$$3

 Gestul tăcut care a schimbat istoria

La 16 octombrie 1968, lumea a privit ceva ce nu mai văzuse niciodată, atunci când, pe podiumul olimpic de la Jocurile Olimpice din Ciudad de México, după proba de 200 de metri, sportivii americani Tommie Smith și John Carlos, clasați pe primul și al treilea loc, au stat drepți în timp ce imnul național răsuna, ridicând fiecare câte un pumn înmănușat în negru și plecându-și capetele într-un protest tăcut împotriva nedreptății rasiale din propria lor țară.

Nu purtau pantofi, ci doar șosete negre, un simbol al sărăciei cu care se confruntau mulți afro-americani, Smith avea la gât o eșarfă neagră ca semn al mândriei identitare, iar Carlos purta mărgele în amintirea celor linșați fără să fi primit măcar o rugăciune, însă între cei doi se afla o figură pe care istoria o trece adesea cu vederea, medaliatul cu argint din Australia, Peter Norman.

Înainte de ceremonie, Norman îi întrebase ce intenționează să facă, iar când a aflat, nu a pus la îndoială gestul lor, ci a rostit o singură întrebare, simplă și limpede, dacă au ceva pe care l-ar putea purta și el, pentru că crede în ceea ce cred ei, moment în care i-au oferit insigna Proiectului Olimpic pentru Drepturile Omului, pe care a prins-o pe piept și a urcat pe podium alături de ei, în timp ce huiduielile se revărsau din tribune.

La mai puțin de două zile, Smith și Carlos au fost excluși din Jocurile Olimpice și trimiși acasă, unde au fost întâmpinați de amenințări cu moartea, izolare socială și ani întregi de suferință, iar Norman, întors în Australia, s-a lovit de propriul val de represalii, pentru că, deși alergase cursa vieții sale și stabilise un record național care rezistă și astăzi, nu a mai fost niciodată selecționat pentru o altă ediție olimpică.

El a refuzat însă, până la sfârșitul vieții, să condamne gestul pe care îl făcuseră împreună, iar atunci când Peter Norman a murit, în anul 2006, Smith și Carlos au traversat lumea pentru a-i purta sicriul, într-un ultim act de recunoștință și loialitate.

Trei bărbați, două pumni ridicați și un singur act de solidaritate tăcută, dar neclintită, care a rămas în istorie ca dovadă că uneori curajul nu strigă, ci stă drept, în liniște, atunci când ar fi fost mai ușor să se retragă.

#1968Olympics #Solidaritate #DrepturileOmului #Istorie #Curaj

Tu ai fi avut curajul să rămâi solidar cu adevărul, știind că prețul ar putea fi întreaga ta carieră?