cat si suficient cat sa curete masina si sa-i faca unele "ingrijiri minore". Pentru el, ca si pentru destul de multi altii care locuiau intr-un oras mare, masina era un "rau necesar" care iti asigura transportul intre casa si servici si inapoi comod si la indemana, asa ca daca nu aveai grija de ea ca de o logodnica/sotie te lasa in drum cand iti era lumea mai draga si aveai mai mare nevoie de ea.
Treburile aveam sa le inteleg cu mult mai mult si mai bine dupa ani de zile. Desi si atunci circulam destul de mult prin oras, de acasa la facultate si de la un spital la altul pentru practica de pe fiecare sectie, nu simteam deloc nevoia de a avea masina proprie. Desi nu mi-ar fi stricat sa am un mijloc propriu de deplasare, nu prea puneam problema asta atat de acut: nici nu mi-as fi permis sa imi achizitionez o masina si s-o intretin si din fericire inca reuseam sa ma deplasez prin oras si dincolo de el cu ce aveam la dispozitie. Intre timp am terminat faculatea si lucrez de vreo 18-19 ani de zile. Si am imbatranit cam cu tot atatia ani. E adevarat ca nu mai circul pe distante asa de mari, dar din nefericire lucrez in mai multe puncte din oras intre care trebuie sa ma deplasez. Si tare mi-ar mai prinde bine o masina acum.
Acum piata auto ofera mai multe optiuni si nu doar aceeasi traditionala Dacie 1310 cu care am crescut si care ne-a insotit mare parte din viata pe cei mai "tomnatici" si mai nostalgici. Pentru multi ani au circulat pe strazi parca mai multe masini straine decat cele autohtone, numarul posesorilor de autoturisme parca a explodat, iar circulatia autovehiculelor a devenit din ce in ce mai sufocanta.Cand eram mica imi doream sa imi cumpar o masina cand urma sa cresc suficient de mult. Pana acum nu am reusit sa imi iau o masina, dar... cine stie? Tentatia si nevoia este inca destul de mare. Daca m-ati intreba ce masina mi-as dori sa imi iau, nu as sti sa raspund din prima. Si totusi hai sa ma gandesc... Desi as fi tentata, din patriotism, sa imi iau o masina autohtona, cred ca aceasta optiune ar fi doar una temporara, de moment, daca se mentin atat necesitatile mele de a ma deplasa si conditiile de deplasare pe soselele noastre cat si oferta de marci si modele de masini. Probabil ca o masina autohtona as face-o praf si pulbere cu mult mai repede decat o masina straina mult mai performanta, mai puternica, mai fiabila si oferind conditii de securitate in trafic mult mai bune.
Daca ar fi sa ma orientez spre o tara unde tehnica este "la putere" pe toate planurile, inclusiv productia de autovehicule, m-as duce spre Germania. Mai precis Bavaria... Si mai precis Munchen, unde, in 1916 se infiinta compania BMW (Bayerische Motoren Werke in germana sau Bavarian Motor Works in engleza), Initial compania producea motoare pentru industria aeronautica. Dupa incheierea primului razboi mondial, compania a fost fortata sa renunte la productia destinata industriei aeronautice si, pentru a supravietui, a trebuit sa se reprofileze. Dupa ce restrictiile au inceput sa fie ridicate, in 1923 BMW a inceput productia de motociclete, iar in 1928 si-a extins productia spre autovehicule.
De atunci, compania BMW s-a dezvoltat ca un puternic producator de autovehicule performante si de buna calitate. Asa ca orice posesor al unui BMW se poate considera extrem de fericit si de satisfacut de performantele propriului autoturism.
Daca tot m-am axat pe un BMW, indiferent de modelul achizitionat, as prefera un autoturism model nou si performant. Asta tocmai in ideea ca piesele de schimb se pot gasi mai usor si mai sigur. Ca orice posesor de autoturism care se respecta, respectandu-si masina, as prefera sa execut reparatiile cu piese originale BMW procurate de la o firma specializata si autorizata Si in plus voi folosi si accesorii originale BMW dar si ulei original BMW. Este important ca tot ce se foloseste la un BMW sa fie original, pentru ca sunt singurele piese perfect adaptate marcii BMW.
