$$$

 În urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, în istoria planetei noastre a avut loc unul dintre cele mai devastatoare și decisive cataclisme. În acea epocă, Pământul era populat de uriași reptilieni care stăpâneau junglele, câmpiile și mările. Lumea era caldă, verde și plină de viață. Însă totul s-a schimbat într-o clipă — când, din adâncurile cosmosului, un obiect uriaș s-a îndreptat cu viteză colosală spre Pământ, punând capăt pentru totdeauna lumii de odinioară.

Lovitura cosmică ce a schimbat planeta

Un asteroid cu un diametru de circa zece kilometri s-a prăbușit în regiunea cunoscută astăzi drept Peninsula Yucatán din Mexic. Locul impactului a fost numit Chicxulub — după orașul aflat în apropiere. Craterul are dimensiuni uluitoare: aproximativ 150 de kilometri în lățime și aproape 20 în adâncime. Este unul dintre cele mai mari locuri de coliziune cu corpuri cerești cunoscute pe Pământ.

Impactul a avut o forță colosală, eliberând instantaneu o energie echivalentă cu cea a câtorva miliarde de bombe atomice aruncate asupra Hiroshimei. În primele secunde după coliziune a început o reacție în lanț de evenimente catastrofale.

Catastrofa planetară: foc, întuneric și îngheț

În urma impactului s-au declanșat furtuni de foc monstruoase, care au cuprins totul pe mii de kilometri. Milioane de tone de fragmente încandescente și cenușă au fost aruncate în atmosferă, răspândindu-se pe întregul glob. Aceste particule au format un nor dens în straturile superioare ale atmosferei, blocând lumina solară săptămâni și luni la rând.

Fără lumină, plantele au început să se ofilească. După ele au pierit animalele ierbivore, lipsite de hrană. Prădătorii, la rândul lor, au dispărut odată cu prada. Temperatura la suprafața Pământului a scăzut brusc — a început așa-numita „iarnă nucleară”, provocată nu de om, ci de natură.

Întregi ecosisteme se prăbușeau, clima se transforma, oceanele își schimbau temperatura și aciditatea. Acest eveniment a marcat sfârșitul perioadei Cretacice și începutul unei noi ere geologice — Paleogenul.

Sfârșitul dinozaurilor — și începutul unei lumi noi

Oamenii de știință leagă acest episod de extincția în masă a dinozaurilor. Aproape 75% din toate speciile de organisme vii de pe Pământ au dispărut într-un interval relativ scurt. Nici pterozaurii zburători, nici reptilele marine, nici uriașii ierbivori nu au supraviețuit. Doar mamiferele mici, reptilele, păsările și unele forme de viață marină au reușit să se adapteze și să trăiască mai departe.

Această extincție a fost cea mai amplă din ultimele jumătate de miliard de ani și a schimbat radical direcția evoluției. Tocmai datorită eliberării nișelor ecologice, mamiferele — iar mai târziu și omul — au avut șansa de a se dezvolta și de a domina planeta.

Cum a fost descoperit craterul?

Uimitor, dar craterul Chicxulub a rămas mult timp ascuns privirilor. Era aproape complet îngropat sub straturi groase de roci sedimentare și vegetație tropicală. Abia la sfârșitul secolului al XX-lea oamenii de știință au început să observe anomalii în datele geologice și gravitaționale ale Peninsulei Yucatán.

În 1991, un grup de cercetători care studiau zăcăminte de petrol a descoperit o structură circulară în zona Chicxulub. Investigațiile geofizice au confirmat: era vorba despre un vechi crater de impact de proporții colosale. Ulterior, forajele au permis extragerea unor mostre de rocă topită și amestecată în urma loviturii devastatoare. Analizele izotopice au arătat că vârsta craterului corespunde cu cea a extincției în masă — aproximativ 66 de milioane de ani.

O asemenea coincidență era mult prea exactă pentru a fi întâmplătoare.

Ce știm astăzi despre acest eveniment?

Cercetătorii continuă să studieze craterul Chicxulub folosind cele mai noi metode de seismografie, foraj și imagistică satelitară. În 2016 a avut loc o amplă misiune internațională de foraj pe fundul Golfului Mexic, în apropierea centrului craterului. Oamenii de știință au extras carote — cilindri de rocă — de la peste un kilometru adâncime, pentru a analiza consecințele impactului și revenirea vieții după catastrofă.

Concluziile sunt uimitoare: la doar câțiva ani după lovitură, în zona craterului începuse deja să apară o nouă formă de viață. A fost o dovadă a extraordinarei capacități a Pământului de a se regenera — chiar și după o aproape totală distrugere.

De ce este important astăzi?

Craterul Chicxulub nu este doar urma unui asteroid străvechi. Este o amintire a fragilității vieții și a dependenței noastre de factori externi. Este un avertisment că spațiul cosmic nu este doar sursă de inspirație, ci și de pericol. Și, în același timp, este o poveste despre cum cele mai mari catastrofe pot deveni începutul unui nou capitol.

Pentru știință, Chicxulub rămâne un obiect de studiu fundamental. Ne ajută să înțelegem mai bine evoluția vieții, schimbările climatice globale și riscurile unor viitoare coliziuni cu asteroizi. Poate că, învățând din trecut, vom reuși într-o zi să ne apărăm de repetarea aceleiași sorți.