vineri, 5 decembrie 2025

$$$

 

Un divorț pe care nu a reușit să-l depășească. Destinul lui Joe Dassin


Joe Dassin a murit în urma unui infarct masiv pe 20 august 1980, stingându-se înainte de a împlini 42 de ani. A fost al treilea atac de cord din acea vară.


Nu visa să devină muzician


Când Joe Dassin a învățat să cânte la chitară, absolvise deja studii solide la Universitatea din Michigan și nu intenționa deloc să-și lege viața de muzică. Așa s-a întâmplat: crescut într-o familie înstărită, a căutat încă din copilărie moduri de a câștiga bani.


Iar micile recitaluri cu chitara prin cluburile studențești îi aduceau cincizeci de dolari în weekend — o sumă deloc neglijabilă pentru un student. Obișnuința de a duce totul la perfecțiune l-a împins să continue studiul muzicii. America sfârșitului de deceniu cincizeci era cuprinsă de febra rock-and-roll-ului — un stil care nu-i era pe plac. De aceea Joe s-a urcat pe o navă spre Europa și acolo a pornit din nou de la zero.


O casetă drept dar


La un an dupa mutare, Joe Dassin s-a îndrăgostit. La premiera filmului „It’s a Mad, Mad, Mad, Mad World” a cunoscut-o pe actrița grecoaică Mariz Massiera. În acea perioadă, locul muzicii în inima lui fusese luat de cinematografie — Dassin lucra ca asistent de regie, însă pentru Mariz s-a întors, pentru o vreme, la vechea pasiune.


Dornic să o impresioneze, a înregistrat o casetă amatoricească cu melodii interpretate de el. Mariz, deja fermecată de farmecul lui, parcă a descoperit pentru prima oară timbrul catifelat al bărbatului iubit — și a înțeles că vrea să-și lege viața de viitoarea stea.


Dassin însuși nu râvnea la faimă. Da, îi plăcea să cânte, dar nu mai mult — încă din copilărie fusese un introvert modest, ce nu avea nevoie de admirația mulțimilor. Dar Mariz își asumase deja misiunea.


Caseta respectivă a dus-o la o casă de discuri, dorind mai apoi să-i ofere o plachetă unică drept cadou. Doar că angajații studioului s-au arătat interesați de tânărul interpret și i-au propus să înregistreze un album adevărat — propunere pe care Dassin a respins-o categoric.


Mariz l-a convins luni în șir până când, în cele din urmă, a cedat. Prima experiență nu a fost una încununată de succes: deși câteva posturi de radio au introdus piesele în rotație, acestea nu au devenit populare. Dar Dassin intrase deja în joc. A înregistrat cântec după cântec, album după album, până când Les Champs-Élysées l-a făcut celebru.


Prima căsătorie


Mariz, devotata lui parteneră, îi dăduse nu o dată de înțeles că așteaptă o cerere în căsătorie, înainte ca Joe să-i pună în cele din urmă inelul pe deget. La petrecerea de nuntă, Dassin s-a îmbătat într-un restaurant slav din Paris — pesemne în cinstea bunicului care emigrase cândva în America. Însă viața de familie a decurs liniștit. Mariz nu era doar soție, ci și prieten, psiholog și purtătorul de cuvânt al lui Dassin. Împreună formau o echipă excelentă.


Relația lor s-a zdruncinat după o tragedie. Pe 12 septembrie 1973, Mariz a născut un băiat, Joshua. Copilul a venit pe lume prematur și a murit după cinci zile. Cântărețul s-a cufundat într-o depresie profundă, din care munca l-a smuls cu greu. De Mariz se îndepărta tot mai mult și, în cele din urmă, amândoi au început vieți noi — departe unul de celălalt.


Christine


Există două versiuni ale felului în care s-au cunoscut. Potrivit celei mai probabile, Joe Dassin și Christine Delvaux au zburat cu același avion, de la Geneva spre Courchevel — însă artistul prefera o altă variantă. Într-o zi, la Rouen, intrase într-un atelier foto pentru a developa un film, iar la tejghea se afla Christine. Dragoste la prima vedere — așa a fost. „Christine, ce vânt te-a adus la Rouen?”, o întrebau cunoscuții, iar ea se mărginea să zâmbească.


„Joe era poet, romantic, un visător. Povestea noastră de dragoste i se părea prea banală. Ne-a inventat alta, asemenea unei povești fermecate sau a unui roman pentru femei. Un prinț frumos îndrăgostit de o păstoriță!”, a scris Delvaux mai târziu în memoriile sale.


De această dată nu a mai amânat nunta. O sărbătoare restrânsă în sudul Franței, ridicarea unui cămin familial, sarcina lui Christine și nașterea fiului lor, Jonathan — în aparență, totul părea perfect. În realitate însă, viața lui Dassin nu semăna deloc cu un basm.


Joe avusese întotdeauna probleme cardiace, iar ritmul epuizant al concertelor și sesiunilor de studio nu făcea decât să-i agraveze starea. Când fiul lor împlinise șase luni, Dassin era aproape gata să ceară divorțul, însă atunci Christine a anunțat că este din nou însărcinată.


Cu o licărire de speranță că nașterea celui de-al doilea copil o va schimba, Dassin a amânat ruptura. Însă după venirea pe lume a lui Julien, Delvaux a revenit la vechile obiceiuri — și a sfârșit prin a-și pierde soțul și copiii.


Ținând cont de comportamentul mamei, instanța a luat o decizie fără precedent pentru acele vremuri — a acordat tatălui custodia deplină asupra băieților.


Ultima vacanță


Pe 18 iulie 1980, Joe Dassin s-a simțit rău chiar în timpul unui concert. Medicii au diagnosticat infarct miocardic și l-au trimis la un repaus forțat. În avionul spre Tahiti, a suferit al doilea atac — însă doctorii au reușit din nou să-i repornească inima.


Alături îi erau mama, prietenii, cei doi fii — toți cei pe care îi iubea și cărora, din pricina muncii, le dăruise atât de puțin din timpul său. Dassin spera ca această vacanță impusă să repare nedreptatea și să-i redea puterile.


În seara de 20 august, întreaga companie lua cina la restaurant. Joe povestea ceva, când, deodată, s-a oprit și s-a albit la față. De această dată medicii au fost neputincioși: Dassin a murit, stingându-se înainte de a împlini 42 de ani.


A fost înmormântat în parcela familială a cimitirului evreiesc din Hollywood. Cântărețul a rămas un introvert chiar și după moarte: mormântul lui Joe Dassin este închis vizitatorilor, departe de milioanele de admiratori.


Autor: Anna Stepțiura


❗️Materialul se sprijină pe surse biografice deschise și pe memoriile apropiaților lui Joe Dassin. Unele episoade pot avea un caracter subiectiv. Textul nu urmărește să judece sau să discrediteze vreo persoană, servind exclusiv drept prezentare istorico-biografică.

     Marcus de seară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 S-a întâmplat în 5 decembrie1484: La această dată, Papa Inocenţiu al VIII-lea emitea bula papală „Summis desiderantes affectibus” împotriva...