$$$

 ⚠️ Acest text este un pamflet bazat pe situații fictive. Nu descrie tradiții autentice ale Japoniei și nu urmărește acuratețea istorică.

În Japonia, a fi soția șefului administrației locale este o povară grea, iar de vină sunt particularitățile geologice ale arhipelagului nipon.

Calamitățile naturale lovesc frecvent țara, lăsând numeroși locuitori fără adăpost. Aceștia se văd nevoiți să trăiască în săli de sport școlare rămase intacte, în căsuțe prefabricate ori chiar în tabere de corturi. Conform unei cutume nescrise, în astfel de împrejurări, conducătorul administrației locale este obligat să se mute împreună cu soția în zona sinistrată și să aleagă cel mai precar loc cu putință. Dacă există opțiunea între un motel și un cort, demnitarul trebuie să se stabilească în cort. Iar un minim de funcționari îl urmează.

Și-l vezi pe bietul „akim” japonez șezând cu soția sa într-un cort. Dorm într-un sac de dormit comun. Femeia aduce butelia cu gaz și fierbe tăiței, în timp ce el, cocoțat pe o găleată răsturnată, ține consfătuiri cu echipele de intervenție. Iar în jur – priveliște idilică: aer curat, oceanul la doi pași.

Cât trebuie să rămână pe acea găleată? Până ce problema ultimului sinistrat nu este rezolvată. „Senseiul” părăsește tabăra de corturi ultimul. Niciodată mai devreme.

În Japonia, soarta sinistraților se soluționează cu o repeziciune uimitoare. Și nu datorită vreunei eficiențe legendare, ci fiindcă, pe vremuri, un om înțelept a hotărât ca funcționarul trimis într-o zonă calamitată să fie însoțit neapărat de soția sa.

Căci, lăsat singur, funcționarul ar putea zăbovi fără griji într-un cort: ar face rost de sake, ar frige frigărui, ar chema prieteni, ar organiza partide de pescuit. Și-ar transforma misiunea într-un concediu la malul mării. (Aș sta și eu bucuros o săptămână-două într-un cort pe țărmul oceanului.)

Însă soția nu-i îngăduie asemenea desfătare. Îl toacă bucățele: „M-am săturat să trăiesc în cort, copiii ne așteaptă, termină treaba mai repede, hai acasă!” Și bietul funcționar, oftând, rezolvă toate chestiunile într-un suflet.

În vremuri străvechi trăia un om cu adevărat înțelept. El știa că a trimite un funcționar de unul singur nu folosește la nimic. Doar împreună cu soția sa. Bătrânul înțelept cunoștea prea bine viața și firea omenească.