Si daca e vorba sa mentionez si firma de service autorizat, precizez ca ideal ar fi folosirea de piese de BMW de la eXclusiv OEM pentru reparatiile autoturismului marca BMW. Este important de precizat acest lucru, pentru a avea siguranta ca piesele si consumabilele BMW sunt cele originale si nu falsuri.Doar asa este asigurata durata de viata fara probleme a autovehiculului.
Daca ar fi sa raspund la intrebarea din titlu... Yau ca nu stiu raspunsul. Doar atata stiuŞ ca un autoturism de calitate se intretine regeste. Altfel nu te poti bucura de el.
Articol scris pentru SuperBlog 2018
Ca toti copiii, cat timp am fost mica, depindeam financiar (si nu numai!) de propriii parinti. Si, la urma urmei de intreaga familie largita. Familie care, prin toti membrii ei, nu stia cum sa-mi faca toate poftele, chiar daca nu ceream prea multe. Practic nu-mi lipsea nimic. Dar Dumnezeu stie cum reuseau sa faca caci la inceput de drum, angajati la stat, aveau salariile mici. Si nu doar parintii mei, ci intreaga familie largita, toti sau aproape toti castigau destul de putin. Vorba lui Ghita Pristanda: "Familie mare, renumeratie dupa buget mica"...
Intre timp, cheltuielile au inceput din nou sa creasca, iar posibilitatile de a obtine venituri in plus, doar prin meseria de baza, prin ore suplimentare, au devenit practic nule in cazul meu. Iarasi economii aproape la sange, iarasi economii, iarasi renuntari, iarasi frustrari. Cum situatia aceasta a durat ceva ani buni, aproape clacasem in ceea ce priveste starea de sanatate si resursele organismului au inceput sa scada dramatic. Norocul meu a fost ca, odata ajunsa in fundul prapastiei nu am ramas acolo si am inceput sa imi revin din toate punctele de vedere. Numai ca nu mi-as permite sa ajung din nou intr-o situatie similara de colaps pe toate planurile, caci aceasta ar insemna sinucidere curata. Cum totul sau aproape totul in ceea ce ne inconjoara acum pe noi toti, ca este vorba de sanatate, bunastare, confort, totul sau aproape totul din aceste lucruri se reduce, practic, aproape doar la bani, este necesar sa ma gandesc sa imi formez o educatie financiara cat de cat solida.
De curand m+am intalnit cu doi amici, sot si sotie, casatoriti de ani buni. Ii stiam dinaintea casatoriei, cand totusi formau un cuplu. Erau inca studenti in Capitala si se multumisera sa stea intr-o garsoniera micuta. Nu era tocmai ceea ce isi doreau, dar pentru inceput era binisor. Scapasera de caminele studentesti, dar tot la inghesuiala se chema ca stateau, intr-o garsoniera de la etajul 7 al unui bloc de garsoniere, intr-o zona cu cateva blocuri numai de garsoniere. Practic plecasera din campusul studentesc de camine ca sa locuiasca, chipurile, intr-o locuinta proprietatea... lui tata socru mare, dar tot ca intr-o ingramadeala de camin: o camera cat o sufragerie de bloc, un hol micut, o baie la fel de mica si o bucatarie in care abia puteau incapeau doi oameni, cu mobilierul la minim necesar.
- Ati putea cumpara totul dintr-un singur loc. Eventual sa faceti comenzile online. Exista o casa de comenzi 
Fiecare om se simte perfect si in siguranta atunci cand se retrage acasa, in caminul propriu. Mica sau mai mare, casa fiecaruia dintre noi repreyinta un mic regat, un domeniu personal, in care ne simtim stapani pe tot ce este in acest teritoriu. Orica loc, orice spatiu, orice lucru de aici isi are rolul si utilitatea sa. Dar oricat ar fi casa de mare, unul dintre locurile pe care unii dintre noi il considera fieful personal, in care nimeni nu are voie sa intre fara permisiune, in special in momentele in care "seniorul" isi desfasoara , in forta, activitatea, este 
Pentru multi oameni, gatitul este mai mult decat o simpla indeletnicire necesara subzistentei. Este un hobby, o pasiune, o profesie, o arta. Este un mod de relaxare perfect, aproape ca un "drog", care ofera satisfactia suprema atunci cand, din te-miri-ce, reusesti sa faci un platou de mancare gustoasa, aspectuoasa, hranitoare.
