@@@

 BOTEZUL DOMNULUI 

     BOBOTEAZA 

     Se înserează iară de Ajun; de peste 2000 de ani, aceeași minune se savârșeste, când Dumnezeu vestește că va trimite ,,Îngerul Său" pentru a pregăti calea pentru ,,Fiul Omului". 

     În hotarele creștinătății, cerurile se deschid, iar pământul freamătă în așteptare, căci a sosit Ziua cea Mare, când, prin Botezul Domnului, în Iordan, de către Ioan, și Glasul Părintelui, care trimite Duhul Sfânt, în chip de porumbel se întrupează Sfânta Treime. 

     În geana zorilor, bucuria creștinilor devine rugă smerită, căci apele sunt sfințite, iar ,,Cel ce predică în pustie", Sfântul Ioan Botezătorul, deși se consideră nevrednic, este chemat să boteze cu apă pe Fiul Domnului, pe care-l va boteza cu Duh Sfânt. 

     Tradiția crestină în hotarele țării noastre este reactualizată prin credința că Duhul Sfânt se coboară din nou, că ,,BOBOTEAZA" se leagănă în lacrima de agheasmă Mare și în busuiocul smerit, floare sfântă la icoana timpului, în trăirile înălțătoare de la Sfânta Liturghie a zilei. 

     Fie ca Sfânta Sărbătoare a Botezului Domnului să ne lumineze în speranță și bunătate, să ne întărească în credință! Amin!

BOBOTEAZĂ

Octavian Goga

Ieri un popă rumen mi-a venit în casă

(Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),

Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masă

Un sfios şi galben fir de busuioc...

Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,

Frate cu muşcata prinsă-ntre fereşti,

Floare de la ţară, floare cuvioasă,

Cum să-ţi spun eu ţie cât de drag îmi eşti?

Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,

Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,

Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,

În întunecimea bietului Ardeal...

Îmi răsar acuma cântece uitate.

Şi-ntr-o pribegie fără de noroc,

Eu te simt că tu eşti singurul meu frate,

Rătăcit şi galben fir de busuioc...

În străinul chiot care strig-afară,

Lângă mine-alături mi te iroseşti,

Floare cuvioasă, floare de la ţară,

Ce cătarăm, oare, noi la Bucureşti?...