$$$

 Colonelul Alexandru Ioan Cuza a avut doar 7 ani de domnie. 1859–1866.Atât.Șapte ani în care a făcut cât alții în 70. Sau 700.

Cuza a fost periculos pentru sistem. 

Pentru că a făcut ceva ce elita nu iartă. A luat puterea și a folosit-o pentru popor. Nu pentru clanuri. Nu pentru ranguri. Nu pentru clientele.Asta l-a condamnat.

Cuza era militar, administrator cu simț practic, un tip direct și uneori brutal, cu o doză de impulsivitate care îl făcea imprevizibil.Nu era sfânt.Dar era de-al nostru într-un fel pe care nu-l mai vezi la conducători. Cobora deghizat prin piețe. Verifica mărfurile. Bea câte un vin cu oamenii obișnuiti.

Avea o calitate rară: nu se închina în fața nimănui. Nu s-a plecat în fața sultanului, așa cum era obiceiul . Când a mers la Istanbul să obțină acceptul pentru Unirea pe care o “sărbătorim” azi … el n-a venit cu o atitudine de slugă. A rămas drept în fața celui care se credea stăpânul tărilor românești. Si asta l-a impresionat pe sultan, care a recunoscut Unirea doar pe durata vieții lui Cuza . 

Colonelul era iubit de oameni, dar detestat de sistem. Cuza a făcut ceva “scandalos”. A început să creadă că țăranul e om.

A început împroprietărirea țăranilor, limitarea clăcii, o redistribuire a relației dintre om și pământ.Nu a fost perfectă.Dar a fost o lovitură istorică.

Apoi - Secularizarea averilor mănăstirești (1863). Practic Cuza a confiscat (in numele statului) proprietăți imense ale mănăstirilor „închinate” (mai ales către Athos și centre grecești).Banii aceia plecau din țară. Cum pleacă azi banii spre destinații necunoscute. Cuza a zis, în esență: “gata. resursele trebuie să rămână aici!”

Și cu asta și-a făcut dușmani în rețelele bisericești, interesele externe, aristocrația dependentă de ele.

Sub Cuza s-a modernizat administrația, au fost înființate Universitățile din Iași și București, au fost mutate registrele de nașteri–căsătorii–decese din zona mănăstirilor/parohiilor în zona statului, s-au întărit structurile militare, au apărut instituțiile moderne . 

Cuza a avut o relație celebră extraconjugală cu Maria Obrenovici, iar adversarii politici au exploatat asta. I-au atacat caracterul. Paradoxul: exact cei mai corupți îl judecau pentru „morală”.

A fost dat jos printr-o alianță contra naturii: conservatorii + liberalii radicali (tabere care se urau între ele), unite de un singur lucru: frica de reformă reală.I-au spus istoricii: “Monstruoasa coaliție”

În februarie 1866, Cuza e surprins în palat.Este forțat să abdice cu pistolul la tâmplă. A fost o execuție politică.Un om care făcuse statul modern român a fost scos pe ușa din dos ca un infractor.

A murit în exil, în 1873, la Heidelberg.

 Relativ tânăr. De inimă rea.

Cuza a fost rupt în două de ceea ce i s-a făcut.Dincolo de detaliile medicale, moral vorbind — a murit de:dezgust, dezrădăcinare și trădare. Carol I nu i-a mai permis sa revină în țară de frică. 

De ce l-au trădat, de fapt? Simplu.

Pentru că el a atacat pământul,banul, influența. Adică triada “sacră”" a oricărei oligarhii.În România, de multe ori, poporul e iubit în discurs, dar e batjocorit în practică. Cuza a încercat să inverseze ordinea. Și ordinea a mușcat.

   El a demonstrat încă o dată că elitele te pot distruge dacă faci prea mult pentru oameni . Așa că România modernă ( Principatele Unite) a fost născută cu un păcat: trădarea reformatorului.