$$$

 6 decembrie 1890: S-a stins din viață ofițerul Anton Mocioni.

Anton Mocioni (16 ianuarie 1816 – 6 decembrie 1890) a fost un ofițer, politician, deputat în Parlamentul de la Budapesta și fondator al băncii „Albina” din Sibiu.

S-a născut pe 16 ianuarie 1816, în ramura de Foeni a familiei Mocioni, fiind al treilea dintre cei nouă copii ai lui Ioan Mocioni și Iuliana Panaiot. A urmat studii superioare la Budapesta, apoi a intrat în armată. În 1841, s-a căsătorit cu văduva Iosefina Sztáray (născută baroneasă Brudern) și a renunțat la cariera militară, dedicându-se administrării moșiilor de la Prisaca și Verpelet din Ungaria de Nord. În 1858, a achiziționat domeniul de la Bulci și, mai târziu, pe cel de la Curtici, în județul Arad.

Împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, s-a implicat activ în viața politică a românilor din regiune. A fost ales deputat în 1865, în circumscripția electorală de la Șiria. Popularitatea sa i-a permis să-și reînnoiască mandatul în 1872, în ciuda manevrelor guvernamentale. La alegerile din 1875, nu a obținut un nou mandat din cauza dificultăților impuse de politica guvernului lui Colomon Tisza, supranumit „zdrobitorul de naționalități”. Acest eșec l-a determinat să adopte o atitudine pasivă, similară cu cea a nepotului său, Alexandru Mocioni.

„Frunză verde de săcară

Aidaţi, fraţi, s’alegem iară

Pe Mocioni din Banat

Să ne fie ablegat.

Nu ne treabă renegat,

Ci român adevărat.”

(Din campania pentru alegerea lui Mocioni ca deputat de Șiria)

A fost deputat timp de 10 ani în Parlamentul de la Budapesta, unde a fost președinte al Clubului parlamentar al naționalităților și a reprezentat doleanțele naționale. Împreună cu Vincențiu Babeș, a dus o campanie pentru restabilirea solidarității naționale între liderii români din Ungaria.

A fost membru al tuturor congreselor naționale bisericești din Banat și, alături de fratele său Andrei Mocioni, a făcut parte din delegația care a susținut despărțirea ierarhică de Biserica sârbească. A fost, de asemenea, director și susținător material al Asociației Naționale din Arad, susținând dezvoltarea culturală și educațională a românilor din Transilvania. A contribuit la înființarea băncii „Albina” din Sibiu, o instituție importantă pentru organizarea economică și financiară a românilor din Ardeal.

Anton Mocioni a avut doi copii: Zeno (1842-1905) și Victor (1845-1904). A decedat pe 6 decembrie 1890.