Trei lacrimi reci și călătoare - Ion Minulescu
Şi-ai să mă uiţi -
că prea departe
și prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
și ochii-ţi lăcrima-vor poate
trei lacrimi reci de călătoare;
iar eu pe ţărm
mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
și-nţelegând că mi-eşti pierdută,
te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
l-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
iar tu -
cântându-l ca şi dânsul,
plângându-l, poate, ca şi mine -
te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
și-uitând că m-ai uitat,
vei smulge din cadrul palidului vis
întunecatu-mi chip,
ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
și când din ochi lăsai să-ţi pice
trei lacrimi reci de călătoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu