$$$

 DESPRE BINE ȘI RĂU

Și unul dintre bătrânii cetății a zis: „Vorbește-ne despre bine și despre rău.”

     Și el a răspuns:

     Despre binele din tine pot vorbi, dar nu și despre rău.

     Căci ce este răul decât binele chinuit de propria-i foame și sete?

     Cu adevărat, când binele este flămând, caută hrană chiar și în peșteri întunecate, iar când îi este sete, bea chiar și din ape moarte.

  

     Ești bun când ești una cu tine însuți.

     Totuși, atunci când nu ești una cu tine însuți, nu ești rău.

     Căci o casă dezbinată nu este un peșteră de hoți; este doar o casă dezbinată.

     Și o corabie fără cârmă poate rătăci fără țintă printre insule periculoase, dar fără a se scufunda la fund.

     Ești bun când te străduiești să te dăruiești.

     Totuși, nu ești rău atunci când cauți câștig pentru tine însuți.

     Căci atunci când te străduiești după câștig, nu ești decât o rădăcină care se agață de pământ și îi suge sânul.

     Cu siguranță, fructul nu poate spune rădăcinii: „Fii ca mine, copt și sătul și mereu dăruitor din abundența ta”.

     Căci pentru rod este o nevoie a da rod, așa cum pentru rădăcină este o nevoie a primi.

     Ești bun când ești complet treaz în vorbirea ta,

     Totuși nu ești rău când dormi, în timp ce limba ta se clatină fără scop.

     Și chiar și vorbirea care se poticnește poate întări o limbă slabă.

     Ești bun când mergi spre scopul tău ferm și cu pași îndrăzneți.

     Totuși nu ești rău când mergi acolo șchiopătând.

     Nici măcar cei care șchiopătează nu se dau înapoi.

     Dar voi, care sunteți tari și rapizi, vedeți să nu șchiopătați înaintea șchiopătului, considerând asta o bunătate.

     Ești bun în nenumărate feluri și nu ești rău atunci când nu ești bun,

     Ești doar leneș și nepăsător.

     Păcat că cerbii nu pot învăța rapiditatea țestoaselor.

     În dorul tău pentru sinele tău uriaș stă bunătatea ta: iar acest dor este în tine tot.

     Dar în unii dintre voi, dorul acesta este un torent care se năpustește cu putere spre mare, purtând secretele dealurilor și cântecele pădurii.

     Și în altele este un pârâu plat care se pierde în unghiuri și cotituri și zăbovește înainte de a ajunge la țărm.

     Dar cel ce dorește mult să nu-i spună celui ce dorește puțin: „De ce ești lentă și șchiopăt?”

     Căci cel cu adevărat bun nu-l întreba pe cel gol: „Unde-ți este haina?”, nici pe cel fără casă: „Ce s-a întâmplat cu casa ta?”

Khalil Gibran