$$$

 Telecomanda TV a fost inventată în 1955 din lene pură - Eugene Polley nu voia să se ridice să schimbe canalul, iar "Flashmatic" folosea lumină pentru control.

Puține invenții din istoria omenirii reflectă atât de bine dorința omului de a-și face viața mai comodă precum… telecomanda TV. Deși azi pare un obiect banal, indispensabil din orice sufragerie, puțini știu că această mică unealtă care ne ajută să „stăpânim” televizorul din vârful degetelor a fost inventată în anii ’50 dintr-un motiv extrem de simplu – și profund uman: lenea.

Era anul 1955, iar televiziunea începea să câștige teren în casele americanilor. În acea perioadă, televizoarele aveau puține canale, iar schimbarea programului însemna să te ridici de pe canapea și să te duci până la televizor pentru a roti manual butonul. Pentru Eugene Polley, un inginer inventiv de la compania Zenith Electronics, acest mic efort devenise… prea mare. Așa că, în loc să se ridice de fiecare dată, a preferat să pună mintea la contribuție și să inventeze o soluție: prima telecomandă fără fir din lume, cunoscută sub numele de Flashmatic.

Spre deosebire de telecomenzile de azi, care folosesc infraroșu sau unde radio, Flashmatic era o invenție aproape SF pentru acea vreme. Folosea fascicule de lumină direcționate către patru senzori fotoelectrici montați pe colțurile televizorului, fiecare asociat cu o funcție diferită: schimbarea canalului înainte, înapoi, volum mai tare sau mai încet. Sună ingenios, nu? Ei bine, era… dar și cu mici probleme. De exemplu, dacă în cameră intra lumina soarelui și „atingea” senzorii, televizorul putea începe să schimbe canalele singur, ca într-un film cu fantome.

Chiar și așa, invenția lui Polley a fost revoluționară. Pentru prima dată, un telespectator putea să-și exercite „puterea supremă” fără să se miște din fotoliu – doar cu o mână întinsă și un click discret. Într-un mod amuzant, se spune că Flashmatic nu a fost doar o inovație tehnologică, ci și o victorie a confortului asupra disciplinei. Ceea ce pentru unii părea o dovadă de lene, pentru alții era un pas uriaș spre viitorul interactiv al tehnologiei de acasă.

Zenith a continuat să dezvolte conceptul, iar în anii următori au apărut versiuni mai stabile și mai precise, folosind unde sonore sau infraroșii. Dar Eugene Polley rămâne în istorie ca omul care a revoluționat televizorul cu un fascicul de lumină, totul pentru că, într-o seară obișnuită, probabil obosit și cu picioarele întinse, n-a vrut să se ridice ca să schimbe canalul.

Astăzi, în era în care putem comanda televizorul din voce sau cu telefonul, invenția lui Polley pare modestă. Și totuși, fără acel moment de „lipsă de chef” din 1955, poate că drumul spre automatizare ar fi fost cu câțiva ani mai lung. Uneori, progresul nu începe din laboratoare pline de ambiție, ci dintr-o canapea moale, o mână leneșă și o idee luminoasă.