$$_

 „Doctorița reginelor” - Povestea Martei Trancu-Rainer

Într-un colț liniștit al Moldovei, în orașul Târgu Frumos, se năștea în toamna anului 1875 o fată ce avea să sfideze normele timpului ei și să schimbe pentru totdeauna cursul medicinei românești. Marta Trancu, fiica negustorilor armeni Lazăr și Ana, a fost crescută într-un mediu care i-a cultivat ambiția, dar viața a pus-o repede la încercare: a rămas orfană de tată la doar 11 ani. A fost un moment de cumpănă, dar și începutul unui drum anevoios, presărat cu eforturi, renunțări și curaj.

Într-o epocă în care o femeie medic era o raritate, iar o femeie chirurg… de neimaginat, Marta a avut curajul să viseze. La doar 18 ani, a fost admisă la Facultatea de Medicină din Iași. În anii de studiu s-a remarcat prin inteligență și perseverență, fiind răsplătită cu bursa Fundației „Vasile Adamachi”, oferită de Academia Română. A absolvit în 1899, fiind singura femeie dintr-o generație de viitori titani ai medicinei.

Cu toate acestea, Iașiul era încă prea conservator pentru ambițiile sale. 

Capitala, cu toată agitația ei, părea mai primitoare pentru o femeie care voia să practice medicina la cel mai înalt nivel. Așa că a plecat la București, unde l-a cunoscut pe profesorul Victor Babeș și apoi pe Francisc Iosif Rainer – reputat anatomist și… viitorul său soț. La Colțea, sub îndrumarea acestora, Marta a început să se specializeze în anatomie patologică și chirurgie.

A fost prima femeie care a obținut, prin concurs, un post de medic secundar în chirurgie. Colegii bărbați au protestat vehement. „O femeie în sala de operație?” – părea de neconceput. Și totuși, Marta a rămas. Nu prin bunăvoință, ci prin competență. A operat cu precizie, a învățat continuu, a tăcut și a demonstrat ce putea. În cele din urmă, respectul a venit, dar nu ușor.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, Marta a fost mobilizată cu gradul de maior și a condus trei spitale militare. Regina Maria i-a încredințat personal conducerea spitalului de campanie instalat în Palatul Regal. Acolo, printre durere, sânge și haos, Marta a operat peste 1.200 de soldați. Fiecare operație era o luptă contra morții, fiecare salvare – o victorie personală. Regina însăși i-a devenit pacientă și, într-un moment de mare suferință, a povestit în jurnalul său cum Marta a operat-o de un abces care o imobilizase la pat.

Curând, doctorița reginelor – cum avea să fie supranumită – devenise medicul personal al Reginei Maria, apoi al Reginei mamă Elena și al principesei Ileana. Împreună, în mijlocul răniților, cele două femei – regina și chirurgul – au schimbat imaginea îngrijirilor medicale din România. Marta nu era doar un chirurg iscusit, ci și un organizator desăvârșit. A introdus noi standarde de igienă, a militat pentru folosirea anesteziei moderne și pentru sterilizarea riguroasă a instrumentarului. 

Într-un timp în care infecțiile postoperatorii erau aproape mereu o fatalitate, ea a schimbat regulile jocului… și a salvat vieți.

Dincolo de bisturiu și de sala de operație, Marta Trancu-Rainer a fost o luptătoare pentru femei. A militat pentru accesul acestora la educație medicală, pentru dreptul lor de a profesa în chirurgie - domeniu considerat atunci exclusiv masculin. A inspirat, a susținut și a deschis uși. Pentru multe tinere, a fost nu doar un model, ci dovada vie că este posibil.

Cercetarea nu a lipsit nici ea din parcursul său profesional. Alături de soțul ei, a contribuit la dezvoltarea medicinei experimentale în România. 

A fost aleasă membru corespondent al Academiei Române și membru titular al Academiei de Medicină. Articolele sale, studiile de caz, participările la congrese – toate au consolidat reputația unei femei care nu s-a oprit niciodată din învățat.

După instaurarea regimului comunist, Marta a fost marginalizată. Casa i-a fost confiscată, iar ea a fost mutată forțat într-o mansardă rece, departe de gloria de altădată. Într-o noapte de ianuarie, în 1950, s-a stins singură, în frig. Fără onoruri, fără recunoaștere.

Și totuși, moștenirea ei a rămas. În spitale modernizate, în săli de operație mai sigure, în dreptul femeilor de a fi medic, chirurg, profesor. Ecoul muncii sale de o viață răsună prin vocile studentelor care astăzi se ridică în amfiteatrele facultăților de medicină.

Marta Trancu-Rainer a fost mai mult decât prima femeie chirurg din România. A fost o revoluție în halat alb. A fost dovada că vocația nu are gen și că pasiunea poate răzbi chiar și prin zidurile cele mai groase ale prejudecăților.