$$$

 În anii 1970, Jean Paul Getty era, oficial, cel mai bogat om de pe planetă. Magnatul petrolului acumulase o avere colosală, estimată la miliarde de dolari, dar era cunoscut în cercurile intime pentru o zgârcenie absurdă. De exemplu, pentru a face economie, avea instalat un telefon cu fise în holul conacului său de lux din Anglia, Sutton Place.

Getty le cerea oaspeților săi, oricât de importanți ar fi fost, să folosească monede dacă voiau să dea un telefon, pentru a nu-i încărca factura personală. Însă această atitudine față de bani a trecut granița dintre excentricitate și cruzime în vara anului 1973, când familia sa a fost lovită de o tragedie.

Pe 10 iulie, la Roma, nepotul său preferat, John Paul Getty al III-lea, în vârstă de 16 ani, a dispărut. Tânărul, care ducea o viață boemă și rebelă în Italia, a fost răpit de mafia calabreză. Răpitorii au trimis o cerere de răscumpărare tatălui băiatului, cerând suma de 17 milioane de dolari în schimbul eliberării acestuia în siguranță. Familia, neavând banii necesari, a cerut ajutorul bunicului.

Răspunsul lui J. Paul Getty a șocat o lume întreagă. El a refuzat categoric să plătească vreun cent, declarând presei: „Am 14 nepoți. Dacă plătesc un ban acum, voi avea 14 nepoți răpiți”.

Timp de patru luni, bătrânul a rămas impasibil, crezând inițial că este vorba despre o înscenare pusă la cale chiar de nepotul său pentru a stoarce bani. Situația s-a schimbat dramatic în luna noiembrie, când un plic a ajuns la redacția unui ziar din Roma. Pachetul conținea o șuviță de păr roșcat și urechea tăiată a adolescentului. Mesajul mafioților era clar: dacă nu primesc banii în 10 zile, nepotul va fi trimis familiei „în bucăți”.

Pus în fața dovezii fizice, J. Paul Getty a acceptat să negocieze, dar a făcut-o cu aceeași duritate cu care cumpăra companii petroliere. A reușit să scadă suma de răscumpărare de la 17 milioane la aproximativ 3 milioane de dolari. Însă detaliul care a rămas în istorie este modul în care a structurat plata. Avocații și contabilii săi l-au informat că suma maximă pe care o poate deduce din impozite ca „pierdere prin furt” este de 2,2 milioane de dolari. Prin urmare, Getty a fost de acord să plătească exact 2,2 milioane din banii săi.

Restul sumei, necesară pentru a ajunge la prețul cerut de răpitori (aproximativ 800.000 de dolari), i-a oferit-o propriului său fiu sub formă de împrumut, cu o dobândă de 4%, pe care fiul trebuia să o returneze treptat. Nepotul a fost eliberat în cele din urmă, fiind găsit tremurând pe o autostradă din sudul Italiei.

Când a încercat să îl sune pe bunicul său pentru a-i mulțumi că i-a salvat viața, J. Paul Getty a refuzat să vină la telefon. Trauma suferită a distrus viața tânărului, care a căzut în patima drogurilor și a suferit un atac cerebral câțiva ani mai târziu, rămânând paralizat pentru tot restul vieții, o victimă colaterală a principiilor financiare ale bunicului său.