$$$

 CIVILIZAȚIA KISH

Civilizația Kish a fost o civilizație propusă în teoriile anterioare ale cercetătorilor din Orientul Apropiat Antic, care cuprindea siturile Ebla și Mari din Levant , Nagar în nord și siturile proto- akkadiene Abu Salabikh și Kish din Mesopotamia centrală până în epoca semitică orientală timpurie din Mesopotamia și Levant . Termenul în sine a fost inventat de Ignace Gelb . Epoca în care a existat această presupusă civilizație a început la începutul mileniului al IV-lea î.Hr. și s-a încheiat odată cu ascensiunea imperiului akkadian. Teoria a fost respinsă de studii mai recente.

Conform teoriei, populația est-semitică a migrat din ceea ce este acum Levantul și s-a răspândit în Mesopotamia, iar noua populație ar fi putut contribui la prăbușirea perioadei Uruk în jurul anului 3100 î.Hr. Această cultură est-semitică timpurie a fost caracterizată de asemănări lingvistice, literare și ortografice care se întindeau de la Ebla în vest până la Abu Salabikh în est. Numele personale din orașul sumerian Kish au arătat o natură est-semitică și au dezvăluit că populația orașului avea o puternică componentă semitică încă de la începuturile istoriei înregistrate, și, deoarece Gelb considera Kish centrul acestei civilizații, de unde și denumirea.

Asemănările includeau utilizarea unui sistem de scriere care conținea logograme non-sumeriene , utilizarea aceluiași sistem pentru denumirea lunilor anului, datarea după anii de domnie și un sistem de măsurare similar. Cu toate acestea, fiecare oraș avea propriul sistem monarhic.

Deși limbile Mari și Ebla erau strâns înrudite, Kish reprezenta o entitate lingvistică semitică orientală independentă, care vorbea un dialect (kișit), diferit atât de akkadianul pre-sargonic, cât și de limba ebla-mari.

Teoria a fost respinsă din mai multe motive: asemănările și conexiunile lingvistice, literare și culturale dintre diferitele părți ale presupusei civilizații Kish s-au dovedit a fi mult mai mici decât credea Gelb, presupusul rol central al orașului Kish rămâne nedemonstrat și s-a susținut că dovezile onomastice și de altă natură sugerează că vorbitorii de limbă semitică erau încă o mică minoritate în Babilonia de Nord în perioada în cauză.