3$$

 A.P. Cehov, omul din spatele operei

Anton Pavlovici Cehov s-a născut la 29 ianuarie 1860, în orașul rusesc Taganrog, și a murit pe 15 iulie 1904, în Germania, la doar patruzeci și patru de ani, o viață scurtă, consumată pe jumătate de boală, tuberculoza fiind cea care l-a însoțit ani la rând și, în cele din urmă, l-a răpus, dar care nu l-a împiedicat să trăiască intens, responsabil și profund ancorat în realitatea oamenilor simpli.

Dincolo de genialitatea literară care l-a făcut unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, există un Cehov mai puțin cunoscut, acela al faptelor tăcute, al muncii concrete și al grijii constante pentru ceilalți, un om care nu a separat niciodată scrisul de viață și nici cultura de responsabilitatea socială.

Puțini știu că, din banii săi personali, fără a cere sprijinul statului și fără a căuta recunoaștere publică, a construit patru școli, o clopotniță, o stație de pompieri și un drum pentru țăranii din satul Lopasnya, pentru că înțelegea că educația, siguranța și accesul sunt forme elementare de demnitate, fără de care orice discurs despre cultură rămâne gol.

A fondat o bibliotecă publică, a donat peste două mii de cărți și, timp de paisprezece ani, a trimis cu o regularitate exemplară titluri noi, convins că o comunitate nu poate crește fără acces liber la cunoaștere și că o carte poate schimba uneori mai mult decât o lege.

În perioada în care locuia la Melihovo, fiind medic de profesie, primea an de an peste două mii de bolnavi în fiecare vară, oameni veniți din sate îndepărtate, săraci, uitați, cărora le oferea tratament gratuit, fără să facă diferențe și fără să se plângă, iar timp de mai mulți ani a deservit, fără asistenți sau personal auxiliar, nu mai puțin de douăzeci și cinci de sate.

A ajutat financiar peste cinci mii de oameni, iar corespondența sa personală păstrează și astăzi scrisorile de mulțumire ale celor sprijiniți, dovezi discrete ale unei generozități constante, care nu urmărea aplauze, ci alinarea concretă a suferinței.

În satul Melihovo, devastat de secetă, a plantat șapte sute de vișini, iar câmpurile abandonate le-a împădurit cu brazi, pini și molizi, iar în Crimeea, arsă de soare și lipsită de apă, a sădit chiparoși, duzi, liliac și, din nou, vișini, ca și cum ar fi dorit să lase în urmă nu doar pagini scrise, ci umbră, răcoare, rod și continuitate.

Cehov nu a fost doar un mare scriitor și dramaturg, ci un om care a înțeles că valoarea reală a unei vieți se măsoară nu doar în opere, ci și în binele concret făcut celor din jur, în grija pentru oameni, pentru locuri și pentru viitor.

#Cehov #LiteraturăUniversală #Umanitate #Responsabilitate #Medicină #Cultură #OameniCareLasăUrme

Câți dintre cei pe care îi admirăm pentru talentul lor ar rămâne la fel de mari dacă le-am privi viața prin prisma faptelor tăcute și a binelui făcut, nu doar a operei?

       Asmarandi Alexandra