Pe langa ingredientele de calitate necesare prepararii hranei, ai nevoie de ustensile de bucatarie de cea mai buna calitate: de la (mai mult sau mai putin) simplele 
Oalele si tigaile sunt asezate deja pe plita incinsa. Curand, din oalele aburinde se vor revarsa aromele imbinate ale tuturor felurilor de mancare in plina pregatire. E timpul sa ne pregatim de asezarea mesei.
Vom avea nevoie, cu siguranta, de tacamuri si vesela de calitate, aspectuoase, rezistente, dar si comode si usor de folosit. Plus fete de masa si prosoape de bucatarie usor de intretinut si de mentinut curate.
Si uite cum, pornind de la cartea de retete, traditionala carte de bucate, cu ingredientele potrivite si ustensilele de calitate, se poate ajunge la o mancare perfect gatita si prezentata apetisant.
Este deja toamna! Si imaginea naturii in continua schimbare a culorilor ma impinge spre nostalgia trecutului. Stau cu o cana de ceai cald si aburind in fata si ma gandesc la tine. Esti departe si totusi aproape de mine. Am sufletul plin de sperante ca ne vom vedea curand si totusi am inca un regret... Ma rugasesi sa fim singuri impreuna, doar noi doi, fie si macar pentru cateva zile. Imi doream asta si incercam sa fac un plan... Dar planul nu s-a concretizat inca. Era bine sa se fi realizat in timpul verii, cat eram mai libera. Si totusi mereu a intervenit candva, asa ca am convenit impreuna sa amanam planurile macar pentru cateva luni,pana anul viitor, pentru a incerca sa intru intr-un ritm nou de viata care sa ma tina macar cativa ani linistita si intr-o previzibilitate a viitorului care sa imi permita sa fac ceva planuri pe o durata mai lunga de timp.
Putem patrunde triumfal, dar anonimi, pe sub Arcul de Triumf la fel cum s-au intors, invingatoare, armatele franceze in Parisul eliberat. Putem patrunde triumfali intr-un oras al indragostitilor, din care vrem si noi sa facem parte pentru un timp.
Nu vom rata desigur vestitul turn Eiffel, simbolul Parisului. Sigur nu ne vom putea abtine sa urcam pana in varful sau, de unde vom admira intreaga panorama a orasului.
Sa nu uitam ca francezii au daruit americanilor Statuia Libertatii, amplasata in New York, la intrarea dinspre mare in metropola, pe insula Ellis.
Vom strabate bulevardul Champs-Élysées, dorind sa intram macar intr-o seara in celebra "moara rosie": Moulin Rouge... Obositi de mers, vom face cate o pauza de cafea intr-una dintre cafenelele din Montmartre. Nu vom rata ocazia de a vizita atelierele unor artisti importanti.
Si, de ce nu?, vom pasi pe aleile gradinilor Versailles la fel ca regii, reginele, printii si printesele Frantel impreuna cu membrii curtii regale.
De cate ori se schimba anotimpul, ma cuprinde un soi de spaima cumplita. Nu pentru ca nu mi-ar placea schimbarile naturii... Ador natura in variatele ei ipostaze; si incerc sa ma adaptez la toate necazurile si inconvenientele care ma pot scoate din confortul si starea de bine in care mi-ar placea sa traiesc in fiecare clipa. Nu mi-e teama de schimbarile in sine ci de dificultatea cu care, in ultimul timp, mi se pare mereu ca ma confrunt in adaptarea vestimentatiei la schimbarile vremii.
Uneori ma intreb: Ce ar trebui sa avem in garderoba personala, ca minim necesar, tocmai ca sa putem sa ne adaptam cu usurinta situatiilor diferite, dar fara sa ne incarcam inutil dulapurile? Sa incercam sa facem o lista, asa cum am face pentru cumparaturi...
1. O
2. Un pardesiu pentru zilele racoroase de primavara/toamna
3. Un 
4. Accesorii diverse de tipul posetelor/gentilor adaptate atat pentru job cat si pentru timpul liber, dar si alte accesorii de marochinarie (curele), palarii adaptate sezonului, esarfe, fulare, manusi...
9. Incaltaminte sport de tip New Balance, potrivita atat ca incaltaminte sport cat si incaltaminte purtata in zilele solicitante (mers pe jos, stat in piciare)
